Situaia canonic Organizarea monahismului conform legislaiei canonice ortodoxe

Situația canonică

Organizarea monahismului conform legislaţiei canonice ortodoxe • Monahismul a fost instituţionalizat şi organizat canonic începând cu secolul al V-lea, odată cu Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon din anul 451. Chiar dacă monahismul s-a prezentat până atunci ca o societate religioasă -mistică, particulară, Sinodul IV ecumenic îl intregrează şi-l impune însă jurisdicţiei autorităţii bisericeşti. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 2

• Legislaţia canonică din primul mileniu creştin a fixat rânduieli scrise, cu caracter normativ atât pentru organizarea monahismului, cât şi pentru statutul canonic şi civil al monahilor. Aceste rânduieli şi norme – care însumează principiile de bază privind organizarea canonică a monahismului – constituie de fapt însăşi pravila vieţii monahale a Bisericii. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 3

• Vom prezenta aici toate normele şi dispoziţiile canonice ce privesc monahismul, aşa cum reies din sfintele canoane ale Sinoadelor Ecumenice. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 4

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 5

Canoane privind monahismul emise de Sinoadele Ecumenice 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 6

Sinoadele ecumenice recunoscute de Biserica Ortodoxă Sinodul I de la Niceea (325 d. Hr. ) Sinodul II Constantinopol (381) Sinodul III Efes (431) Sinodul VI Constantinopol (680) Sinodul V Constantinopol (553) Sinodul IV Calcedon (451) Sinodul VII Niceea (787). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 7

Sinoadele ecumenice care au rânduit canoane ce privesc viaţa monahală Sinodul IV Calcedon (451) Sinodul V Constantinopol (553) Sinodul VI Constantinopol (680) Sinodul VII Niceea (787). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 8

SINODUL IV ECUMENIC ŢINUT LA CALCEDON (UN ORAŞ ÎN ASIA MICĂ) ÎN ANUL 451. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 9

Canonul 4: Cei ce cu adevărat şi sincer petrec viaţa monahicească, învrednicească-se de cinstea cuvenită. Dar fiindcă oarecarii uzează de monahicescul chip cu făţărnicie, şi turbură Bisericile şi afacerile politice, pribegind fără deosebire prin cetăţi, ba întreprind a ridica chiar mănăstiri pentru ei înşişi, s-a hotărât ca nimeni şi niciunde să nu zidească sau să ridice mănăstiri, respectiv case de rugăciuni fără învoirea episcopului cetăţii. Şi monahii din toate cetăţile şi de la ţară să fie subordordonaţi episcopului, să iubească liniştea, să stăruiască numai în post şi rugăciune, neîncetat petrecând în locurile unde au fost aşezaţi; să nu se ingereze sau să se amestece în afaceri bisericeşti sau lumeşti, părăsind mănăstirile lor, fără numai dacă li s -a dat voie din partea episcopului cetăţii în caz de necesitate arzătoare; şi nici sclavul să nu se primească în mănăstire pentru a se face monah fără învoirea stăpânului său; orânduim ca cel ce violează această hotărâre a noastră să fie excomunicat pentru ca să nu se hulească numele lui Dumnezeu. Iar episcopul cetăţii trebuie să exercite supravegherea necesară asupra mănăstirilor (Dr. Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii. Canoanele Sinoadelor Ecumenice, vol. I) 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 10

• Canonul citat este de notorietate, deoarece „în cursul timpului ordinea bisericească a fost destul de zdruncinată şi ca să se restabilească se simţea nevoia de hotărâri din partea autorităţii bisericeşti, cu caracter general. Chestiunea călugărească fiind tot de ordin bisericesc, deci, unele abateri de la disciplina acestei vieţi, făcea necesară intervenţia forurilor superioare bisericeşti punând anumite restricţii şi sacţionând aceste împotriviri contra bunului mers al monahismului” (Pidalion). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 11

• De aceea, prin canonul de faţă „se reglementează pentru prima dată, în mod legal, printr-o hotărâre a unui sinod ecumenic şi în genere, printr-un canon valabil în întreaga Biserică – raporturile dintre starea monahală şi dintre autoritatea bisericească – în sensul că, monahismul este subordonat episcopilor” ( Canoanele Bisericii Ortodoxe, culegere alcătuită de Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Sibiu, 1993). • Acest canon a fost elaborat pe baza canoanelor referitoare la viaţa călugărilor emise de sfinţii Vasile cel Mare şi Pahomie cel Mare. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 12

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 13

• Nicodim Milaş spune că aceste canoane privitoare la disciplina monahală „care la început erau păstrate cu sfinţenie, mai târziu au început să piardă din valoare şi mai ales în prima partea a secolului al V-lea găsim mulţi călugări care au uitat canoanele cinului lor, pribegeau dintr-un loc în altul, îşi întemeiau înşişi pentru sine locuri separate, purtau numai de formă îmbrăcămintea monahală, se amestecau în afaceri lumeşti şi mai ales îi vedem turburând lumea şi producând disordini[sic] în societate” (Dr. Nicodim Milaş). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 14

• Situaţia de fapt, care a determinat Sinodul de la Calcedon să fixeze acest canon a fost rânduiala de sine a unor monahi eutihieni care îşi luau neavenit demnitatea de arhimandriţi şi îşi construiau propriile lor aşezăminte monahale. • Mai departe, canonul se referă la ieşirea de sub autoritatea episcopului de care aparţineau şi obligă monahii să se supună deplin episcopului locului. Această dispoziţie a fost dată din cauza aderenţilor lui Barsum, care s-au despărţit de episcopii lor, generând nesupunerea, dar îi obligă şi pe episcopi să fie mai vigilenţi. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 15

