UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE Nicolae

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE "Nicolae Testemitanu" Facultatea Stomatologie ALIMENTAȚIA SANOCREATOLOGICĂ. CREAREA ŞI MENŢINEREA DANTURII SĂNĂTOASE Realizat de Victoria Vudu studenta anului III Chisinau, 2011

Actualitatea temei Este cunoscut că una din problemele cu care se confruntă societatea este afectarea frecventă a sistemului stomatognat, condiţionată în mare măsură de sistemul de alimentaţie. Analiza sistemelor existente de alimentaţie mărturiseşte că ele de facto nu iau în consideraţie necesitatea de a influenţa dirijat asupra creării şi menţinerii sănătăţii danturii prin nutrienţi.

Elaborarea în ultimul timp a teoriei sanocreatologice de alimentaţie, ce prevede crearea şi menţinerea dirijată a sănătăţii, a deschis noi posibilităţi de a influenţa şi asupra dezvoltării şi menţinerii sănătăţii sistemului stomatognat.

Scopul lucrării constă în analiza sistemelor de alimentaţie prin prisma posibilei influenţe a acestora asupra formării dinţilor şi de a argumenta o nouă viziune de alimentaţie dento-sanogenă.

În prezent în literatura de specialitate se cunosc 3 teorii de alimentaţie.

1. Prima, iniţiată de Aristotel şi Galen are doar importanţă istorică. Dieta în baza acestei teorii avea ca scop de a asigura infiltrarea hrănii în sînge. 2. A 2 teorie de alimentaţie, numită balansată, des este marcată ca clasică. 3. Teoria alimentării adecvate, fondatorul căruia a fost cunoscutul savant rus A. M. Ugolev, indiscutabil este mai perfectă, deoarece ea a luat în considerare erorile şi postulatele teoriei balansate şi se bazează pe ultimile succese ale fiziologiei şi biochimiei.

În baza acestor teorii au fost create multiple sisteme de alimentare, printre care voi menţiona următoarele: n Sistemul de alimentare după grupele de sînge, dezvoltate de Peter D”Adamo 2007 n Sistemul de alimentare optimală n Sistemul de alimentare de valoare reală, dezvoltată de M. Gogulan 2009

n Sistemul de alimentare hipocalorică şi hipoproteică, dezvoltate de G. S. Şatalova 1997 n Sistemul de alimentare separată, dezvoltate de G. Shelton 1990 n Sistemul de alimentare cu cantitate mica de glucide, printre care dieta lui Robert Adkins, dieta Kremlinului şi dieta vegetariană

Analiza impactului acestor sisteme de alimentare mărturiseşte că nici una din ele nu garantează o dezvoltare sanogenă a organismului uman şi inclusiv a sistemului stomatognat şi toleranţa lui către dezvoltarea unor sau altor maladii.

Este unanim acceptat că tehnologiile alimentare caracteristice civilizaţiei moderne favorizează unele boli, de la cariile dentare şi probleme de ortodonţie, pînă la o morbiditate crescută prin ateroscleroză, ulcer, diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, etc.

Aceasta şi fondarea unei noi direcţii in biomedicină, sanocreatologia (Teodor Furdui 1999) care ca scop crearea şi menţinerea dirijată a sănătăţii a dus la revizuirea teoriilor şi a sistemelor de alimentaţie existente şi elaborarea unei noi teorii – teoria alimentaţiei sanocreatologice, care se bazează nu numai pe principiile cunoscute privind asigurarea echilibrată şi adecvată a organismului cu substanţe nutritive, dar şi pe o axiomatică nouă.

Ea orientează alimentaţia spre asigurarea formării şi menţinerii dirijate a sănătăţii prin administrarea substanţelor ce asigură realizarea programei genetice de creştere şi dezvoltare morfo-funcţională filogenetic identică, manifestării adecvate a funcţiilor în corespundere cu caracterul activităţii operative şi profesionale.

La fel şi prin corelaţiile anabolismului şi catabolismului în corespundere cu vîrsta, a funcţiilor protectoare şi tonifierea sistemelor reglatoare, detoxifierea şi bioprotecţia organismului.

Prioritatea acestei teorii constă în axarea alimentaţiei nu numai spre asigurarea activităţii organismului în substanţe energetice şi plastice, dar şi crearea şi menţinerea dirijată a sănătăţii, care este scopul final al dezvoltării medicinei.

Multiplele sisteme de alimentaţie, în determinarea nutrienţilor raţiei, se bazează pe cantitatea de energie ce se eliberează în rezultatul oxidării glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Selectarea cantităţii de vitamine şi substanţe minerale ce se utilizează în aceste sisteme se fundamentează pe efectul benefic, obţinut în rezultatul folosirii acestora în practica terapeutică a diverselor patologii.

În baza teoriei sanocreatologice de alimentaţie, compoziţiei chimice a dinţilor şi raportului optim de asimilare a substanţelor minerale, se propune ca în raţie conţinutul acestora să se determine şi ţinînd cont de necesităţile dezvoltării şi menţinerii matricei dinţilor.

