ROLUL MUZICII RELIGIOASE N EDUCAIA MUZICAL I MORAL

ROLUL MUZICII RELIGIOASE ÎN EDUCAŢIA MUZICALĂ ŞI MORALĂ A PREŞCOLARILOR METODOLOGIA RECEPTĂRII MUZICII RELIGIOASE PENTRU COPII ÎN ÎNVĂŢĂM NTUL PREŞCOLAR EDUCATOARE: ELENA HOCIUNG PROFESOR: NICOLAE TEIŞ

EDUCAŢIA MORALĂ PRIN MUZICA RELIGIOASĂ § ESTE POSIBIL SĂ INTRODUCEM DE TIMPURIU ÎN MINTEA COPILULUI IDEILE RELIGIOASE ? § CEL MAI BUN MIJLOC DE A FACE MAI ÎNT I LĂMURITĂ IDEEA DE DUMNEZEU ESTE ANALOGIA CU UN TATĂ DE FAMILIE SUB SUPRAVEGHEREA CĂRUIA AM FI AŞEZAŢI. § CE ESTE RELIGIA? § RELIGIA ESTE LEGEA CARE STĂ ÎN NOI, ÎNTR-ATĂT CĂT IŞI PRIMEŞTE INFLUIENŢA ASUPRA NOASTRĂ DE LA UN LEGIUITOR ŞI DE LA UN JUDECĂTOR, ESTE MORALA APLICATĂ LA CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU. C ND RELIGIA NU SE UNEŞTE CU MORALITATEA, EA NU ESTE DEC T UN MOD DE A SOLICITA FAVOAREA CEREASCĂ. § CU COPIII TREBUIE SĂ ÎNCEPEM CU LEGEA PE CARE O AU ÎN EI.

§ SE CERE CA MORALITATEA SĂ PRECEADĂ ŞI CA TEOLOGIA SĂ URMEZE. § ACEASTA ESTE CEEA CE SE NUMEŞTE RELIGIE. § CONŞTIINŢA – ÎN VIZIUNEA LUI KANT- ESTE CEA CARE NE DICTEAZĂ’ PURTAREA CE TREBUIE SĂ O AVEM ŞI JUDECA PE CEA PE CARE AM AVUT-O. § Copiii trebuie să fie nevinovaţi, iar privirile lor să fie tot atât de senine ca Soarele. Numai o inimă mulţumită este în stare să găsească plăcere în bine! Orice religie care întunecă pe om e falsă, căci el trebuie să servească pe om cu plăcere şi nu cu silă. Veselia nu trebuie mereu ţinută sub aspra constrângere a şcolii, în acest fel ea ar dispare. Libertatea o întreţine. Pentru aceasta sunt cântecele şi jocurile muzicale religioase în care muzica le deschide inima, iar copilul doreşte să-i întreacă pe colegii săi. Sufletul redevine atunci senin!

Mulţi oameni consideră copilăria ca cea mai fericită şi cea mai plăcută perioadă din viaţa lor. Totuşi aceştia sunt anii cei mai grei când rar poate avea cineva un prieten adevărat şi mai rar să se bucure de libertate. Horaţiu spune: “Multa tulit fecitique puer, sudavit et alsit. ”(copilul a asudat şi a făcut multe). El a asudat şi a degerat. “Sustine et abstine”(îndură şi abţine-te. )acesta este mijlocul de a se pregăti pentru o moderaţie înţeleaptă. Pentru a forma copiilor un caracter moral ei trebuie să înţeleagă: a. Datoriile către sine însuşi- ceea ce nu înseamnă după viziunea lui Kant a-i cumpăra o haină frumoasă, a mânca deosebit, deşi în îmbrăcăminte şi mese stă curăţenia, trebuie să fim măsuraţi şi rezervaţi, să ne păstrăm o anumită demnitate, transmisibilă copiilor prin propria persoană. Prin minciună, copilul se injoseşte în demnitatea omenească(se presupune dezvoltată şi la el facultatea de a cugeta şi de a comunica şi altora cugetările sale). b. Datoriile faţă de alţii – este foarte important ca preşcolarul să ştie respectul faţă de drepturile omului şi trebuie vegheat ca să-l pună în practică.