• Observăm în acest canon că nimeni nu poate ridica mânăstire fară voia episcopului locului iar călugării să nu se amestece în afaceri lumeşti şi bisericeşti. Tot acest canon prevede ca monahii care duc viaţă curată să se bucure de cinstea cuvenită. În acest sens, renumitul canonist Zonara, zice: „Sfântul sinod recunoaşte că ei (monahii) sunt vrednici de cinste dacă într-adevăr sunt devotaţi monahismului şi dacă petrec viaţa monahicească sincer, adică din inimă curată, iar nu numai de formă sau cu alt scop”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 16

• Canonul 4 mai prevede ca monahii să nu se ocupe cu nici-o afacere care nu are în vedere viaţa mănăstirească, dar cu binecuvântarea episcopului, li se putea încredinţa în trecut călugărilor diverse funcţii bisericeşti, de Stat sau naţionale, aşa cum comentează şi Balsamon în conformitate cu canonul 41 al Sinodului Trulan. Aceia dintre monahi care de la sine putere şi fără binecuvântarea episcopului ocupau totuşi diverse funcţii erau supuşi excomunicării, „deoarece prin acele fapte s-ar expune dispreţului sfintele veşminte şi instituţia sfântă a monahismului, care dispreţ s-ar trece şi la Dumnezeu însuşi” (Zonara). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 17

• Pedeapsa de excomunicare era aplicată, deoarece monahii nu erau hirotoniţi, ca prin pedepsire să fie lipsiţi de hirotonie. • În canonul amintit mai sus întâlnim şi reglementarea referitoare la poziţia socială a celor care intră în monahism, şi anume, faptul că „atât legile bisericeşti, cât şi cele civile aveau dispoziţii riguroase referitor la primirea în monahism a persoanelor, care în urma poziţiei lor sociale, mai târziu ar fi putut produce vreo tulburare în cinul călugăresc; dar atât unele cât şi celelalte căutau să se observe normele spirituale monahale, precum şi vaza vieţii monahale” (N. Milaş). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 18

• Această ultimă reglementare a canonului se regăseşte şi în actualul Regulament pentru organizarea vieţii monahale unde este menţionat ca obligatoriu şi cazierul judiciar, tocmai pentru ca trecutul social al celui care doreşte să intre în monahism să nu impieteze asupra vieţii societăţii monahale dinlăuntrul mănăstirii (Regulament pentru organizarea vieţii monahale). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 19

• Aşadar, can 4. reprezintă o „adevărată cartă constituţională a organizării monahismului”, după cum afirmă Părintele N. Dură, dar cel mai important lucru este că acest canon stă la baza votului ascultarii depus de monah reglementând faptul că acesta trebuie să se supună episcopului locului, reglementare menţinută de biserică până în zilele noastre. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 20

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 21

Canonul numărul 7: • Am hotarât ca cei ce au fost rostuiţi odată în cler, precum şi monahii, să nu intre nici în oaste, nici în dregătorie lumească; iar dacă ar îndrăzni aceasta şi nu s -ar pocăi, încât să se reîntoarcă la aceea ce mai întâi au ales pentru Dumnezeu, să fie daţi anatemei. • Canonul interzice părăsirea monahismului sub pedeapsa anatemei dar părintele Floca foarte bine observa că există şi funcţii care nu pot fi considerate incompatibile cu această stare şi pentru care episcopul poate da dezlegare pentru unii monahi. Canonul este o completare a canonului 4 emis de acelaşi sinod şi pedepseşte cu cea mai aspră pedeapsă pe care o poate primi un creştin: anatema. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 22

Canonul numărul 8: • Clericii așezămintelor pentru săraci și ai mânăstirilor și ai altarelor mucenicilor, să rămână sub cârmiurea (jurisdicția, ascultarea) episcopilor ce sunt în fiecare cetate, după predania (tradiția) sfinților părinți, și să nu se sustragă cu trufie de sub oblăduirea episcopului propriu. Iar cei ce îndrăznesc să răstoarne o astfel de tocmire în orice chip, și ce nu sunt supuși propriului lor episcop, dacă ar fi clerici să fie supuși pedepselor canoanelor, iar dacă ar fi monahi sau mireni (laici), să fie afurisiți (excomunicați). • Chiar dacă se referă la clerici în principal, canonul rânduiește ca și monahii să fie sub jurisdicția (ascultarea) episcopului locului. Iată deci că se hotărăște încă din secolul al V-lea, obligativitatea că monahul să se supună episcopului locului, altfel fiind excomunicați. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 23

Canonul 23: • A venit la urechile sfântului sinod că unii clerici şi monahi, nicidecum împuterniciţi de către episcopul lor, ba câteodată chiar fiind afurisiţi(excomunicaţi) de către acela, apucând să meargă la Constantinopol, petrec timp îndelungat întrânsul, scornind agitaţii şi tulburânduiala bisericească, răstoarnă şi casele unora. • Drept aceea sfântul sinod a hotărât ca unora ca aceştia mai întâi să li se atragă luare-aminte prin apărătorul (avocatul, ispravnicul) preasfintei Biserici din Constantinopol, ca să se îndepărteze din cetatea împărătească. Iar dacă neruşinându-se ar persista în aceleaşi fapte, să fie alungaţi şi fără voia lor prin acelaşi ispravnic şi să se reîntoarcă la locurile lor. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 24

• Este vorba despre călugării vagabonzi din acele vremuri de la Constantinopol, dar considerăm că el este în vigoare şi azi referindu-se la monahii care umblă de capul lor, fără binecuvântarea episcopului locului şi produc neorânduieli. Se reglementează astfel prin hotărâre de sinod ecumenic ca monahii să nu plece de sub ascultare şi dacă sunt surprinşi în astfel de fapte să fie readuşi la mânăstirile de care aparţin. • Biserica Ortodoxă Română ţine sub control monahii prin eliberarea de legitimaţii fiecărui călugăr şi bilet de voie semnat de stareţul mânăstirii pentru plecare din mânăstire de până la şapte zile sau aprobat de episcopul locului pentru perioade mai mari de timp (Regulamentul vieţii monahale). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 25

