O scrisoare pierdut de Ion Luca Caragiale Miu

„O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale Miu Liliana

Rezumat Acțiunea se derulează în capitala unui județ de munte în timpul alegerilor din 1883 și cuprinde o serie de întâmplări care scot în evidență dorința de parvenire a unora în timpul campaniei electorale pentru alegerea deputaților.

Expozițiunea În incipit este prezentat Pristanda, polițistul orașului, care discută cu Tipătescu, prefectul județului. Acesta din urmă citește indignat un articolul din ziarul lui Nae Cațavencu „Răcnetul Carpaților”, în care este numit de către acesta „vampir” al poporului. Pristanda îi comunică despre misiunea de a spiona inamicii politici, trăgând cu urechea la ferestrele lui Cațavencu. Cu această ocazie se plânge de situația sa financiară: „Famelie mare, renumerație mică, după buget”. Tipătescu, amuzat, îi reproșează afacerea cu stegurile pe care trebuie să le arboreze Pristanda. Acestea ar fi trebuit să fie în număr de 44, dar Polițistul își însușește o parte din bani, achiziționând doar 14 -15 bucăți. Ca să se justifice, le numără, dar, în final, recunoaște că ar fi ridicat mai puține.

Intriga Ghiță Pristanda îi relatează prefectului întâmplarea din ajun, când a fost martorul unei întâlniri în casa lui Cațavencu unde s-au adunat membrii opoziției: intelectualitatea, „dăscălimea” orașului, popa. Polițistul află că Cațavencu se află în posesia unei scrisori care va periclita poziția membrilor celuilalt partid politic. De fapt, această scrisoare este de amor și ea este de la Tipătescu către Zoe Trahanache, soția unui important om din oraș. Cel care găsește scrisoarea este Cetățeanul turmentat care dorește să o întoarcă posesoarei, dar scrisoarea nu se mai află în posesia lui, pentru că, prin înșelăciune, a fost sustrasă de către Cațavencu, după câteva pahare de vin și bere pe care le-au băut împreună.

Desfășurarea acțiunii Zaharia Trahanache, președintele partidului de guvernământ, vine acasă la Tipătescu, cu care este prieten, și afirmă că unde nu există morală, acolo e corupție. Apoi, îi relatează ca a fost chemat de către Nae Cațavencu la redacția ziarului, care-i arătase o scrisoare de amor a prefectului către Joițica, soția lui. Tipătescu se sperie de faptul că scrisoarea va fi făcută publică și relația lui cu Zoe nu va mai fi un secret, de aceea amenință că îl va distruge pe Cațavencu care îi șantajează că dacă nu îl vor sprijini în alegeri, îi va nimici prin publicarea scrisorii de amor. Prefectul inițial refuză să facă jocul lui Cațavencu, dar cedează rugăminții Zoei.

Punctul culminant Discursurile lui Farfuridi și Cațavencu au menirea să îi atragă pe alegători prin promisiunile făcute. Aceste discursuri surprind incultura lor și demagogia acestora. Dar Centrul desemnează un alt candidat, pe Dandanache. La anunțarea candidaturii acestuia, în sală se produce rumoare, iar ambele tabere se încaieră. În timpul încăierării Cațavencu, pierde pălăria în căptușeala căreia se află scrisoarea de amor. Dandanache ajunge să fie desemnat candidat de la Centru tot în urma unei scrisori compromițătoare. Amenințând cu publicarea ei, ajunge să devină deputat, deși nu întrunește calități. E mai perfid ca Cațavencu, căci nici nu a avut intenția să restituie scrisoarea compromițătoare. Se divedește a fi mai ticălos ca Cațavencu și mai prost ca Farfuridi.

Deznodământul Cetățeanul turmentat găsește pălăria cu scrisoarea pe care i-o restituie Zoei. Pierzând orice șansă de a fi ales deputat, Cațavencu, în semn de împăcare, acceptă să conducă festivitatea de sărbătorire a lui Dandanache. Finalul e o atmosferă de sărbătoare, personajele împăcându-se ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Intransigența lor inițială dispare și se transformă în compromis. Ei nu au morală.

