Sesiunea de comunicri tiinifice Chimia prieten sau duman

Sesiunea de comunicări ştiinţifice “Chimia – prieten sau duşman” Ştefan Irina Gulerez Mădălina Profesor coordonator: Maiereanu Alina Colegiul Naţional “Al. I. Cuza” Focşani

CUPRINS Paracetamolul ( p-acetilaminofenol ) Proprietăţi fizico-chimice Acţiune farmacodinamică Fenomene secundare Sinteza Identificarea paracetamolului Aspirina ( acidul acetilsalicilic ) Proprietăţi fizico-chimice Acţiune farmacodinamică Fenomene secundare Sinteza Identificarea aspirinei

Proprietăţi fizico-chimice Pulbere albă , cristalină , cu gust amar , fară miros. Soluţia saturată în apă are un p. H de aproximativ 6. Se dizolvă în apă, alcool etilic sau metilic , propilenglicol , acetonă , glicerină, cloroform, soluţie de alcani , şi insolubil în benzen şi eter. Este foarte stabil în soluţii apoase. Prin hidroliză se produc p-aminofenil şi acid acetic.

Actiune farmacodinamica Paracetamolul sau p-acetilaminofenol este o substanţă anaglezică şi antipiretică (se observă în stări febrile şi este însoţit de dilatarea vaselor cutanate şi cresterea sudoraţiei – neinfluenţând temperatura normală a organismului). Administrarea medicamentelor trebuie să fie facută ţinându-se seama de vârsta şi sexul pacientului. Este prezent sub diferite forme farmaceutice: pulbere, capsule, pilule, comprimate, drajeuri şi soluţii. Este utilizat în mod curent pentru tratamentul simptomatic al afecţiunilor care implică durere de intensitate slabă sau moderată (cefalee, nevralgii dentare , dureri chirurgicale, entorse , fracturi , luxaţii ).

Fenomene secundare Nu s-au observat fenomene de intoleranţă, iar cele toxice sunt mai rare şi mai uşoare decât după fenacetină. Extrem de rar s-au observat deteriorări ale maduvei osoase şi tot rar apare anemia hemolitică. Alcoolul şi barbituricele potenţa hepatotoxicitatea, dar numai la doze mari. Pot scadea tranzitoriu transaminazele, timpul de protrombină şi bilirubină. Efectul său hepatotoxic este potenţat de cofeină. Cofeina

Identificarea paracetamolului Paracetamolul se izolează din medii biologice prin extracţie cu solvenţi organici din mediu acid. Reziduul obţinut in urma extracţiei se dizolvă în 2 ml apă, se acidulează cu acid clorhidric 10%, apoi se adaugă 3 picături nitrit de sodiu 1% şi 3 picături soluţie beta-naftol 1% în hidroxid de sodiu 10% (proaspăt preparată). Se obţine o culoare roşie.

Proprietati fizico-chimice Se prezintă sub formă de cristale aciculare , incolore sau pulbere cristalină , albă , fară miros , sau cu foarte slab miros de acid acetic şi gust acru. Solubilă în apă la rece , în alcool etilic , în eter , în cloroform; se dizolvă în soluţii de hidroxizi sau carbonaţi alcalini cu formare de săruri.

Actiune farmacodinamica Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament (de culoare albă , cristalizat ) antiinflamator din familia salicilaţilor, folosit în general ca un analgezic minor, ca antipiretic, sau ca antiinflamator. In plus, aspirina în doze mici are un efect anticoagulant şi este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct. Diminuează durerea şi inflamaţia asociată bolilor de inimă prin blocarea unei enzime numite ciclooxigenază.

Efectul analgezic , la om , apare egal cu cel al pacetilaminofenolului ( paracetamolul ) prin observarea pragului de durere la caldură radiantă , atat ca intensitate , cât şi ca durată. “Aspirina este mai mult decat un analgezic, antipiretic sau antiinflamator” , spune un nou studiu pe 95. 000 de pacienti, condus de un cardiolog de la Centrul Medical al Universitatii Duke - Berger.

Fenomene secundare Administrarea frecventă de aspirină (chiar şi la doze mici – de aceea se administreaza după masă) favorizează apariţia ulcerului gastric şi a sângerărilor. Fliudifică sângele şi măreşte riscul de hemoragie, motiv pentru care, în caz de rană deschisă, este interzisă administrarea acestui medicament. Poate declanşa alergii, manifestate prin mâncărimi, erupţii cutanate şi senzaţie de sufocare. În lipsa îngrijirilor medicale, aceste alergii pot duce chiar la deces. Un efect secundar extrem de grav este şi sindromul Reye, determinat de folosirea aspirinei în timpul afecţiunilor virale de tipul gripei, răcelii sau a varicelei. Aspirina duce la umflarea picioarelor şi la hipertensiune arterială Periculoasă pentru rinichi. Rinichii se ocupă cu eliminarea toxinelor şi a deşeurilor din organism, reglând astfel tensiunea arterială.

Identificarea aspirinei Aspirina se izolează din medii biologice prin extracţie cu solvenţi organici din mediu acid. Reziduul se tratează cu 1 -2 ml hidroxid de sodiu 1 N şi se fierbe 10 minute. După răcire se acidulează cu acid clorhidric 10% şi se adaugă două picături de clorură de fier(III) 1%. Se obţine o coloraţie violetă.

Concluzii Paracetamolul şi aspirina sunt substanţe cu acţiune analgezică şi antipiretică. Paracetamolul este utilizat pentru combaterea durerii de intensitate slabă sau moderată (cefalee , nevralgii dentare) , iar aspirina , combate durerea de intensitate medie sau ridicată. Spre deosebire de paracetamol , aspirina are numeroase efecte adverse : fluidifică sângele , mărind riscul hemoragiilor , afectează rinichii , poate declanşa alergii şi daca este folosită în timpul afecţiunilor virale de tip gripă sau raceală poate determina apariţia sindromului Reye.

BIBLIOGRAFIE: 1. Stroescu, Valentin „Farmacologie” Editia a V-a , editura ALL , pag 499 -501 si pag 46 -48 2. Elena Hatieganu , „Chimie farmaceutica. Volumul I” , Editura: Medicala, pag 19 -21 si pag 359 -360 3. Catalina Elena Lupusoru, Cristina Mihaela Ghiciuc , „Farmacologia in Comprimate” , Editura: Alfa , pag 312