Canonul numărul 24: • Mănăstirile cele odată consacrate cu învoirea episcopului să rămână pentru totdeauna mănăstiri şi averile care le aparţin să se păstreze şi acelea să nu se mai facă locaşuri lumeşti. Iar cei care admit să se facă aceasta, să se supună pedepselor din canon. • Acest canon prevede respectarea destinaţiei locaşurilor mănăstireşti şi „interzice secularizarea mănăstirilor şi a bunurilor acestora şi să li se dea vreo destinaţie lumească. Se înţelege însă că vreo altă destinaţie bisericească i se poate da, rămânând continuu lăcaşuri bisericeşti şi neînstrăinându-li-se bunurile care le-au fost destinate” (Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 26

• În sprijinul comentariului anterior, N. Milaş afirmă că „dacă o mănăstire şi averea ei, după circumstanţe, ţinând seama de timp şi loc, ar aduce Bisericii mai mult folos, dacă s-ar transforma într-un institut cultural, în care de pildă s-ar putea educa cum se cade preoţi şi învăţători buni, apoi, maeştri buni în artele frumoase şi altceva de acest fel şi acest institut ar sta sub nemijlocita supraveghere a Bisericii şi numai autoritatea aceasta l-ar conduce, ni se pare că acest lucru la nici-un caz nu ar fi de condamnat, ci se condamnă numai dacă acelea se prefac în lăcaşuri lumeşti (secularia habitacula), adică dacă se sustrag de sub supravegherea autorităţii bisericeşti şi devin case lumeşti, unde eventual s-ar putea pângări sfinţenia lor de mai înainte sau poate că ar ajunge chiar în mâna eterodocşilor întrebuinţându-se în vreun scop imoral”. • De aici, rânduiala ca lăcaşurile consacrate să rămână pentru totdeauna în patrimoniul Bisericii. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 27

• Aşa cum se preciza şi în comentariile la canonul 4, şi aici, Zonara spune că „dacă se clădeşte o mănăstire fără permisiunea episcopului şi dacă rugăciunea episcopului nu premerge clădirii mănăstirii şi dacă nu se pune ca temelie sigură această rugăciune, mănăstirea respectivă nici nu trebuie considerată mănăstire”. În privinţa dispoziţiei canonului ca vinovaţii să se supună pedepsei din canoane, N. Milaş tâlcuieşte aşa: „dacă sunt clerici să se caterisească, iar dacă sunt laici sau călugări să fie excluşi din biserică”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 28

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 29

SINODUL TRULAN SAU SINODUL V-VI ECUMENIC ŢINUT LA CONSTANTINOPOL (691 -692) 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 30

Canonul 24: • Să nu fie îngăduit cuiva dintre cei ce se numără în starea preoţească sau dintre monahi să meargă la alergările de cai (hipodrom) sau să fie de faţă la jocurile de teatru. Dar de s-ar şi chema vreun cleric la nuntă, când ar începe jocurile cele pentru amăgire (necuviincioase), să se scoale şi să se îndepărteze, astfel poruncindu-ne nouă învăţătura părinţilor. Iar dacă s-ar prinde cineva asupra acestui fapt, sau să înceteze sau să se caterisească. • Pentru a nu fi prilej de sminteală credincioşilor canonul opreşte pe monahi a participa la spectacole care pot fi prilej de pierzare sufletească cu atât mai mult cu cât monahii şi clericii trbuie să fie exemplu pentru toţi. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 31

Canonul 40: • De vreme ce a se lipi de Dumnezeu, prin retragerea din zgomotele vieţii, este (un lucru), foarte mântuitor, - se cuvine ca noi să nu primim fără ispitire (şi) fără de vreme, pe cei care îşi aleg viaţa singuratică (monastică), ci să păzim şi în privinţa lor, rânduiala predanisită nouă de către Părinţi, aşa că (încât) atunci se cade a primi mărturisirea (votul) vieţii celei după Dumnezeu, când aceasta este deja statornică şi este făcut cu cunoaştere şi cu judecată, după împlinirea minţii (dezvoltarea deplină a raţiunii). Să fie aşadar, cel ce voieşte să intre sub jugul monahal nu mai mic decât de 10 ani, - înainte stătătorul având şi în privinţa ispitirii acestuia, să-i sporească timpul pentru intrarea (introducerea) şi aşezarea lui în viaţa monahală, dacă socoteşte (apreciază) că este mai folositor aceluia. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 32

• Căci, cu toate că Sfântul Vasile cel Mare în sfintele lui canoane (can. 18), glăsuieşte că cea care se aduce pe sine de bună voie lui Dumnezeu, şi care îmbrăţişează fecioria, dacă a împlinit al saptesprezecelea an, să se numere în ceată (starea fecioarelor), totuşi urmând noi pildei (rânduielii) celei pentru văduve şi pentru diaconiţe, am stabilit prin asemănare (analogie), zisul an (vârsta arătată), pentru cei ce şi-au ales viaţa monahală. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 33

• Căci este scris de către dumnezeiescul apostol (I Tim. 5, 9), văduva la 60 de ani să se numere (aleagă) în Biserică, iar sfintele canoane au predanisit ca diaconiţa să se diaconească (aşeze) la 40 de ani, văzând că Biserica a devenit mai puternică prin harul dumnezeiesc, şi că merge înainte, apoi, şi tăria şi rânduiala credincioşilor în ţinerea poruncilor dumnezieşti. Pricepând şi noi desăvârşit acest lucru, am orânduit după dreptate să înceapă nevoinţele cele după Dumnezeu degrab, să-l însemnăm cu binecuvântarea harului ca printr-o oarecare pecete, şi prin aceasta să-l îndemnăm pe el, ca să nu fie prea nepăsător, şi să nu zăbovească, şi mai vârtos să-l împingem către alegerea binelui, spre statornicirea întrânsul. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 34

