Prof inv primar Narcisa Du Clasa a IVa

Prof. inv. primar Narcisa Duță Clasa a IV-a C Invitata noastră, cadru didactic universitar şi părinte al unui şcolar, dna Ciupeanu Călugăru Daniela, a prezentat, într-o scurtă biografie, parcursul şcolar al dumneaei. A discutat cu copiii despre importanţa parcurgerii treptelor de şcolaritate, despre deschiderea de orizonturi pe care ţi-o oferă accesul la educaţie şi informaţie. Pornind de la exemplul personal, doamna Ciupeanu le-a sfătuit în principal pe fetiţe să se informeze continuu, să caute să răspundă întrebărilor care le frământă accesând cărţile din bibliotecile personale şi şcolare, sau mai nou, informaţiile virtuale. A prezentat apoi, câteva din fotografiile realizate în timpul schimburilor de experienţă din diverse ţări, câteva din cărţile de specialitate al căror autor este. Concluzia desprinsă în urma activităţii a fost aceea că prin educaţie, fetele în special, le pot oferi un mediu mai sigur celor apropiaţi, pot evita discriminarea şi pot avea acces la locuri de muncă la fel de importante ca ale bărbaţilor, depăşind barierele culturale sau de mentalitate.

Prof. inv. primar Floarea Ştefan Clasa a II-a A Invitatele noastre, foste cadre didactice şi actualmente pensionare, i-au impresionat pe copii cu amintirile dumnealor. În primul rând, plecate din mediul sătesc, s-au luptat cu greutăţile traiului departe de părinţi, cu mentalitatea că fiind fete ar fi trebuit să se pregătească exclusiv pentru munca în gospodărie şi mai puţin să-şi petreacă timpul citind sau învăţând. Mai târziu, în anii de apostolat, au întâmpinat aceleaşi obstacole când au vrut să-i convingă pe oamenii din cătunele unde au avut post să-şi lase copiii - şi fetele în special - la şcoală. Satisfacţia reuşitei a fost cu atât mai mare, cu cât o dovedesc generaţiile de absolvenţi surprinşi în fotografii. Bucuria bunicuţelor invitate, bazată pe tema discuţiei purtate, a fost primită cu drag şi căldură de cele 18 fete şi 5 băieţi care compun colectivul clasei noastre.

Prof. inv. primar Riza Narcisa Clasa a II-a D Pornind de la ideea că fetele din mediul sătesc au fost defavorizate, neavând acces la educaţie sau fiind restricţionate de obiceiurile locului, am invitat-o pe Mirela Deaconu, profesor itinerant la şcoala noastră. Sub formă de glumă, dar cu tristeţe, aceasta a rememorat primii ani de şcoală, petrecuţi într-un sat cu oameni simpli şi cu mentalităţi învechite. Şcoala era privită ca un obstacol în calea îndeplinirii sarcinilor gospodăreşti, relevante pentru aceasta fiind episoadele în care invitata pleacă cu vitele la păscut, dar, captivată de lectura cărţii pe care şi-o strecura în geantă, le pierdea adeseori. Opunându-se dorinţei părinţilor de a rămâne doar cu 8 clase, Mirela îşi continuă studiile, deşi e nevoită să se lupte cu multe obstacole, ajungând astăzi un cadru didactic de elită, care promovează dreptul copiilor la educaţie, în special al fetelor care întâmpină încă, în mediile defavorizate, bariera mentalităţilor învechite. Mesajul invitatei este acela ca elevii să fie permanent preocupaţi de propria informare şi formare, să considere totul ca o provocare, nu ca un obstacol.

Prof. Inv. Primar Elena Gavrila Clasa a III-a C Vechea educaţie Răzvan Şt Într-o zi călduroasă de primăvară, stăteam pe banca din faţa casei , la umbră, cu bunica mea cea dragă. Eu, curios din fire, m-am gândit că ar fi o idee bună să o întreb despre trecutul ei. -Bunico, tu ai putut să mergi la şcoală? -Desigur! -Şi ce meserie ai avut? -Am făcut douăsprezece clase şi am urmat şcoala postliceală de asistente medicale. Dar, din păcate, pe vremuri, nu toate fetele puteau să se ducă la şcoală. -De ce? -Pentru că fetele trebuiau să stea acasă, să aibă grijă de fraţii lor mai mici, să-şi ajute mamele în gospodărie , iar apoi, când se măritau, deveneau casnice. -Bunico, tu ştii că nici acum toate fetele din zona rurală nu se pot duce la şcoala? -Din păcate, da. Aşa am înteles că trebuie să ajutăm toţi copiii care nu se pot duce la şcoală din cauza greutăţilor şi a lipsei de bani şi, mai ales, că cei mai mulţi copii în acestă situaţie sunt fete.

