CLASA DE ELEVI CA GRUP PSIHOSOCIAL a Natura

CLASA DE ELEVI CA GRUP PSIHOSOCIAL a) Natura şi caracteristicile grupurilor şcolare - în general, grupul constituie o entitate psihosocială în care indivizii sunt în interacţiune; orice grup psihosocial se constituie ca un ansamblu de persoane ce interrelaţionează, în vederea atingerii unui scop; - grupul şcolar (clasa de elevi), deşi îndeplineşte aceste condiţii (scop comun, cooperare în vederea atingerii scopului, unitate socio-afectivă ş. a. ), comportă unele deosebiri faţă de alte tipuri de grupuri (status-urile elevilor clasei sunt echivalente, din punct de vedere instituţional: ei au aceleaşi drepturi şi îndatoriri) ; - Mielu Zlate definea grupul-clasă drept „ansambluri de indivizi (elevi), constituite istoric, între care există diverse tipuri de interacţiune şi relaţii comune determinate”

Caracteristicile unui grup educaţional • numărul membrilor care să asigure o funcţionare normală (24 -30); • interacţiunea membrilor – pe verticală (ierarhic): profesor-elev şi pe orizontală: elev-elev; • scopurile formative – de instruire şi educare, de formare a personalităţii elevilor; • structura grupului; • omogenitatea şi coeziunea – este necesar un nivel ridicat; • durata şi persistenţa în timp • O serie similară de caracteristici propune şi Romiţă Iucu (2006, pp. 83 -84): • întinderea clasei – are în vedere numărul elevilor ce compun grupul (25 -30 în cazurile cele mai frecvente, 30 -40 în cazurile cele mai inoportune, 20 -22 în cazurile ideale); • interacţiunea membrilor clasei, în special formele de interacţiune directă, nemijlocită;

Caracteristicile unui grup educaţional • scopurile pe termen scurt şi lung – sunt comune grupului -clasă, iar prin intermediul conştientizării acestora de către elevi, pot deveni motorul dezvoltării grupului pe perioada şcolarităţii; • structura grupului – poate fi analizată atât ca modalitate de legătură a membrilor grupului în plan interpersonal, cât şi ca ierarhie internă a grupului; • compoziţia şi organizarea – reprezintă rezultatul interacţiunii tuturor celorlalte caracteristici ale grupului, definitoriu din punct de vedere al acestuia fiind gradul de omogenitate sau de eterogenitate a clasei; • coeziunea – este gradientul de unitate al grupului.

Funcţiile grupului şcolar • integrarea socială (o bună integrare în cadrul grupului şcolar asigură fiecărui elev în parte un confort psihologic, manifestat prin: stimă de sine ridicată, dorinţă de cooperare, creşterea nivelului de aspiraţie); • securitatea (clasa de elevi se constituie într-un mediu prielnic de manifestare autentică pentru elevi); • reglementarea relaţiilor din interiorul grupului (grupul, prin diverse reacţii, are puterea de a sancţiona comportamentele membrilor săi); • reglementarea relaţiilor intraindividuale (are influenţă în construirea identităţii de sine a elevului, din perspectiva calităţii acestuia de membru al grupului). • La nivel individual, se poate vorbi de un anumit statut (poziţia pe care o deţine un elev într-un grup, pe baza căreia formulează aşteptări şi în funcţie de care ceilalţi se raportează într-un anume fel la el) cât şi de exercitarea unui rol (aspectul comportamental al statutului elevului), în cadrul grupului şcolar.

Valenţe formative ale grupului şcolar • în primii ani ai şcolarităţii, copiii învaţă primele deprinderi comportamentale propuse de normele şcolare, fiind ajutaţi îndeaproape de învăţori; în anii şcolarităţii mijlocii, elevii încep să îşi asume răspunderi şcolare, sociale, acum dezvoltându-se stilul de colaborare, bazat pe încredere şi apropiere socio-emoţională; în liceu, capacitatea elevilor de autoreglare şi autogestiune a timpului şi activităţii impun acordarea unei autonomii din partea profesorilor; • în general, individualitatea elevului este estimată după gradul de adaptabilitate şi integrare în grupul cu norme prestabilite; • fiecare elev se valorizează în grup şi prin grup; doar prin interacţiune cu ceilalţi fiecare elev învaţă noi comportamente, atitudini, norme; • astfel, interacţiunile elevilor dau naştere unor norme de conduită şi acţiune, care se consolidează în cadrul grupului şi se transmit fiecărui membru, contribuind la apariţia unui climat psihosocial caracterizat prin încredere şi respect reciproc, confort psihic, spirit de colaborare.

Tipuri de relaţii interpersonale în clasa de elevi În clasa de elevi se manifestă următoarele tipuri de relaţii interpersonale : • relaţii de intercunoaştere (derivă din nevoia psihologică de a dispune de unele informaţii cu privire la celălalt, la felul lui de a fi, la personalitatea acestuia); • relaţii de intercomunicare (apar ca o rezultantă a ceea ce resimt elevii, atunci când intră în interaţiune, este nevoia vitală de a se informa reciproc, de a face schimb de informaţii, de a comunica); • relaţii socio-afective (reprezintă rezultatul intervenţiei unei nevoi de tip interpersonal, ce are în vedere schimbul de emoţii, sentimente şi structuri de tip afectiv-simpatetic); • relaţii de influenţare (nu se manifestă doar ca rezultante ale unor afinităţi personale, ci sunt determinate şi de poziţia pe care o ocupă fiecare elev în ierarhiile subiective şi obiective ale grupului şcolar).

Metode şi tehnici de studiere şi caracterizare a grupurilor şcolare • • • Metoda autobiografică: -solicitarea elevilor de a-şi aminti momentele esenţiale din evoluţia grupului, diverse evenimente trăite în grupul şcolar şi influenţele acestora asupra grupului şi asupra fiecărui elev în parte. metoda observaţiei: permite investigarea personalităţii grupului, a diferitelor tipuri de relaţii şi interacţiuni din grup. metoda chestionarului: poate fi utilizată fie pentru cunoaşterea detaliată a unui aspect al grupului de elevi, fie pentru cunoaşterea grupului în ansamblu. metoda aprecierii obiective a personalităţii: (Gh. Zapan) cu scopul de a surprinde gradul de intercunoaştere dintre membrii grupului şi mai ales pentru a educa capacitatea de intercunoaştere obiectivă a membrilor. tehnica sociometrică: constă într-un ansamblu de subtehnici (testul sociometric, sociograma, sociomatricea) ce permit investigarea relaţiilor afectiv-simpatetice, organizarea informală a grupurilor primare. Pe lângă aceste metode de cunoaştere au fost elaborate şi o serie de metode de activare a grupului şcolar, care stimulează participarea elevilor la rezolvarea problemelor din grup, având un pronunţat caracter formativ. Dintre acestea enumerăm: studiul de caz, jocul de rol, grupurile de formare, metoda Phillips 6 -6, metoda 6 -3 -5.