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 35

• Acest canon aduce în discuţie şi ia în considerare principiul conform căruia „votul monahal nu poate fi primit decât de la acele persoane care au ajuns la dezvoltarea deplină a raţiunii şi care în mod normal, cel care urmează a intra în monahism, deci nu în mănăstire ca un simplu vieţuitor sau novice, ci chiar în rândul călugărilor, trebuie să fi ajuns la maturitate, iar această maturitate este identică cu ceea ce se cheamă majorat, încât de aici se poate stabili principiul că numai cei care sunt socotiţi majori pot fi primiţi în monahism” (N. Milaş). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 36

• Părintele I. N. Floca ne aduce în atenţie faptul că „actul intrării în monahism este echivalent cu un act de schimbare a stării civile şi este firesc ca la acest act să fie admişi numai cei care au împlinit vârsta de la care au fost admişi la săvârşirea actelor de schimbare a stării civile. Principalul act de schimbare a stării civile este căsătoria şi la acest act nu sunt admişi decât cei care au atins majoratul matrimonial, care se stabileşte după ţări”. • Aşadar, canonul prevede ca vârsta minimă pentru a fi admis ca frate începător în viaţa de mănăstire, să fie de 10 ani, dar admite în monahism numai pe cei care au atins majoratul. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 37

Canonul 41: • Cei din cetăţi sau sate, voind să se retragă în locuri închise (sihăstrii, claustre), şi să-şi poarte loruşi grija în singurătate, li se cade ca mai întâi să intre în mănăstire şi să se deprindă cu viaţa schimnicească (anahoretică, singuratică) şi vreme de trei ani să se supună în frica lui Dumnezeu, întâistătătorului (exarhului) mănăstirii, şi să împlinească ascultarea cea întru toate, după cum se cuvine. Şi astfel, mărturisind el (exprimându-şi dorinţa) despre alegerea unei asemnenea vieţi, şi că o îmbrăţişează pe aceasta de bunăvoie, din toată inima, să se ispitească (cerceteze) de către înaintestătătorul (episcopul) din acel loc. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 38

• După aceea, în acest chip să petreacă cu stăruinţă timp de un alt an, în afara locului închis, ca mai deplin să se arate scopul lor. Căci, atunci vor da (produce) dovadă (încredinţare), că nu vânează măriri deşarte şi că urmăresc această linişte pentru însuşi binele cel adevărat. Iar după împlinirea unui atâta timp, dacă ar rămâne în aceeaşi alegere, ei să fie închişi şi să nu le fie îngăduit să se îndepărteze de acest sălaş (adăpost, aşezare, locuinţă), afară dacă i-ar târî la acest lucru vreun folos obştesc sau trebuinţă obştească sau vreo altă nevoie care i-ar sili spre moarte, dar şi aceasta (să se facă) cu binecuvântarea episcopului din acest loc. Iar cei care ar încerca să iasă din sălaşul lor, în afara pricinilor pomenite mai întâi să fie zăvorâţi fără voia lor în pomenitele locuri închise, iar după aceea să-i vindece pe ei cu posturi şi cu alte nevoinţe aspre ştiind noi, după cum este scris că „niciunul punând mâna sa pe plug şi întorcându-se îndărăt nu este vrednic de împărăţia cerurilor” (Lc. 9, 62). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 39

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 40

• Erau unii credincioşi, care, dintr-o evlavie aparentă „părăseau viaţa lumească şi se consacrau vieţii singuratice închizându-se în căsuţe mici, strâmte şi înşişi erau învăţătorii lor proprii” (Zonara). • Canonul se referă la cei care vor să petreacă viaţa pustnicească şi care, în acest fel îşi însuşesc obligativitatea ca mai întâi să intre în mânăstire şi să se deprindă cu viaţa singuratică îndeplinind toate ascultările la care este supus, apoi un alt an să petreacă afară de locul închis, ca să se arate intenţia lor şi să nu le fie iertat a se depărta de această singurătate fără binecuvântarea episcopului locului sau, cum observă Părintele I. Floca: „se mai relevă importanţa şi autoritatea episcopului ca unul care apare ca prim stareţ al tuturor mănăstirilor din eparhie”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 41

Canonul 42: • Orânduim ca cei numiţi pustnici, care sunt îmbrăcaţi în negru şi purtând capetele cu plete (nu-şi tund părul), cutreieră cetăţile petrecând printre bărbaţii laici şi printre femei şi defăimând făgăduinţa lor proprie (votul) dacă tunzându-şi pletele, aleg (doresc) să primească schima (chipul şi rânduiala) celorlalţi monahi, - aceştia să fie aşezaţi în mănăstire şi să se numere printre fraţi. Iar dacă de nu ar alege aceasta să fie cu desăvârşire goniţi din cetăţi şi să locuiască pustiurile de la care şi-au plăsmuit şi numirile. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 42

• Deoarece existau unii indivizi care subminau bunul nume al călugărilor prin îmbrăcarea ilegală a hainei monahale pustniceşti şi comiteau acte nedemne de starea monahală, „pentru a evita defăimarea stării monahale canonul dispune închinovierea acestora în mănăstiri iar dacă nu sunt de acord dispune să fie alungaţi din cetăţi în pustiuri” (Zonara). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 43

Canonul 43: • Îi este îngăduit creştinului să-şi aleagă viaţa ascetică, şi ca, părăsind viforul ce-l prea tulburat al treburilor vieţii, să intre în mănăstire şi să se tundă după chipul cel monahal, chiar dacă ar fi fost prins în orice cădere în greşeală. Căci Mântuitorul nostru Dumnezeu a zis: „Pe cel ce vine la Mine nu-L scot afară (In 6, 37), aşadar vieţuire monastică zugrăvindu-ne (înfăţişându-ne) nouă viaţa cea întru pocăinţă, o încuviinţăm celui ce cu adevărat i se hărăzeşte; şi în nici un chip (fapta vieţii lui de mai înainte) nu-l împiedică pe el de la împlinirea ţintei sale. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 44

• Viaţa creştinului, în general, este marcată de starea de pocăinţă şi smerenie până la a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Monahul nu face excepţie de la acest fel de trăire, ci cu atât mai mult. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 45