Povestirea bunicii mele Iulia P Într-o zi am intrat în camera bunicii şi, curioasă cum sunt de fel, am întrebat-o despre vremurile cand ea era elevă. - Si ce vrei să ştii, Iulia, despre acele timpuri? m-a întrebat dumneaei. - Cum o chema pe profesoara ta din clasele primare? - Pe dânsa o chema Rodica Dinescu şi era o învăţătoare bună , blândă şi care avea multă răbdare cu elevii săi. - În ce an ai terminat clasa a VIII–a, bunico? am întrebat eu. -Eu am terminat clasa a a VIII-a în anul 1944, la Drobeta Turnul – Severin şi, în acei ani, ţara noastră se afla în -al doilea Război Mondial. - Şi cum a fost să fii elevă în timpul unui război ? -Să-ţi povestesc o întâmplare: În ziua în care trebuia să dăm Examenul de Capaciate, oraşul a început să fie -bombardat de către avioanele inamice şi atunci toţi elevii şi profesorii din Comisia de examen s-au mutat în -cimitirul oraşului şi astfel acolo eu şi colegii mei am susţinut probele orale Examenului de Capacitate. - Şi cand ai terminat toate studiile ? - Eu am terminat liceul în anul 1948 şi Facultatea de Agronomie din Craiova, în anul 1956. Şi astfel am aflat câteva lucruri din viaţa de elevă a buncii mele, pe care le împărtăşesc cu prietenii Organizaţiei Salvaţi Copiii. Poveste adevărată Gabriela V Eram în camera mea. Am întrebat-o pe bunica mea dacă, pe timpul ei, se făcea şcoală tot cum facem noi acum. Bunica a început să-mi povestească despre anii copilăriei ei, la ţară. Mama ei a fost o femeie foarte deşteaptă, dar, fiind fată de la ţară, în acei ani fetele trebuiau să plece din sat, ceea ce era foarte greu, ca să poată să înveţe să îşi facă un viitor în viaţă. Bunica , în anii 1950 -1960, a putut să înveţe şapte clase la şcoala primară din sat. Toti elevii învăţau într-o singură clasă, cu un singur învăţător, indiferent de clasa în care erau. Ultimele trei clase, bunica le-a făcut în alt sat şi trebuia să stea la internat pe timpul şcolii şi îi era foarte greu plecată de acasă. După această perioadă, şcolile şi copiii au făcut tot mai mulţi ani de carte. Matuşa mea a învăţat în Craiova, la cea mai apropiată şcoală.

-În primele trei clase am avut o învăţătoare. În satul meu era o familie de învăţători. Doamna preda la clasele I, III, iar domnul la clasele IV, V, VII. Pe vremea aceea, şcoala primară era cu şapte clase. -Cum era doamna învăţătoare? Era bună, era rea? -Învăţătoarea era bună. Învăţătorul era mai exigent şi mai aspru. Ne dădea foarte multe informaţii pe care voia să ni le însuşim şi în acelaşi timp, voia să fim şi disciplinaţi. -Dar teme, teme aveaţi multe? -Nu-mi mai amintesc, dar am întrebat-o pe străbunica ta şi ea mi-a spus că citeam împreună acasă. Nu aveam, cum aveţi voi acum, ghiozdane. Ne duceam la şcoală cu traistă de cânepă, desculţi primăvara şi toamna, iarna, încălţaţi cu opinci şi ciorapi de lână, făcuţi de bunica mea. După ce mă întorceam de la şcoală, mâncam şi apoi mergeam cu vitele la păscut. Abia pe seară citeam la lumina lămpii. În clasa întâi am scris pe tăbilţă, apoi, din clasa doua, am primit cărţile şi caietele în prima zi de şcoală. Îmi amintesc şi acum de mirosul lor. -Cum erau colegii tăi? Cum vă înţelegeaţi în clasă? - Eram copii cuminţi. Aveam colegi cu stare materială bună, dar şi colegi mai săraci, însă, toţi erau liniştiţi şi dornici să înveţe. În anul 1948 s-a făcut Reforma învăţământului şi s-au înfiinţat gimnaziile la ţară, cel mai apropiat fiind într-un sat de peste deal. Am făcut trei ani la gimnaziu, până în clasa a şaptea, cu profesori care erau învăţători de meserie, pentru că nu erau profesori de specialitate. Aici erau exigenţe mai mari. Când vremea era bună, mergeam pe jos din satul meu şi până la şcoală. Pe timpul iernii, stăteam la gazdă, părinţii aduceau alimente gazdei, iar gazda ne gătea. Am stat cinci fete într-o singură cameră. În clasa a şaptea s-a dat în folosinţă internatul şi am stat la internat. La internat am avut multe activităţi extraşcolare : am învăţat să joc, să dansez şi, de asemenea, multe cântece. La paisprezece ani, am mers la Craiova ca să dau admitere la liceu. M-a dus tatăl meu cu căruţa. Dar asta e deja altă istorie. -Mulţumesc pentru povestire!Ce viaţă de elev ai avut!Foarte interesantă! Aşa a fost şcoala bunicii mele până ‚la liceu şi trebuie să vă spun că ceea ce i s-a întâmplat i-a fost folositor.