Consideraţii psihopedagogice în legătură cu muzica în general şi muzica religioasă în special § Jocul este profesia copilăriei. § Copilul trebuie să se joace pentru a câştiga experienţa de viaţă. Prin joc se dezvoltă procesele de cunoaştere , sentimentele, caracterul, gustul ordinii, simţul estetic, întreaga personalitate a lui. § Prima plăcere de ordin “estetic” resimţită de copil este senzaţia ritmului. Cercetările au dovedit că el devine sensibil la combinaţii de sunete mult mai târziu. § Activităţile muzicale religioase nu sunt lipsite de seriozitate , fără a observa practic câtă pasiune pun copiii în jocurile lor.

§ “Dacă puteţi atinge în artă adevărul şi credinţa arătate de copii în jocurile lor, atunci puteţi deveni mari artişti. ” spunea Stanislavschi adresându-se actorilor. § În primii ani de educaţie muzicală, trebuie să avem în faţă principiile” intuiţiei”şi “accesibilităţii”, mergând de la practic la teoretic, de la concret la abstract, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex, de la uşor la greu.

§ Activitatea copiilor trebuie să fie asociată cu § § mişcarea. Aceasta are acelaşi rol ca şi cuvântul în cântecul religios: concretizează scurgerea sunetelor, activează percepţia muzicii religioase şi ajută pe copil să o înveţe mai uşor. Activitatea nu trebuie să fie exclusiv muzicalăpedagogul având în faţa sa permanent obiectivul final muzical- şi acesta să se deplaseze într-un ansamblu sincretic, în care se desfăşoară activitatea globală copiilor(cântec-joc, mişcaredans, desen, recitare). treptat, în timp, muzica deţine un rol predominant, autonom.

§ Caracteristic vârstei preşcolare este fondul profund afectiv al activităţii psihice, de aceea am luat în considerare constatarea că plăcerea, convingerea asigură îndeplinirea rapidă şi precisă a sarcinilor pedagogice, chiar când acestea sunt mai aride. § Cântecul trebuie să aibă o înaltă valoare artistică, să fie accesibil vârstei copiilor ca înţelegere, ca ambitus vocal şi ca succesiune a sunetelor şi intervalelor, iar în momentul folosirii să corespundă scopului didactic propus. § Textul literar -bisericesc trebuie să fie bogat în imagini şi fără greşeli de limbă, rimă sau ritm.

§ Cântecele religioase pentru copii se deosebesc de cele ale maturilor şi se leagă organic de mişcare, gesturi, mimică. § Pe copil îl interesează în primul rînd ritmul; § El se bazează la această vârstă pe serii binare de opt sunete, corespunzătoare unui versrespectiv optimi şi pătrimi valorând în total tot opt. § Cercetările au arătata că majoritatea preşcolarilor, fără o educaţie specială a glasului, intonează în mod natural sunete între re şi la, la grupa mijlocie, cu posibilităţi de extindere la grupa mare, pregătitoare(în ambele sensuri).

§ Numai ţinând cont de aceste considerente, putem repartiza la început cântecele cu siguranţa eficienţei lor: la grupa mică(2 - 4 sunete) între mi¹- sol¹(la¹); la grupa mijlocie (4 - 5 sunete) între re¹-la¹; la grupa mare, pregătitoare(5 - 6 sunete) între do¹ -do². § Treptat, odată cu deprinderile elementare de emisie , respiraţie cânt, etc. Numărul sunetelor şi extinderea vocilor se poate mări. Tempoul cântecelor va fi mai lent la grupa mică şi mai rapid la celelalte. § Predarea cântecelor religioase am realizat-o după auz, pe fragmente, îndreptând copiii spre expresivitate, spre intuirea afectivă a muzicii. § Conţinutul cântecelor religioase şi al imaginilor muzicalartistice este mult mai uşor de înţelesprin arătarea unor ilustraţii sugestive şi pot fi fixate prin desene.

Genuri ale muzicii folclorice preluate de muzica bisericească Folclorul ciclului de iarnă, prilejuit de Crăciun şi Anul Nou, este reprezentat prin colinde, urări şi jocuri cu măşti. 1. § § § 2. 3. 4. 5. 6. 7. Colindul: gen muzical ancestral preluat de biserică. Colinde de Moş Ajun şi Moş Crăciun Căntece de stea Vicleimul (Irozii) Colinde de Anul Nou Pluguşorul Sorcova Vasilea Bobotează Salcia Lăzărelul Colindele de Florii Colindele de Paşti Cântecul cununii Dansul căluşului Nunta Cantecele zorilor Bocetul Balada