• Aşadar, „nici o greşeală săvârşită de cineva, nu poate constitui o piedică în calea intrării în monahism, pentru motivul că starea monahală este o stare de pocăinţă, iar cei ce vor să se pocăiască trebuie neapărat admişi la aceasta, nimeni neputând fi respins” (N. Milaş). Asemenea şi Balsamon, în comentariul său, susţine aceeaşi idee ca mai sus şi zice că „unora din cei ce doreau să intre în monahism li se interzicea acest lucru din cauza vieţii lor urâte şi destrăbălate sau din cauza unui păcat comis mai înainte. Canonul hotărăşte că nici un păcat comis mai înainte nu poate forma piedică pentru ca cineva să se dedice vieţii pocăite şi ascetice”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 46

Canonul 44: • Monahul prinzându-se (găsindu-se) în desfrâu sau luându-şi (ducându-şi) femeie pentru însoţire în căsătorie, ori împreună vieţuire (fără căsătorie) , împreună să se supună, după canoane (pedepselor) pentru cei ce au desfrânat. • Nicodim Milaş spune că „episcopul competent are dreptul să trateze pe unul ca acesta (care a comis desfrânare) şi mai blând”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 47

• Canonul 19 al Sinodului de la Ancira prevede pentru monahii care cad în desfrânare pedeapsa celor ce se căsătoresc a doua oară, adică unul sau doi ani de penitenţă. În timp ce Sfântul Vasile cel Mare, în canonul 60 recomandă pedeapsa pentru adulter, adică 15 ani. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 48

• Canonul 44, după N. Milaş îi „supune pedepsei, care este orânduită pentru desfrânaţi, aşadar unei pedepse de 7 ani”. Observaţia lui Milaş este întărită de comentariul lui Zonara la acest canon, care subliniază că acest canon „trebuie să aibă putere de lege, deoarece s-a dat după canoanele menţionate”. Balsamon precizează că acest canon se prescrie în cazul monahilor care revin în mănăstire şi se căiesc pentru fapta lor. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 49

Canonul 45: • De vreme ce am aflat, că în unele mănăstiri de călugăriţe, cele ce vor să se învrednicească acelui sfânt chip, mai întâi se îmbracă de către cei ce le aduc în haină de mătase şi de toate felurile şi chiar cu podoabe împestriţate cu aur şi cu piatră (pietre scumpe) astfel, apropiindu-se de altar, se dezbracă de veşmântul cel dintru atât de scumpă materie, şi îndată se săvârşesc (face), asupra lor binecuvântarea cea pentru schimă şi le înveşmântă cu haina cea neagră – orânduim (hotărâm) ca de acum înainte acest lucru să nu se mai facă; 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 50

• căci nu este cuviincios, ca aceea care, prin propria sa alegere (hotărâre), cu voia ei lepădând acum (deja) toată desfătarea vieţii şi îmbrăţişând petrecerea (vieţuirea) cea după Dumnezeu, şi întărind-o pe aceasta prin cugetări neclătinate, şi astfel venind la mănăstire, - să-i vie din nou aminte printr-o podoabă ca aceasta, stricăcioasă şi trecătoare, pe care le-a şi dat uitării, iar din aceasta să ajungă nehotărâtă şi să-şi tulbure sufletul asemenea valurilor care năpădesc şi care se întorc încoace şi încolo, încât ajunge ca nici măcar o lacrimă să poată vărsa, şi să arate prin trup umilinţa cea din inimă. Dar şi de ar scăpa, după cum este firesc, vreo mică lacrimă, ea să fie socotită de către cei ce văd că se întâmplă acest lucru nu atât pentru înclinarea către ascetica nevoinţă, cât pentru a părăsi lumea şi cele din lume (Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, op. cit. , p. 133. ). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 51

• În vechime exista un obicei nepotrivit cu chemarea monahală, la tunderea femeilor spre acest fel de vieţuire şi prin care era frizat ridicolul unei situaţii inadecvate momentului, prin înveşmântarea luxoasă a celor ce urmau să fie călugărite, cu pretinsa motivaţie şi semnul văzut al lepădării de lume. Având în vedere artificialitatea acestei reprezentaţii teatrale de proastă calitate s-a dat canonul 45. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 52

• Sfântul Nicodim Aghioritul spune chiar că „monahismul se opune luxului şi traiului îmbelşugat, căci chiar la baza acestei concepţii este înscrisă sărăcia alături de dragostea lui Hristos” (Pidalion), iar Părintele I. Floca spune că acest canon arată cum nu trebuie să se procedeze la pregătirea pentru tunderea în monahism a femeilor. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 53

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 54

Canonul 46: • Cele ce şi-au ales viaţa ascetică şi sunt aşezate în mănăstire să nu iasă deloc de acolo. Iar dacă le-ar târî (împinge) pe ele acest lucru, vreo nevoinţă de neînlăturat, să-l facă cu binecuvântarea şi cu învoirea înaintestătătoarei, dar şi atunci, nu ele singure de sine, ci cu oarecare bătrâne şi cu cele mai de frunte (proestoase) din mănăstire, după porunca egumenei, iar a dormi în afară de mănăstire nu le este lor nicidecum îngăduit. Dar şi bărbaţii care duc viaţă monahală, dacă i-ar apăsa nevoia, să iasă şi ei cu binecuvântarea celui ce i s-a încredinţat egumenia, aşa că cei ce calcă rânduiala cea acum orânduită de noi, fie că ar fi bărbaţi, fie femei, să fie supuşi certărilor cuvenite. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 55

• Acest canon întăreşte autoritatea stareţului în mânăstire. Monahiile, ca şi monahii, sunt datori să rămână pentru totdeauna vieţuind între zidurile mănăstirii şi numai cu binecuvântare să părăsească temporar mănăstirea. Se interzice călugăriţelor cât şi călugărilor să iasă fără nevoie din mănăstire, iar dacă ies cu binecuvântare, ei să nu doarmă decât într-o mănăstire. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 56