A avut o învăţătoare foarte bună, pe doamna Gheorghiţa Mihai, care a murit subit atunci cand matuşa mea era în clasa a III-a. Acest fapt a marcat-o foarte mult şi în clasa a IV-a a avut rezultate mai slabe decât în primele trei clase. În perioada aceea, Şcoala nr 21 din Craiova era cea mai bună şcoală din oraş şi, în clasele V-VIII, au venit cei mai buni copii din tot oraşul, mai ales pentru profesoara de matematica, doamna Sgaila Maria şi pentru profesorul de limba română, domnul Dosa. Matuşa mea mi-a spus că a învăţat limba română foarte bine şi că a avut mare noroc că a nimerit la şcoala aceea şi, mai ales, la acei profesori. Toată clasa mătuşii mele a mers jumătate la Liceul „Fraţii Buzeşti”, jumătate la Liceul” Carol”. În perioada aceea, pentru fete, nu era nicio restricţie: dacă învăţai bine, intrai la orice liceu şi facultate doreai. Situaţia era total schimbată faţă de perioada bunicii şi, mai ales, a străbunicii mele , când fetele nu erau date la şcoală sau nu aveau bani să meargă la oraş să studieze mai departe. Am întrebat-o pe bunica mea dacă a ajutat-o cu ceva faptul ca s-a dus la şcoală. Ea mi-a răspuns: -Desigur, m-a ajutat foarte mult. De aceea trebuie şi tu să înveţi şi atunci vei câştiga foarte multe! -Multumesc! Şcoala bunicii mele Maria D În Joia Mare, după ce am vopsit ouăle cu mama mea, ne-am dus la bunici pentru o vizită înainte de Paşte. Drumul dura o jumătate de oră, dar parcă a trecut un an să ajungem, deoarece voiam să-i văd neapărat. Am ajuns la uşa casei şi am încercat să o deschid, dar era încuiată. -Cioc, cioc! Eram nerăbdătoare să se deschidă uşa, încât, atunci când bunica a descuiat-o, puteam cădea de pe scări. -Sărut mâna, mamaie! -Bună, iubire! Ce faceţi? -Vă vizităm şi noi, a spus tatăl meu. -Haideţi în casă!Tataie, ţi-au venit nepoţii! -Foarte bine!Să intre! În timp ce mergeam pe hol, am întrebat-o pe bunica mea -Mamaie, mata la câţi ani ai început clasa întâi? -La şapte ani, căci aşa era legea, te puteai duce la şcoală doar dacă împlinisei şapte ani înainte de cincisprezece septembrie. -Ai avut o învăţătoare sau un învăţător?