Structura piesei și comicul ei Structurată în 4 acte, piesa stârnește râsul spectatorului prin comicul de moravuri, de situație, de caractere, de limbaj. Comicul de moravuri Autorul cu măiestrie descrie corupția în viața politică, infidelitatea în viața de familie, șantajul, farsa politică (felul cum sunt falsificate listele electorale) Comicul de situație Principala situație comică o constituie pierderea și găsirea scrisorii de amor. O altă situație este numărarea steagurilor de către Pristanda. Faptul că Trahanache, soțul încornorat, îl consolează pe amantul propriei soții, afirmând că scrisoarea e o plastografie, la fel ne amuză.

Comicul de caractere conturează personaje ridicole prin incultura lor, defectele pe care le posedă. • Zaharia Trahanache e tipul încornoratului; • Nae Cațavencu e tipul arivistului și demagogului; • Tipătescu e tipul amorezului; • Zoe e tipul cochetei adultere; • Ghiță Pristanda e tipul servilului; • Farfuridi și Brânzovenescu reprezintă tipul prostului; • Dandanache adună toate defectele. Despre el Caragiale spunea: „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”.

Comicul de nume • Zaharia Trahanache provine de la cuvintele „zahariseală” ce trimite la ramolismul personajului, iar „trahana” – cocă moale. Personajul întruchipează un om ce poate fi modelat în funcție de interes; • Cațavencu provine de la „cațaveică”- haină cu două fețe sau „cață”- coțofană, care trimite la vorbăraia lui; • Farfuridi și Brânzovenescu trimit la elemente culinare, alcătuind un cuplu de imbecilitate, se completează în prostia lor; • Agamiță Dandanache este alcătuit din numele unui erou grec Agamemnon și „dandana” care semnifică „belea”, „bucluc”; • Pristanda e numele unui joc popular „pristanda”, în care se bate pasul conform comenzilor unui conducător de joc, observăm că numele sugerează servilismul său. • Nimic nu este întâmplător la Caragiale.

Caracterizarea lui Cațavencu • Reprezintă tipul demagogului și arivistului, ca și Stănică Rațiu din romanul „Enigma Otiliei” de G. Călinescu. • Din lista personajelor amplasată la începutul piesei aflăm care e statutul său: „avocat, director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților”. • E liderul opoziției locale care își dorește titlul de deputat, fiind capabil de multe. Acționează conform principiului: „Scopul scuză mijloacele”. Acest dicton îl atribui greșit lui Gambetta, când, de fapt, este al lui Machiavelli. Așadar, observăm nivelul său de cultură. Modul său de a acționa ni-l prezintă ca pe o persoană ticăloasă. Îl cinstește pe Cetățeanul turmentat ca să sustragă de la el scrisoarea de amor ca armă de șantaj în obținerea susținerii candidaturii sale de către opoziție.

Este un cameleon, pentru că se poate adapta la orice împrejurare. Așadar, este umil când nu are asul în mânecă și violent când e stăpân pe situație. Este arogant și trufaș când are scrisoarea, nu se sfiește să o folosească drept armă atunci când are nevoie. Este tipul demagogului, căci încearcă să impresioneze prin limbaj. În actul al treilea, ține un discurs în fața electoratului și începe discursul pe un ton sentimental („mă gândesc. . . la țărișoara mea. . . la România. . . la fericirea ei!. . . ”) ca să atragă publicul. Totuși, deși manipulează publicul, nu este capabil să-și mascheze incultura, lipsa de erudiție, prostia, autocaracterizându-se: „. . . vreau ceea ce merit în orașul acesta de gogomani unde sunt cel dintâi. . . între fruntașii politici”. Caragiale a creat tipul parvenitului care întruchipează veridic o categorie de oameni lipsiți de scrupule în dorința lor de a avea succes.

Caracterizare de personaje http: //www. referatele. com/referate/romana/o nline 48/Zoe-Trahanache-Ghita-Pristanda-Nae. Catavencu---caracterizarea-personajelor--Oscrisoare-pierduta-ref. php