Ca o completare a acestui canon, Părinţii de la Sinodul Trulan au emis canonul 47: • Să nu doarmă nici femeia în mănăstire bărbătească, nici bărbat în cea femeiască, pentru că se cade, să fie credincioşii în afară de orice bănuială şi sminteală, şi să-şi îndrepte viaţa lor spre ceea ce este cu bun chip (bineplăcut) şi statornic (înaintea) lui Dumnezeu. Iar dacă va face cineva acest lucru, ori de ar fi cleric, ori de ar fi laic să se afurisească. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 57

• Este interzis deci prin acest canon ca bărbații să doarmă în mânăstire de femei și invers sub pedeapsa afurisirii atât pentru clerici cât și pentru laici. De observat că acest canon, deşi stabileşte o pedeapsă cu afurisirea, nu se specifică pe ce perioadă. Opinăm că pedeapsa ar trebui dată pe o anumită perioadă nu pentru totdeauna. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 58

Canonul 48: • Femeia celui ridicat la vrednicia (demnitatea) episcopiei, divorţând mai înainte de bărbatul său, prin înţelegere reciprocă după hirotonia episcopală asupra lui, ea să intre în mănăstire zidită de parte de locuinţa episcopului şi să beneficieze de îngrijire din partea episcopului, iar de se va arăta vrednică să se înainteze şi la treapta diaconiţei. • Acest canon se referă la soţia celui ce înaintează la treapta arhieriei şi o reglementare aparte se referă la divorţul şi celibatul episcopilor aleşi din clerul de mir, care începând cu secolul XIII-XIV, au fost obligaţi să se călugărească înainte de hirotonia în arhiereu. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 59

• N. Milaş spune că „în cursul vremii s-a statornicit ca normă generală a Bisericii Ortodoxe că numai persoanele, care fac parte din starea călugărească, să fie puşi episcopi. Soţia celui hirotonit poate să stea totuşi în casa episcopească şi ea nu este constrânsă să intre în mănăstire dacă nu doreşte. Părinţii Sinodului trulan, când au hotărât prin canonul al 12 -lea că episcopul nu poate avea soţie au avut în vedere pe cei ce chiar pe timpul lor erau aleşi episcopi dintre preoţii de mir, fiind soţiile acestora încă în viaţă, iar prin canonul acesta al lor (48) hotărăsc ca episcopul respectiv să se despartă de soţia sa prin consens şi după ce dânsul se va hirotoni, femeia trebuie să intre în mănăstire, care este departe de reşedinţa episcopească”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 60

• Interesantă este o novelă a împăratului Isaac Anghel din anul 1187 care prevede că în cazul în care soţia candidatului la episcopie nu vrea să se călugărească şi să se despartă benevol de soţul său „atunci respectivul nu se poate face episcop şi trebuie să se aleagă altul în locul lui”. • Dacă episcopul a fost deja ales şi „soţia nu se învoieşte la desfacerea căsătoriei, acesta trebuie să demisioneze din episcopat şi să trăiască mai departe în căsătorie cu soţia sa”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 61

• În cazul în care soţia episcopului promite că se va călugări „şi apoi aceasta nu-şi ţine promisiunea căsătoria aceea încetează de a fi în vigoare şi soţia se va trimite cu forţa în mănăstire şi va fi supusă pedepsei; după cum tot aşa se va supune pedepsei canonice şi mitropolitul şi episcopul din cauza lipsei lor de prudenţă”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 62

• Balsamon susţine că „nevasta episcopului trebuie să se călugărească, deoarece, înainte de hirotonisirea bărbatului său ea era liberă de a nu se despărţi şi în acel caz nu s-ar fi săvârşit nici hirotonia lui, nici călugăria dânsei, dar după ce dânsa s-a învoit la despărţire de dragul hirotonirei soţului său, apoi aceasta trebuie să o constrângă pe dânsa a realiza despărţirea prin călugărire şi să nu glumească cu ceea ce nu este de glumit”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 63

Canonul 49: • Înnoind şi acest sfânt canon, orânduim ca mânăstirile, odată sfinţite (consacrate) cu învoirea episcopului, să rămână pentru totdeauna mânăstiri, şi bunurile (lucrurile, averile) care (ţin) atârnâ de ele să se păstreze (pe seama) mânăstirii şi să nu se mai poată face acelea locaşuri lumeşti, nici să se dea acestea de către cineva, oamenilor lumeşti, ci chiar dacă s-a şi întâmplat acest lucru până acum, orânduim ca în nici un chip să nu aibă tărie. Iar cei ce s-ar apuca de la canonul de faţă (înainte) să-l facă, să fie supuşi cercetărilor (pedepselor) celor din canoane. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 64

• Acest canon reînnoieşte dispoziţiile canonului 24 al sinodului IV ecumenic cu privire la monahism, prin care se interzice ca mânăstirile să devină locaşuri lumeşti sau să fie date oamenilor lumești. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 65

SINODUL AL VII LEA ECUMENIC ŢINUT LA NICEEA ÎN ANUL 787 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 66

Canonul 17: • Oarecare călugări, părăsind mânăstirile lor, ca unii ce năzuiesc să stăpânească, şi nevoind să asculte, se apucă să zidească locaşuri de închinăciune neavând cele (trebuitoare) pentru isprăvire (dacă aşadar, cineva (dintre călugări) sar apuca să facă lucrul acesta), să se oprească de către episcopul locului; iar dacă ar avea cele (trebuitoare) pentru isprăvire, să fie duse la capăt cele plănuite de el. Aceeaşi rânduială să se păzească şi în privinţa mirenilor şi a clericilor. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 67