Bunica mea Andreea B În sfârşit, am prins-o pe bunica atunci când ea nu mai avea treabă. Aşa că am început interviul : - Bunico, tu câte clase ai făcut? - Zece. - Cum învăţai la şcoală ? - Foarte bine ! Luam numai note bune , răspunse cu mândrie bunica. La şcoală învăţam foarte bine, eram printre primii trei din clasă. -Unde îţi făceai temele , buni ? -În clasele I-VII le făceam acasă , iar când am fost la Şcoala Profesională Comercială din Oradea, mi le făceam la internat. -Clasele primare unde le-ai făcut ? -Clasele primare le-am făcut în limba sârbă, fiind sârboaică de origine, cu domiciliul în oraşul Sânicolaul Mare, judeţul Timiş. Clasele V-VII le-am făcut la Şcoala Română din acelaşi oraş. La indicaţia părinţilor am dat examen- concurs la Şcoala Profesională de Comerţ din oraşul Oradea. Apoi am absolvit şcoala şi m-am angajat ca vânzător librar de carte. Discuţie cu bunica Mihnea D Pe la ora 15: 00 mă uit eu pe caiet şi văd că mâine e termenul limită de a preda compunerile despre cum şi-a terminat bunica mea, căreia îi spun Ama, şcoala şi cum a ajutat-o faptul că a urmat o şcoală în viaţă. Mă duc la calculator şi încep să scriu. Când o sun pe Ama, surpriză! Trebuie să aştept până la ora 16: 30 să i se termine filmul. Aştept. S-a terminat aşteptarea! Fac pe reporterul şi întreb: -Ama, cum o chema pe învăţătoarea ta? -Pe învăţătoarea mea o chema Joiţa Marinescu, la Şcoala de Fete din Segarcea, la clasele I-IV, între anii 1948 -195 -Cum ţi se păreau colegele tale? -Cuminţi, harnice, silitoare. -Unde ţi-ai continuat studiile? -Între anii 1952 -1955 am continuat şcoala tot în Segarcea, în ciclul elementar.

-Unde ai făcut liceul? -Liceul l-am făcut la Craiova, la Şcoala Medie nr. 3, azi liceul „Elena Cuza”. -Unde ai locuit în timpul liceului? -Am locuit timp de 4 ani la internatul liceului. -Cum era în internat? -Erau camere mari şi locuiam între 5 -10 eleve într-o cameră. -A fost costisitor să-ţi continui studiile? -Da, în primii 2 ani! În următorii 2 ani, am beneficiat de bursă de studii, la fel ca şi pe durata celor 5 ani de facultate. -Ce facultate ai urmat? -Am urmat Facultatea de Matematică-Mecanică, între anii 1959 -1964, la Timişoara. -Ţi-ai cumpărat casă la Timişoara? -Nu! -Câţi ani de studiu ai urmat în total? -16 ani. -La ce ţi-au folosit anii de studiu în viaţă? -Mi-au folosit în activitatea de profesor de matematică şi fizică. -În ce an ai ieşit la pensie? -În anul 1998. -De ce ai ieşit la pensie? -Am ajuns la limita de vârstă şi să mă pregătesc pentru creşterea nepotului care a venit peste trei ani. Ei, copii, e greu să fii reporter şi de aceea vă las şi eu mă duc să mă culc. Pa!