În acest scop am considerat posibil de a diferenţia concomitent trei etape în organizarea asigurării sănătăţii dinţilor: 1. Primordiul dinţilor, creşterea şi maturizarea dintilor 2. Funcţionarea stabilă a dinţilor 3. Demineralizarea dinţilor

În toate aceste trei perioade sănătatea dinţilor este determinată atît de constituenţii majori: Ca, P, Na, Cl, K, CO 2, cît şi de constituenţii minori: Mg, Fe, Zn, Sn, Cu, etc.

n n În perioada primordiului, creşterii şi maturizării dinţilor raportul Ca: P trebuie să fie de 2: 1. În perioada funcţionării stabile - P trebuie să fie egal necesarului de Ca. În perioada demineralizării dinţilor, raportul Ca: P trebuie să fie de 1: 5. Pentru asigurarea sanogenităţii dinţilor cantitatea de Mg în raport cu Ca trebuie să constituie 1: 2.

1. Primordiul dinţilor (de la 20 -a săptămînă de la concepţie – 5 -6 ani) în care se disting 4 stadii: n Stadiul de mugure n Stadiul de cupa n Stadiul de clopot n Stadiul de coroană

În această perioadă conţinutul de Ca şi P trebuie să constituie raportul de 1/1 (pînă la vîrsta de 3 ani), corespunzător 800 mg/zi. Iar conţinutul de Ca şi Mg trebuie să constituie raportul de 1/ 0, 2, corespunzător Mg 150 mg/zi.

De la vîrsta de 3 -6 ani, conţinutul de Ca şi P trebuie să constituie raportul de 1/1, 2, corespunzător Ca-1200 mg/zi şi P-1450 mg/zi. Iar conţinutul de Ca si Mg trebuie să constituie raportul de 1/0, 25, corespunzător Mg 300 mg/zi. La vîrsta de 3 -6 ani se măreşte cantitatea de P şi Mg comparativ cu Ca şi alcătuieşte: P-1450 mg/zi, Mg-300 mg/zi.

1’. Creşterea si maturizarea dinţilor (de la vîrsta de 5 -6 ani pînă la 17 -21 ani) Conţinutul de Ca trebuie să constituie de 2 ori mai mult ca P. Mg trebuie de păstrat la acelaşi nivel ca şi la vîrsta de 3 -6 ani, deoarece din toată masa dintelui conţinutul de Ca alcătuieşte 37%, iar al P - 17 %. Iar conţinutul de P se măreşte şi proporţia Ca/P alcătuieşte 1/1, 6. Mg rămîne la acelaşi nivel, se păstrează raportul Ca/P de 1/0, 25, corespunzător Ca-1200 mg/zi, P-1800 mg/zi si Mg-300 mg/zi.

2. Funcţionarea stabilă a dinţilor (de la vîrsta de 17 -21 ani pînă la 45 -50 ani) P trebuie să fie egal necesarului de Ca, astfel cite 1200 mg/zi. 3. Demineralizarea dinţilor (de la vîrsta de 45 -50 de ani) Proporţia dintre Ca, P si Mg alcătuieşte 1/1, 6/0, 5, corespunzător Ca-800 mg/zi, P 1200 mg/zi şi Mg-400 mg/zi.

Proporţia şi cantitatea concretă a acestora au fost alcătuite în baza analizei datelor din literatură.

Întru asigurarea sanogenitaţii sistemului stomatognat este necesar de a elabora raţiile alimentare în conformitate cu etapele principale în dezoltarea şi funcţionarea dinţilor, care ar asigura: n În vîrsta de la 5 -6 pînă la 20 -21 ani - creşterea şi maturizarea dinţilor. n În perioada de la 20 -21 ani pînă la 45 50 animenţinera stabilităţii morfo funcţionale a dinţilor este relativ stabilă. n Şi după vîrsta de 45 -50 ani de a preîntîmpina deminerealizarea dinţilor.

Concluzii 1. Selectarea substanţelor minerale în componenţa raţiei alimentare trebuie să se efectueze ţinîndu-se cont de necesitatea asigurării creşterii şi menţinerii stabile a matricei structurale a dinţilor. n 2. Cantitatea şi raportul dintre substanţele minerale, ce determină sanogenitatea dinţilor, depinde de etapele creşterii şi funcţionării stabile a matricei dinţilor. n

În final aş dori să menţionez că sanogenitatea dinţilor depinde nu numai de raportul şi cantitatea de substanţe minerale sus menţionate, deşi rolul lor este determinator, mai ales în perioada de creştere şi maturizare a dinţilor, dar şi de aşa factori de risc printre care sunt: n igiena necorespunzătoare n o dietă care include prea multe zahăruri şi alimente procesate n fumatul şi consumul excesiv de alcool.

Vă doresc să aveţi o sănătate de fier! Vă mulţumesc pentru atenţie!