• Acest canon întăreşte autoritatea episcopului în eparhia pe care o păstoreşte şi hotărăşte ca acesta să oprească pe cei ce se apucă să facă mânăstiri fără să aibe posibilitatea să le termine. • Totuşi canonul îngăduie, în cazul când există posibilităţi materiale, ca cel ce a început mânăstirea să o termine. Acest canon vine să completeze canonul 4 al sinodului IV ecumenic în ceea ce priveşte construirea de mânăstiri. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 68

Canonul 18: • Fiţi fără poticnire (sminteală) şi celor din afarăzice dumnezeiescul Apostol (1 Cor. 10, 32). Iar a vieţui femeile în mânăstiri (de călugări) este lucrul pricinuitor de toată sminteala. Dacă s-ar prinde cineva că are sclavă sau slobodă (liberă) în episcopie sau în mânăstire pentru îndeplinirea vreunei slujiri, să se certe (pedepsească); iar stăruind să se caterisească. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 69

• Iar dacă s-ar şi întâmpla să fie femei la metoace (în suburbii) şi ar voi episcopul sau egumenul să facă o călătorie la cele de acolo, (atunci) de faţă fiind episcopul sau egumenul, în timpul acela femeia nicidecum să nu facă vreo treabă de slujire, ci să se osebească (izoleze) în alt loc, pentru nebănuire, până se va întâmpla plecarea episcopului. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 70

• Prin acest canon se interzice ca la casele episcopale şi în mânăstirile de călugări să stea femei sau să slujească. Canonul este o competare a canonului 47 Trulan care prevedea ca nici femeile să nu doarmă în mânăstirile de bărbaţi şi nici bărbaţii în cele de femei, şi merge mai departe interzicând femeilor nu numai să doarmă dar și să fie angajate sau să slujească la casele episcopale sau la mânăstirile de călugări. Motivul pentru care s-a dat acest canon este tocmai spre a feri de sminteală pe credincioşi şi a nu da prilej ereticilor să defăimeze clerul. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 71

Canonul 19: • Atât de mult s-a înstăpânit uriciunea iubirii de arginți la cârmuitorii Bisericilor, așa că și oarecare dintre bărbații care se numesc evlavioși, și dintre femei, uitând porunca Domnului, s-au amăgit și fac pentru aur primirile celor ce vin spre cinul preoțesc și spre viața singuratecă (monahală). Și se întâmplă precum zice marele Vasile, că este de lepădat și întregul, al cărui început este netrebnic căci nu este îngăduit a sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. (Mt. 6, 24). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 72

• Dacă s-ar găsi cineva făcând acest lucru, dacă este episcop sau egumen, sau oarecare din starea preoțească, ori să înceteze, ori să se caterisească, după canonul al 2 -lea al Sfântului Sinod de la Calcedon. Iar de ar fi egumenă, să se izgonească din mânăstire, și să fie predată la o altă mânăstire spre ascultare. Așijderea și egumenul care nu are hirotonie întru prezbiter. Iar în privința lucrurilor (bunurilor) celor date de părinți copiilor drept zestre, sau a celor aduse din averea lor, dacă mărturisesc cei ce le aduc că acestea sunt închinate lui Dumnezeu, am orânduit, că, ori de ar rămâne, ori de ar ieși, acelea să rămână în mânăstire, după făgăduința aceluia (care le-a adus), afară dacă nar fi vina înaintestătătorului (egumenului, pentru ieșirea din mânăstire a aceluia). 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 73

• Canonul osândește păcatul simoniei şi dispune ca cel ce primește bani pentru a călugări pe cineva, dacă este cleric să înceteze sau să se caterisească. Observăm că cel ce face călugării simoniace are posibilitatea să înceteze de la aceasta dacă nu, v-a fi caterisit. Se dispune pentru egumena sau egumenul care nu este hirotonit să fie alungați din mânăstire și trimiși la altă mânăstire spre ascultare. De aici observăm două lucruri: că egumenul poate fi și călugăr nehirotonit, și că egumenului nehirotonit i se aplică alte norme de sancțiune față de cel hirotonit. • În privința bunurilor aduse de cei ce se călugăresc mânăstirii, canonul dispune ca acestea să rămână în proprietatea mânăstirii chiar dacă ei părăsesc mânăstirea, dacă plecarea nu se face din vina starețului. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 74

Canonul 20: • Orânduim ca de la canonul de faţă înainte să nu mai fie mănăsire de două feluri (dublă, mixtă), pentru că acest lucru multora le este sminteală şi poticnire. Iar dacă unii, împreună cu neamurile lor voiesc a se lepăda (de lume), şi a urma vieţii monahale, bărbaţii se cade să meargă în mănăstire bărbătească, iar femeile să intre în mănăstire femeiască, pentru că întru acestea se bucură Dumnezeu. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 75

• Iar cele ce au fost până acum de două feluri să fie cârmuite după canonul Sfântului nostru părinte Vasile: „Să nu vieţuiască într-o mănăstire călugări şi călugăriţe, căci împreună vieţuirea prilejuieşte adulter. Să nu aibă călugărul vorbire slobodă cu călugăriţa sau călugăriţa să vorbească deosebit cu călugărul, nici să se culce călugărul în mănăstire femeiască, nici să mănânce călugăriţa singură împreună cu acela. Iar când se aduc cele trebuincioase traiului de către partea bărbătească la canonice (călugăriţe), egumena mănăstirii femeieşti împreună cu o oarecare monahie bătrână să le primească în afara porţii. Iar de s-ar întâmpla ca un călugăr să voiască a vedea vreo rudă, prin puţine şi scurte cuvinte să vorbească cu aceasta, în fiinţa de faţă (fiind de faţă) a egumenei, şi îndată să se depărteze de la dânsa”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 76

• Opinăm că acest canon se referă la mănăstirile mixte şi vine să completeze canonul 47 al Sinodului Trulan şi canonul 18 al Sinodului VII ecumenic şi a fost dat din aceleaşi motive pentru care au fost date şi cele dinainte, ca monahul să fie ferit de orice ispită care l-ar putea duce la încălcarea votului castității. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 77

• Părintele I. N. Floca spune că „nu trebuie să se înţeleagă că mănăstirile mixte, - pe care canonul le numeşte duble, - ar fi fost altceva decât două mănăstiri distincte, una de călugări şi alta de călugăriţe, având o singură conducere şi fiind alături una de alta. Din această pricină nu se putea observa cu destulă severitate normele cu privire la izolarea călugărilor de călugăriţe”. • Balsamon, observă însă, că „acest lucru nu se vede din canonul prezent şi nu pentru acest motiv s-au numit duble aceste mănăstiri, ci s-au numit astfel fiindcă odinioară în aceeaşi mănăstire vieţuiau atât călugări cât şi călugăriţe, şi pe acestea le interzice canonul prezent, deoarece dădeau ocazia numai la sminteală”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 78

Canonul 21: • Nu se cuvine ca monahul sau monahia să-şi părăsească mănăstirea proprie şi să se ducă în alta. Iar de s-ar întâmpla lucrul acesta, acela care se duce să fie neapărat găzduit; dar nu se cade să fie primit (în altă mănăstire) fără învoirea egumenului său. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 79

• Deorece, erau mulţi călugări şi călugăriţe care părăseau mănăstirile în care vieţuiau fără binecuvântarea egumenului (egumenei), Părintele N. Milaş spune că plecarea călugărului din mănăstire cu învoirea egumenului său nu trebuie interpretată „ca şi cum vreun egumen ar avea personal deplin drept să demită pe vreun frate din mănăstirea sa sau să primească în mănăstire pe fraţii altor mănăstiri fără de nici-o răspundere ulterioară, ci acest canon trebuie pus în conexiune cu alte canoane care normează că toţi călugării, de la egumen până la cel mai tânăr frate, sunt în dependenţă necondiţionată de episcopul în drept. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 80

• Încuviinţarea dată de un egumen ca un călugăr sau frate să iasă din mănăstirea sa sau să primească între fraţi pe un călugăr din altă mănăstire, încuviinţarea aceasta va avea importanţă numai dacă acel egumen procedează cu ştirea şi permisiunea episcopului locului, care este înaintestătătorul absolut în privinţa tuturor chestiunilor care se referă atât la mănăstiri cât şi la toţi călugării”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 81

26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 82

Canonul 22: • Mare lucru este a închina totul lui Dumnezeu şi a nu se robi dorinţelor proprii. „Căci, ori de mâncaţi, ori de beţi, - zice dumnezeiescul apostol, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi”(I Cor. 10, 31). Iar Hristos Dumnezeul nostru în Evangheliile Sale a poruncit să se taie începuturile păcatelor; căci nu numai adulterul se supune certării (pedepseşte) de către El, ci şi pornirea cugetului spre săvârşirea adulterului se osândeşte, zicând El: „cel ce a căutat la femeie spre a o pofti pe ea, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Mt. 5, 28). Aşadar, din aceasta învăţându-ne, suntem datori să ne curăţim cugetele. Căci şi dacă „toate sunt îngăduite, dar nu toate folosesc” (I Cor. 10, 23), precum învăţăm din rostirea apostolică. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 83

• Aşadar ( precum) este prea de lipsă fiecărui bărbat să mănânce pentru a trăi, şi pentru cei a căror viaţă este în căsătorie şi au copii şi stare laică, este lucru fără de ocară a mânca laolaltă bărbaţii cu femeile, numai să aducă mulţumire Celui ce dă hrană; dar nu cu oarecare apucături de teatru sau cu cântece satanice şi de cetere şi prin unduiri desfrânate asupra cărora vine blestemul proorocesc care zice astfel „vai celor ce beau vinul şi cu harfă şi nu se uită la lucrurile Domnului şi nu înţeleg lucrul mâinilor Sale” (Is. 5, 12). Şi dacă ar fi cumva unii ca aceştia, între creştini să se îndrepteze, iar de nu, să aibă tărie asupra lor cele aşezate în chip canonic de către cei de dinaintea noastră. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 84

• Iar pentru cei a căror viaţă este liniştită şi singuratică, cel care s-a îndatorat Domnului Dumnezeu, să ia jugul călugăresc, să stea singuratic şi să tacă. Dar nici care şi -au ales viaţa preoţească nu le este îngăduit să mănânce osebit împreună cu femei, decât cu oarecare de Dumnezeu temător şi evlavioşi bărbaţi şi femei, ca şi această mâncare împreună să ducă la zidire duhovnicească. Acelaşi lucru să se facă şi în privinţa rudelor. Iar de s-ar şi întâmpla cumva ca monahul sau un bărbat cu cinul preoţesc, să nu-şi ia cele de trebuinţă neapărată, şi de nevoie vrea să tragă fie la un han, fie la casa cuiva, acela să fie volnc a face lucrul acesta, ca silit de nevoie, numai să-l facă cu evlavie. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 85

• În privinţa vieţuirii călugărilor, ea trebuie să fie pildă pentru mireni. Părintele I. N. Floca spune că deşi preoţii şi monahii sunt opriţi să intre în cârciumi sau ospătării, acest canon îi desleagă doar dacă nevoia îi sileşte să facă acest lucru fiind în călătorie. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 86

• În privinţa călugărilor care şi-au ales viaţă retrasă şi solitară „şi care au depus în faţă lui Dumnezeu făgăduinţa de a purta sarcinile călugărismului (sic) canonul citează Sfintele Scripturi ca ei să stea în singurătatea lor şi să tacă (Plâng. lui Ierem. 3, 28) adică să rămână în singurătatea şi liniştea din mănăstiri străduindu-se a satisface cât mai bine regulile călugăreşti” (N. Milaş). Iar dacă nevoia i-ar sili să iasă din mănăstire şi să mănânce în afara ei să le fie permis acest lucru „deoarece sunt siliţi de necesitate, dar în tot cazul trebuie să respecte evlavia şi starea lor”. 26. 05. 2015 Ierod. Gamaliel Sima - Mân. Antim 87