COSTUMUL N CEL DEAL DOILEA SFERT AL SECOLULUI

COSTUMUL ÎN CEL DE-AL DOILEA SFERT AL SECOLULUI AL Xl. X-LEA Profesor Buzila Delia Colegiul Tehnic Elisa Zamfirescu Satu Mare 1

Romantismul a însemnat în primul rând lupta pentru libertate: „Libertate în arte, libertate în societate”, spunea Victor Hugo. Luptând pe baricadele Parisului la 1830, pe cele din întreaga Europă la 1848, tânăra generaţie, exprimau şi în literatură sau în muzică izbucnirea forţei creatoare în lupta cu constrângerile vechilor legi sociale. COSTUMUL BURGHEZ Burghezia, şi-a impus stilul vestimentar (de tip englez – frac negru, pălărie rotundă). Tricolorul era arborat cu ostentaţie: uniforma Gărzii Nationale era tricoloră (jacheta albastră cu revere roşii, vesta şi pantalonii albi), se purta cocardă tricoloră la costumul civil, ca şi veste sau ciorapi tricolori. 2

IDEALUL DE FRUMUSEŢE Chateaubriand • Femeia romantica era „un suflet fără trup”, un înger, iar costumaţia urmărea să transforme fiinţa vie într-un vis fără substanta, rod al fanteziei. • Frumusetea barbateasca, în viziunea romantismului, era determinata în primul rând de o intensa viata spirituala, pusa în valoare printr-o relativa fragilitate fizica. Eroul romantic era deseori un înfrânt, asa cum era descris de Chateaubriand: „imaginea unui nefericit si bolnav, cu suvite de păr în vânt, privirea adâncă, sublimă, rătăcită, fatala, buze contractate de dispretul pentru specia umana, inima plictisita, byroniana, înecata în dezgustul si misterul existentei. ” 3

CARACTERE GENERALE COSTUMULUI Moda oscila în aceasta epoca între doua limite extreme: conceptia engleza asupra elegantei, care nu trebuia sa bata la ochi, si creatiile fanteziste ale artistilor, între gustul burghez care punea accentul pe aspectul comun, banal si cel artistic romantic, urmarind sa scandalizeze burghezia. 4

EPOCA ROMANTISMULUI COSTUMUL BǍRBǍTESC • Silueta masculină era efeminată. • Pe cap, părul era buclat, amintind coafura feminină, iar faţa era rasă, eventual cu favoriţi, care îngustau figura. • Pălăria era voluminoasă, din fetru sau mătase, ca un cilindru. • Pe trup, cămaşa albă, imaculată, era principalul semn de distincţie socială. • Cravata imensă, albă sau neagră, era răsucită de mai multe ori în jurul gâtului. • Vesta, colorată, contrasta cu jacheta. • Redingota avea capul mânecii încreţite, talia strânsă. Se preferau tonuri întunecate (albastru ca pruna, verde, maro). • Pantalonii în tonuri deschise, lungi, strâmţi la glezne, cu benzi sub pantofi. • Pantofi uşori, înguşti, fini. • Pardesiul era croit pe talie, cu pelerina sau guler-sal rotund. 5

COSTUMUL FEMININ ROMANTIC Charles Baudelaire: „femeia are dreptul si chiar datoria sa para magica si supranaturala, sa uimeasca, sa vrajeasca; idol fiind, ea trebuie sa se împodobeasca”. Costumul epocii 1830 trada totodata, prin formele lui incomode, si conditia subordonata în care aceasta se afla înca, socotita slaba si neajutorata si legata de camin, sub tutela tatalui, apoi a sotului. De asemenea, toaletele cele mai elegante, mai pretioase si cu formele exagerate, stânjenind miscarile, nu erau accesibile decât privilegiatelor din marea burghezie, scutite de munca fizica. Pe cap, coafura consta din evazari si strangulari succesive, buclele fiind strânse pe crestet în coc si grupate lateral, pe urechi, cu podoabe asimetrice, buchetele, funde etc. Talia de viespe era strânsa în corset. Fusta era evazata, umflata pe jupoane de muselina. Deasupra rochiei se purtau saluri indiene sau pelerine. Pantalonii 6 lungi, cu volan jos, erau vizibili la fetite.

Sculptural, contrastele de volume se accentuau prin strangulari si evazari (coafura învoalta - gât subtire - mâneci umflate - talie strânsa - fusta larga - glezne fine). Pictural, se preferau culori evanescente, tonuri pastelate: bleu-pal, lavanda, griverde, argintiu. Materialele folosite erau usoare. Anglia, prin romanele lui Walter Scott, lansa moda ecosezurilor scotiene. Mânecile gigante, ca niste urechi de elefant, sustinute de sârme si vata, mascau cotul. Palaria avea boruri largi, aduse lânga fata, impiedicând pe purtatoare sa vada, si sa auda. Boneta de dantela era purtata de femeile în vârsta. Machiajul punea în valoare ochii umbriti, nasul si gura ramânând mici. 7

În picioare se încaltau ciorapi cu floricele si pantofi mici, balerini, prinsi cu panglici, (eventual cu toc mic, ortopedic, ascuns). Palaria avea boruri largi, aduse lânga fata, impiedicând pe purtatoare sa vada, si sa auda. Boneta de dantela era purtata de femeile în vârsta. Machiajul punea în valoare ochii umbriti, nasul si gura ramânând mici. Palarie în care nu vezi si nu auzi 1830 În mediile mic-burgheze, mai ales în tinuturile germanice, erau arborate atributele gospodinei mama de familie: boneta, broboada-pelerinuta si sortul, albe. Codul lui Napoleon interzicea femeilor costumul masculin. Cele care doreau sa poarte pantaloni trebuiau sa obtina o autorizatie speciala a prefecturii, ca scriitoarea George Sand, pictorita Rosa Bonheur sau Doamna Dieulafoy care participa cu sotul ei la cercetari arheologice asiriene. 8