REFORMA SI CONTRAREFORMA Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr

REFORMA SI CONTRAREFORMA Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

PLANUL UNITATII DE INVATARE I. Cauzele Reformei: a) religioase b) economico-sociale c) culturale II Reformatorii: a) Martin Luther b) Ulrich Zwingli c) Jean Calvin III. Principii reformatoare IV. Contrareforma V. Urmările Reformei. Războaiele religioase Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

Martin Luther Jean Calvin Reforma a fost o amplă mişcare ideologică îndreptată împotriva Bisericii catolice (deci nu împotriva creştinismului în general), cu implicaţii social-politice şi culturale din cele mai profunde. Numită „dramă a conştiinţei europene”, Reforma a produs separarea unor noi biserici creştine de cea catolică (lutherană, calvină, anglicană). Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

Cauzele Reformei: a) religioase: bogăţia excesivă a preoţilor care uitaseră de smerenia şi simplitatea cerute de preceptele creştine cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti vânzarea indulgenţelor viaţa scandaloasă a unor papi (Alexandru VI Borgia) Indulgenţă = document ce conţine textul rugăciunilor care trebuia spus pentru a obţine iertarea totală sau parţială a păcatelor, pe care Biserica catolică o acorda credincioşilor în schimbul unei sume de bani În Germania, călugărul Tetzel se ocupa cu vânzarea indulgentelor. Acesta spunea că indulgenţele au efect imediat şi sigur: „îndată ce banul sună în cutie, sufletul zboară spre cer”. b) economico – sociale: taxele mari către Biserică acumularea şi folosirea proprietăţilor de pământ în mod neonest de către clerul catolic burghezia dorea o biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi un calendar cu mai puţine sărbători c) culturale: apariţia noilor curente – Renaşterea şi umanismul – care cultivau încrederea în forţele creatoare ale omului şi care au zdruncinat credinţa în dogmele. Bisericii; Juverdeanu Aurelia Melania tipărirea cărţilor în limbile naţionale. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

Reformatorii apuseni: a) Martin Luther (1483 – 1546) – Germania b) Ulrich Zwingli – Elveţia (partea germană) c) Jean Calvin – Elveţia (partea franceză) Iniţiatorul Reformei este considerat a fi Martin Luther (1517). El a afişat pe uşa catedralei din Wittemberg (oct. 1517) 95 de teze în care se pronunţa împotriva vânzării indulgenţelor şi consemna măsurile propuse pentru refacerea încrederii oamenilor în Biserică. Ruptura cu Roma s-a realizat în anul următor când Martin Luther a refuzat să retracteze cele afirmate. Lutheranismul s-a răspândit în centrul şi nordul Germaniei, în nordul Europei, ajungând până la saşii din Transilvania. Calvinismul s-a răspândit în Franţa, Ţările de Jos, Scoţia, Ungaria şi la maghiarii din Transilvania. În anul 1529, împăratul Carol Quintul a cerut statelor care aderă la lutheranism, să păstreze respectul pentru Biserica Romei, dar ele au protestat, fapt pentru care lutheranii se mai numesc protestanţi. Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

Principiile reformatoare ale lui Luther: pomenirile şi cumpărarea indulgentelor nu au nici o valoare numai credinţa poate salva sufletul omului fiecare credincios trebuie sa citească Biblia şi să o interpreteze după propria conştiinţă simplificarea ceremonialului (rugăciunea, cântarea, predica, oficierea slujbelor în limbile naţionale) confiscarea bunurilor bisericeşti nu acceptă cultul: Maicii Domnului, al sfinţilor, al icoanelor, al moaştelor. refuza celibatul preoţilor Prin faptul că lutheranii şi-au bazat dogmele numai pe Sfânta Scriptură, biserica lor se mai numeşte şi Biserică Evanghelică. Principiile reformatoare adăugate de Jean Calvin: concepţia predestinării absolute, conform căreia mântuirea este hotărâtă nu de faptele omului, ci numai de voinţa lui Dumnezeu simplifică cultul divin mai mult decât Luther introduce ordinea şi disciplina exagerată în Biserică Biserica calvină se mai numeşte şi reformată. - în 1534 Henric al VIII-lea scoate Biserica catolică de sub autoritatea papei şi pune bazele Bisericii anglicane – care reprezintă un compromis între catolicism şi protestantism. Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

Contrareforma În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Biserica Apuseană a luat masuri de combatere a doctrinelor care îi ameninţau unitatea şi măsuri de întărire a Bisericii Catolice. Aceste acţiuni au purtat numele de Contrareformă. În acest sens a fost convocat Conciliul de la Trento (1545 -1563), în cadrul căruia au fost adoptate următoarele măsuri: precizarea strictă a doctrinei bisericeşti, reorganizarea învăţământului bisericesc; Papa era recunoscut în continuare ca unicul conducător al Bisericii catolice. Pentru preîntâmpinarea răspândirii ideilor Reformei, catolicii au creat Congregaţia Indexului, care avea ca scop examinarea tuturor scrierilor cu caracter religios sau laic şi alcătuirea unor liste cu cele interzise catolicilor, numite Index. Un alt mijloc de luptă împotriva Reformai a fost Inchiziţia. Inchiziţie = Instituţie a Bisericii apusene, creată în 1183 pentru pedepsirea ereticilor şi a celor ostili catolicismului. Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

Urmarile contrareformei a slăbit unitatea creştinătăţii occidentale, dar şi a creştinătăţii în general a determinat apariţia a numeroase conflicte între protestanţi şi catolici a) Războaiele civile şi religioase din Germania: - 1531 – liga constituită din principi şi oraşe germane a declanşat o luptă împotriva împăratului Carol Quintul, din dorinţa de a primi dreptul de a trece la protestantism - prin pacea de la Augsburg (1555) Carol Quintul admitea existenţa a două religii: catolică şi protestantă. Libertatea religioasă era acordată doar principilor. b) Războaiele religioase din Franţa: - război purtat între catolici şi protestanţi (1562 -1598); catolicii erau conduşi de familia de Guise, în timp ce protestanţii, numiţi aici hughenoţi, aveau în frunte familia Bourbon. - războiul a atins un moment de vârf la 23 august 1572 când a avut loc masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu, când mii de hughenoţi au fost măcelăriţi. - în 1598, prin Edictul de la Nantes, se recunoaşte hughenoţilor libertatea religioasă şi dreptul de a-şi practica cultul. Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad