Vremea sfritului sau Eshatologie creat de Nicu Creu

Vremea sfârșitului sau Eshatologie creat de Nicu Crețu www. nicucretu. wordpress. com

Vremea sfârșitului 1. Definiție Eshatologia este disciplina de studiu care se ocupă cu prezentarea, analizarea şi sistematizarea evenimentelor viitoare ce vor avea loc la consumarea istoriei (escatos - ultim; ta escata -cele din urmă).

Vremea sfârșitului 2. Concepții eshatologice a. Concepţia futuristă susţine că majoritatea evenimentelor descrise vor avea loc cândva în viitor. b. Concepţia preteristă argumentează că evenimentele descrise au avut loc pe vremea scriitorului. Astfel că noi privim aceste evenimente ca fiind de domeniul trecutului. c. Concepţia istorică susţine că evenimentele descrise aparţineau viitorului în momentul în care au fost scrise, deci acestea s-au ămplinit în trecutul istoriei Bisericii, dar se vor mai ămplini şi în viitor. d. Concepţia simbolică sau idealistă susţine că evenimentele descrise nu trebuie nicidecum imaginate într-o succesiune temporală. Ele se referă la adevăruri de natură veşnică şi nu la anumite evenimente.

Vremea sfârșitului 3. Eshatologie individuală A. Moartea este un fapt inevitabil, o realitate afirmată în mod direct în Evrei 9: 27 (1 Corinteni 15). Chiar şi oamenii de care Dumnezeu S-a folosit în mod excepţional, precum Pavel, şi-au anticipat propria lor moarte (2 Cor. 5: 1 -10; Filip. 19 -26). a. Realitatea morţii Moartea este una dintre realitîţile dure ale vieţii: fiecare individ urmează să îmbătrânească, să moară, să fie dus la cimitir şi să fie îngropat. b. Natura morţii Moartea fizică este prezentată în Biblie ca încetarea vieţii în trupul fizic (Ecl. 12: 7; Iacov 2: 26). Scriptura vorbeşte despre moartea fizică -(Ecl. 12: 7), moartea spirituală (Efes. 2: 1 -2, 5), moartea veşnică (Apoc. 21: 8).

B. Învierea Biblia vorbeşte despre o moarte şi despre o înviere spirituală (Efes. 2: 1 -5), dar în acelaşi timp vorbeşte şi despre o moarte fizică, constatată de fiecare, şi despre o înviere fizică (Dan. 12: 2; Ioan 5: 25, 28 -29; 6: 39 -40, 44, 54; 1 Corinteni 15: 51 -52; 2 Corinteni 5: 1 -10; 1 Tesaloniceni 4: 13 -16). a. Natura învierii Baza învierii credinciosului este învierea lui Isus Hristos. El este “Cel întâi născut dintre cei morţi” (Col. 1: 18; Apoc. 1: 5). După cum Duhul lui Dumnezeu L-a înviat pe Hristos, tot aşa, cei ce sunt ai lui Hristos vor învia din morţi la înviere (Rom. 8: 11). După cum învierea lui Hristos a fost una fizică, doctrină foarte temeinic argumentată în Noul Testament, tot aşa şi învierea credincioşilor va fi una trupească (Luc. 24: 38 -39).

b. Timpul învierilor. Bisericile Protestante afirmă învierea celor credincioşi cât şi a celor necredincioşi. Nu toţi vor învia deodată, în acelaşi timp. La venirea Domnului în văzduh pentru răpirea Bisericii, vor învia numai cei care au murit în credinţă (1 Tes. 4: 16 -17; Apocalipsa 20: 6).

Vremea sfârșitului 4. Revenirea lui Hristos, eveniment cunoscut şi sub numele de Parusia, este un subiect indispensabil eshatologiei, care marchează începutul ultimei etape a planului Dumnezeu. a. Argumente biblice privind revenirea lui Hristos (Fapte 1: 11; Mat. 24: 27, 30, 37, 39, 42, 44; 25: 31). b. Timpul necunoscut al revenirii (Mat. 24: 44, 50; 25: 13 Marcu 13: 32 -33, 35; Fapte 1: 7).

c. Caracterul venirii - caracterul personal (Ioan 14: 3; Fapte 1: 11) - caracterul fizic (Ioan 14: 23). - caracterul vizibil (Fapte 1: 11). - caracterul neaşteptat (1 Tes. 5: 2). - caracterul trimfător şi glorios (Mat. 24: 30; Marc. 13: 26; Luca 21: 27)

Vremea sfărșitului 5. Concepte tribulaționiste a. Pretribulaţionismul Caracteristicile majore ale acestei concepţii sunt următoarele patru idei: 1. Necazul cel mare. Acest necaz nu are în vedere disciplinarea celor credincioşi sau purificarea Bisericii, ci îi are în vedere pe cei necredincioşi (1 Tes. 5: 9; Apocalipsa 3: 10). 2. Răpirea Bisericii Hristos va veni la începutul Necazului cel mare, nu va coborâ pe pământ ci va veni în văzduh, pentru a-şi răpi Biserica la cer astfel ca aceasta să nu mai treacă prin suferinţă (1 Tes. 1: 10; 4: 16, 17; 5: 9; 2 Tes. 2: 1; Ioan 14: 3; Apoc. 3: 10).

