O istorie a Templului de la Ierusalim Muzeul

O istorie a Templului de la Ierusalim

Muzeul Cărţii din Ierusalim: Macheta cetăţii din timpul lui Isus

Macheta Templului

- 967 î. C. – regele Israelului, Solomon, înalţă la Ierusalim un templu pentru a adăposti Chivotul Legământului, simbol al revelaţiei divine. Acest cufăr preţios conţine cele două table de piatră pe care Yahve, Dumnezeul evreilor, a înscris carta alianţei încheiate cu poporul său prin intermediul lui Moise - 587 – primul Templu din Ierusalim este distrus de armatele regelui babilonian Nabucodonosor (numit de istorici Ciocanul popoarelor) - 515 – a început construirea celui de-al doilea templu - 511 – terminarea lucrărilor și inaugurarea celui de-al doilea templu - 19 – Irod (37 -4 î. C. ) măreşte şi înfrumuseţează acest templu - 70 d. C. – templul este incendiat de romani. După această tragedie, a mai rămas din terasă doar un zid, zidul vestic, sau Zidul Plângerii.

Robert Wright Curăţarea Templului Nicolas Colombel Cristos îi alungă din Templu pe schimbătorii de bani

Bolta lui Wilson formează un pod peste Valea Tyropoeon, făcând legătură între Muntele Templului şi Palatul Hasmoneilor. Primele şapte rânduri de pietre care pot fi văzute s-au păstrat de pe vremea lui Irod. Fortăreaţa Antonia era locul de unde Irod (şi mai târziu romanii) dădea ordini garnizoanei cu scopul protejării templului şi suprima rebeliunile religioase motivate Vechea esplanadă a Muntelui Templului îşi păstrează identitatea ca spaţiu separat cu propriile ziduri şi porţi. Muntele Templului Templul lui Irod Curtea femeilor era punctul cel mai îndepărtat din complexul interior al templului unde puteau intra acestea Scăldătoarea lui Israel. Probabil a fost folosită pentru spălarea animalelor înainte de sacrificiu Bolta lui Robison şi scările care duc la Palatul Regal. Poarta de Aur, cunoscută mai apoi sub numele de Poarta Shushan Scări care duceau spre Valea Cedron şi eventual spre Muntele Măslinilor Zidul estic al oraşului Ierusalim Porticul lui Solomon, construit de -a lungul zidului estic, era un loc al comunităţii apostolice (cf. In 10, 23; Fap 3, 11) Poarta dublă şi monumentalele trepte Sala de baie rituală a pelerinilor pentru curăţarea lor înainte de intrarea în incinta templului. Soreg (zid de dimensiuni reduse, balustradă) care le interzicea păgânilor şi evreilor nepurificaţi să intre în curtea templului Casa Consiliului pentru procesele legale Curtea păgânilor era spaţiul dintre soreg şi celelalte ziduri de pe vechea esplanadă a Muntelui Templului. Acesta ar putea fi locul în care Isus i-a alungat pe vânzători. Poarta triplă şi scările Mici magazine construite de-a lungul zidului sudic al Muntelui Templului, deasupra cărora se afla o stradă îngustă Palatul Regal cu o lungime de 278 m, construit pe 40 de coloane dispuse pe 4 rânduri. După anul 30 A. D. , Sinedriul a fost situat în apsida centrală. Colţul sud-estic avea privelişte la Valea Cedron. Aceasta ar putea fi „coama templului” menţionată în Mt 4, 5 şi Lc 4, 9

O draperie masivă separa Sfânta Sfintelor de restul lăcaşului sfânt. Aceasta este catapeteasma care s-a rupt de sus până jos în momentul în care a murit Isus (Mt 27, 51; Mc 15, 38; Lc 23, 45). Deasupra sanctuarului se afla o încăpere care permitea accesul (prin găurile din podea) pentru a curăţa pereţii acoperiţi cu aur. Planul interior al Templului Irod Marele preot intra în Sfânta Sfintelor, o singură dată pe an, în Ziua Ispăşirii, pentru a aduce jertfă şi ardere de tot. Sanctuarul interior era înconjurat de trei rânduri de camere, care conţineau 38 de cămări în care erau adăpostite bunurile şi vasele necesare pentru celebrarea ritualului. În lăcaşul sfânt se mai afla masa pentru pâinea Prezenţei şi altarul pentru tămâiere. Exact în acest loc i-a apărut lui Zaharia un înger al Domnului în timp ce aducea tămâiere (Lc 1, 11).

Isus a prezis ceea ce vor face iudeii cu trupul său. Ei vor folosi în chip mincinos înaintea lui Pilat afirmaţia lui Isus despre dărâmarea templului de piatră al lui Dumnezeu. „Isus nu-i îndeamnă la ucidere şi distrugere când spune Dărâmaţi templul acesta, ci, fiindcă ştia că vor lucra fără răspundere, mai degrabă dă de înţeles ceea ce se va întâmpla din cauza necredinţei lor”. Sf. Ciril al Alexandriei „Comentariu la evanghelia sfântului Ioan”