ANII DE ŞCOALĂ AI BUNICII ESTE ORA 19: 24. . MĂ UIT PE CAIET ŞI VĂD CĂ AVEM CA TEMĂ SĂ DESCRIEM CUM AU FACUT BUNICII ŞCOALA. PENTRU A AFLA ACESTE RĂSPUNSURI, AM SUNAT-O PE BUNICA DE LA BĂILEŞTI. ÎI SPUN DE CE AM SUNAT-O ŞI ÎI PROPUN UN , , JOC” ÎN CARE EU SUNT REPORTERUL, IAR BUNICA ESTE PERSOANA CARE RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI. BUNICA ESTE DE ACORD. EU : ÎN CE AN AI ÎNCEPUT ŞCOALA ? BUNICA : ÎN ANUL 1954, ADICĂ ACUM 57 ANI. EU : C TE CLASE AI FĂCUT BUNICO ? BUNICA : 11 CLASE. AŞA ERA ORGANIZAT ÎNVĂŢĂM NTUL ATUNCI. EU : SPUNE-MI MAI MULTE BUNICO. DE EXEMPLU, C TE CLASE ERAU LA GENERALĂ ? DAR LA LICEU ? SAU CUM ERA ATUNCI ? BUNICA : ŞCOALA GENERALĂ AVEA 7 CLASELE 1 – 4 SE NUMEAU CLASE PRIMARE SAU CUM SE SPUNEA ATUNCI , , ŞCOALA PRIMARĂ” , IAR CLASELE 5 – 7 SE NUMEAU CICLUL II. DUPĂ CICLUL II SE MERGEA LA LICEU UNDE SE FĂCEAU CLASELE 8 – 11. DUPĂ LICEU SE URMA FACULTATEA. EU : LA CLASELE 1 – 4 ERA CA ŞI ACUM ÎNVĂŢĂTOR ? DAR LA CLASELE 5 – 7 ? BUNICA : ÎN CLASELE 1 – 4 AVEAM ÎNVĂŢĂTOR. EU AM AVUT O ÎNVĂŢĂTOARE CARE SE NUMEA ANA POPA. ÎN CLASELE 5 – 7 AVEAM CA ŞI ACUM PROFESORI. EU : PE CE SCRIAŢI ATUNCI BUNICO ? BUNICA : ÎMI ADUC AMINTE CĂ ÎN CLASA I (ÎN ANUL 1954) NU AVEAM CAIETE. SCRIAM PE O , , TĂBLIŢĂ”. ACEA , , TĂBLIŢĂ” ERA DE DIMENSIUNEA UNUI CAIET STUDENŢESC, ERA VOPSITĂ ÎN NEGRU ŞI ERA FĂCUTĂ DINTR-UN FEL DE PLASTIC. SE SCRIA CU UN FEL DE CRETĂ CARE SE NUMEA , , CONDEI”. PE , , TĂBLIŢĂ” ERAU TRASATE CU VOPSEA ROŞIE LINIATURA UNUI CAIET DE CLASA I ŞI C TEVA R NDURI DE PĂTRAŢELE CAM CA LA CAIETELE DE MATEMATICĂ. DIN CLASA A II-A AU APĂRUT CAIETELE. SE SCRIA CU TOC CU PENIŢĂ. EU : ŞCOALA ERA DIMINEAŢA SAU DUPĂ-AMIAZA ? BUNICA : ŞCOALA SE FĂCEA DOAR DIMINEAŢA PENTRU CĂ NU ERAU AŞA DE MULŢI COPII CARE FRECVENTAU ŞCOALA. ASTA NU DIN CAUZĂ CĂ NU ERAU COPII ÎN SAT, CI PENTRU CĂ, NU TOŢI PĂRINŢII AVEAU POSIBILITATEA SĂ DEA COPIII LA ŞCOALĂ. EU : MANUALE ERAU ? RADIO SAU TELEVIZOR EXISTA ? BUNICA : AVEAM MANUALE CA ŞI ACUM. DAR CEL MAI RĂU A FOST ÎN CLASELE 1 – 4 PENTRU CĂ ÎN SAT NU ERA CURENT ELECTRIC, IAR SEARA, CITEAM , SCRIAM ŞI ÎNVĂŢAM LA LUMINA LĂMPII CU PETROL. DE TELEVIZOR SAU RADIO NICI NU SE PUTEA VORBI. EU : TESTE , EVALUĂRI SAU EXAMENE SE DĂDEAU ? BUNICA : SIGUR CĂ DA. SE DĂDEAU CA ŞI ACUM. SPRE EXEMPLU CLASA A 4 –A SE FINALIZA CU UN EXAMEN, IAR PENTRU A INTRA LA LICEU SE DĂDEA EXAMEN DE ADMITERE. EU : CE LICEU AI FĂCUT BUNICO ? BUNICA : DUPĂ CE AM TERMINAT 7 CLASE , AM INTRAT LA , , LICEUL MIXT” DIN ORAŞUL CALAFAT. LA SF RŞITUL LICEULUI AM DAT UN EXAMEN CARE SE NUMEA ATUNCI , , EXAMEN DE MATURITATE “. ACEST EXAMEN ESTE LA FEL CA BACALAUREATUL DE ACUM. EU : TE-A AJUTAT CU CEVA FAPTUL CĂ AI FĂCUT ŞCAOALA ? BUNICA : SIGUR CĂ DA. ÎN ANUL 1965 C ND AM TERMINAT EU LICEUL, NU ERAU MULTE PESOANE CARE TERMINASERĂ NICI MĂCAR 7 CLASE. ATUNCI, DACĂ AVEAI LICEUL TERMINAT, PUTEAI SĂ TE ANGAJEZI FOARTE UŞOR. DUPĂ LICEU AM LUCRAT ÎN ÎNVĂŢĂM NT C ŢIVA ANI CA EDUCATOR, DUPĂ CARE AM FOST CONTABIL. EU : MULŢUMESC BUNICO. BUNICA : SĂ CREŞTI MARE FETIŢA MEA ŞI SĂ ÎNVEŢI PENTRU CĂ ALTFEL NU POŢI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ. PROVERBUL , , AI CARTE, AI PARTE” ESTE FOARTE ADEVĂRAT.