3. Revenirea iminentă a lui Hristos Venirea lui Hristos este evenimentul care ar putea avea loc în orice moment deoareace evenimentele generale premergătoare acestui eveniment au avut loc mai înainte sau au loc în zilele noastre. Venirea lui Hristos va fi ca a unui hoţ noaptea (Mat. 24: 43), sau ca a unui stăpân care se întoarce pe neaşteptate (Mat. 24: 45 -51). 4. Existenţa a două judecăţi. Biserica va fi judecată în momentul răpirii în vederea răsplătirii credincioşiei cu care a lucrat fiecare credincios în parte (1 Cor. 3: 13). Răsplăţile vor fi împărţite sub forma unor coroane sau a unor trofee (1 Cor. 9: 25; 1 Tes. 2: 19; 2 Tim. 4: 8; Iacov 1: 12; Apoc. 2: 10; 1 Petru 5: 4). 5. Cei credincioşi vor primi ca o onore deosebită cinstea de a sta împreună cu Hristos pe scaunul Lui de Domnie (Luca 19: 11 -27; 2 Tim. 2: 11 şi urm. ; Apoc. 3: 21).

b. Posttribulaţionismul Posttribulaţioniştii intrepretează evenimentele eshatologice mai mult alegoric decât literar. Astfel, ei nu spun că necazul va dura şapte ani (cf. Dan. 9: 27), ci o perioadă destul de lungă de timp. La fel şi despre mileniu ei spun că nu va dura exact o mie de ani, ci va fi o perioadă nedefinită clar din punct de vedere al duratei. Biserica va fi prezentă în timpul Necazului cel mare şi va trece prin el. Dumnezeu va proteja Biserica în timpul necazului dar nu o va scuti de aceasta, după cum El I-a păzit pe cei trei tineri evrei în mijlocul cuptorului aprins şi nu i-a scutit de el (Dan. 3: 19 -25). Cuvintele lui Isus din Matei 24: 29 -31, subliniază că: “îndată după acele zile de necaz…El va trimite pe îngerii Sîi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi”. Termenul aleşi trebuie înţeles ca o referire la Biserica lui Hristos.

c. Midtribulaţionismul. Biserica va trece prin partea mai puţin severă a necazului, (de obicei prima jumătate, adică trei ani şi jumătate) iar apoi va fi luată din lume. d. Răpirea parţială. Vor exista o serie de răpiri, ori de câte ori un grup de credincioşi va fi gata, acesta va fi luat de pe pământ. e. Posttribulaţionismul iminent. Este foarte posibil ca necazul să fi şi început deja aşa că venirea lui Hristos poate avea loc în orice moment.

Vremea sfârșitului 6. Concepte mileniste a. Premilenismul Pasajul cheie este Apocalipsa 20: 4 -6. în acest pasaj, interpretat literar, se află dovada unei perioade de o mie de ani şi a două învieri, una la început şi cealaltă la sfârşit. Printre evenimentele ce vor avea loc în perioada Mileniului putem aminti: instalarea unei păci mondiale, izbăvirea naturii care “suspină şi suferă durerile naşterii” de sub blestemul căderii (Rom. 8: 19 -23), armonia între toate fiinţele create (Isaia 11: 6 -7; 65: 25) iar sfinţii vor domni împreună cu Hristos ca răsplată pentru credincioşia lor

b. Postmilenismul este o concepţie optimistă care afirmă că Evanghelia va avea un asemenea succes încât lumea va fi convertită, iar apoi se va instaura domnia lui Hristos care va fi una completă şi universală. Astfel că pacea va predomina şi răul va fi îndepărtat. Modernizarea societăţii occidentale nu a dus la îmbunătăţirea statutului moral al omenirii, ci mai degrabă la creşterea fără precedent a imoralităţii, egoismului şi necredinţei. Isus a afirmat că “strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce-o află” (Mat. 7: 13 -14). Tot El a pus întrebarea directă : “Când va veni Fiul Omului va mai găsi El credinţă pe pământ ? ” (Luc. 18: 8). Alte versete care infirmă această idee se află în 2 Tes. 2: 3 -4; 2 Tim. 3: 1 -5, 12 -13, 4: 3 -4.

c. Amilenismul este concepţia potrivit căreia nu va exista nici un mileniu şi nici o domnie pământească a lui Hristos. Imediat după a doua venire a lui Hristos va urma judecata finală şi starea veşnică a celor drepţi şi a celor nedrepţi. Amileniştii, ca şi postmileniştii, spun că “mia de ani” din Apocalipsa 20 trebuie luată în sens simbolic şi că mileniul este de fapt era Bisericii. Deosebirea este că postmileniştii susţin o domnie pământească a lui Hristos la sfârşitul mileniului, poziţie negată de amilenişti.

„Fără speranța eshatologică Biserica lui Hristos nu ar mai putea rezista tentației firești. Speranța există, eshatologia se împlinește iar noi trebuie să creștem spiritual. ” Nicu Crețu