Patele iudeilor era aproape iar Isus a urcat

Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim.

Muzeul Cărţii din Ierusalim: Macheta cetăţii din timpul lui Isus

Macheta Templului

- 967 î. C. – regele Israelului, Solomon, înalţă la Ierusalim un templu pentru a adăposti Chivotul Legământului, simbol al revelaţiei divine. Acest cufăr preţios conţine cele două table de piatră pe care Yahve, Dumnezeul evreilor, a înscris carta alianţei încheiate cu poporul său prin intermediul lui Moise - 587 – primul Templu din Ierusalim este distrus de armatele regelui babilonian Nabucodonosor (numit de istorici Ciocanul popoarelor) - 515 – a început construirea celui de-al doilea templu - 511 – terminarea lucrărilor și inaugurarea celui de-al doilea templu - 19 – Irod (37 -4 î. C. ) măreşte şi înfrumuseţează acest templu - 70 d. C. – templul este incendiat de romani. După această tragedie, a mai rămas din terasă doar un zid, zidul vestic, sau Zidul Plângerii.

Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo.

El Greco – Alungarea vânzătorilor din templu –

Monede romane folosite de vânzătorii din templu Dinar cu chipul lui Caesar Augustus Dinar cu chipul lui Tiberius Caesar

Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, . . .

Bici folosit în perioada romană pentru pedepsirea condamnaţilor

Robert Wright Curăţarea Templului Nicolas Colombel Cristos îi alungă din Templu pe schimbătorii de bani

…iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie”.

Isus era supărat pe afacerile religioase din acea vreme, pe exclusivitatea obiceiurilor. Unele elemente din alcătuirea Templului ne vor ajuta să înţelegem mai bine. Templul avea cinci părţi sau curţi: (1) Sfânta Sfintelor (2) curtea preoţilor (3) curtea lui Israel (4) curtea femeilor (5) curtea neamurilor (a păgânilor). Deşi acestea erau văzute ca cinci cercuri concentrice ale sfinţeniei, planul Templului făcea loc pentru toţi în Casa lui Dumnezeu. Era casa universală a lui Dumnezeu pentru toate neamurile, unde fiecare bărbat şi fiecare femeie de pe pământ să îşi găsească un loc în care să se roage. Însă liderii evreilor au uitat acest lucru şi se gândeau că este destinat doar pentru ei. Astfel au decis să transforme curtea neamurilor într-o piaţă “sfântă” pentru vânzarea animalelor necesare pentru jertfe, şi pentru schimbarea banilor. Monedele romane se puteau aduce doar până în curtea neamurilor, dar nu în celelalte patru curţi. Curtea neamurilor nu mai era privită ca o parte integrantă a Casei Domnului, devenise pur şi simplu o piaţă comercială. Această curte a neamurilor a curăţat-o Isus. Făcând acest lucru, a arătat că partea pentru neamuri era la fel de sfântă ca şi părţile pentru evrei. Dumnezeu este Dumnezeul tuturor şi nu Dumnezeul unui grup select.

Bolta lui Wilson formează un pod peste Valea Tyropoeon, făcând legătură între Muntele Templului şi Palatul Hasmoneilor. Primele şapte rânduri de pietre care pot fi văzute s-au păstrat de pe vremea lui Irod. Fortăreaţa Antonia era locul de unde Irod (şi mai târziu romanii) dădea ordini garnizoanei cu scopul protejării templului şi suprima rebeliunile religioase motivate Vechea esplanadă a Muntelui Templului îşi păstrează identitatea ca spaţiu separat cu propriile ziduri şi porţi. Muntele Templului Templul lui Irod Curtea femeilor era punctul cel mai îndepărtat din complexul interior al templului unde puteau intra acestea Scăldătoarea lui Israel. Probabil a fost folosită pentru spălarea animalelor înainte de sacrificiu Bolta lui Robison şi scările care duc la Palatul Regal. Poarta de Aur, cunoscută mai apoi sub numele de Poarta Shushan Scări care duceau spre Valea Cedron şi eventual spre Muntele Măslinilor Zidul estic al oraşului Ierusalim Porticul lui Solomon, construit de -a lungul zidului estic, era un loc al comunităţii apostolice (cf. In 10, 23; Fap 3, 11) Poarta dublă şi monumentalele trepte Sala de baie rituală a pelerinilor pentru curăţarea lor înainte de intrarea în incinta templului. Soreg (zid de dimensiuni reduse, balustradă) care le interzicea păgânilor şi evreilor nepurificaţi să intre în curtea templului Casa Consiliului pentru procesele legale Curtea păgânilor era spaţiul dintre soreg şi celelalte ziduri de pe vechea esplanadă a Muntelui Templului. Acesta ar putea fi locul în care Isus i-a alungat pe vânzători. Poarta triplă şi scările Mici magazine construite de-a lungul zidului sudic al Muntelui Templului, deasupra cărora se afla o stradă îngustă Palatul Regal cu o lungime de 278 m, construit pe 40 de coloane dispuse pe 4 rânduri. După anul 30 A. D. , Sinedriul a fost situat în apsida centrală. Colţul sud-estic avea privelişte la Valea Cedron. Aceasta ar putea fi „coama templului” menţionată în Mt 4, 5 şi Lc 4, 9

Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: Zelul pentru casa ta mă mistuie. Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea? ”

O draperie masivă separa Sfânta Sfintelor de restul lăcaşului sfânt. Aceasta este catapeteasma care s-a rupt de sus până jos în momentul în care a murit Isus (Mt 27, 51; Mc 15, 38; Lc 23, 45). Deasupra sanctuarului se afla o încăpere care permitea accesul (prin găurile din podea) pentru a curăţa pereţii acoperiţi cu aur. Planul interior al Templului Irod Marele preot intra în Sfânta Sfintelor, o singură dată pe an, în Ziua Ispăşirii, pentru a aduce jertfă şi ardere de tot. Sanctuarul interior era înconjurat de trei rânduri de camere, care conţineau 38 de cămări în care erau adăpostite bunurile şi vasele necesare pentru celebrarea ritualului. În lăcaşul sfânt se mai afla masa pentru pâinea Prezenţei şi altarul pentru tămâiere. Exact în acest loc i-a apărut lui Zaharia un înger al Domnului în timp ce aducea tămâiere (Lc 1, 11).

Isus le-a răspuns: „Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!” Așadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu îl vei ridica în trei zile? ”

Însă el vorbea despre templul trupului său. Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Isus a prezis ceea ce vor face iudeii cu trupul său. Ei vor folosi în chip mincinos înaintea lui Pilat afirmaţia lui Isus despre dărâmarea templului de piatră al lui Dumnezeu. „Isus nu-i îndeamnă la ucidere şi distrugere când spune Dărâmaţi templul acesta, ci, fiindcă ştia că vor lucra fără răspundere, mai degrabă dă de înţeles ceea ce se va întâmpla din cauza necredinţei lor”. Sf. Ciril al Alexandriei „Comentariu la evanghelia sfântului Ioan”