Universul liric Opera liric Prof Alina Safta ANA

Universul liric Opera lirică Prof. Alina Safta

ANA BLANDIANA p Tabel cronologic 1915 25 martie. Se naşte în familia ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei, iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş. Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.

varianta 12 p Universul liric

Universul liric Opera lirică p Eul liric p Mărcile eului liric p Mijloace expresive p

Opera lirică Eul liric parcă pictează prin cuvinte sentimente Tablou , peisaj Exprimate direct Un univers imaginar

Ana Blandiana Uneori când sunt fericită într-adevăr, Simt, ( sau poate numai mi se pare) Cum, în vârful fiecărui fir de păr, Îmi creşte câte o floare. Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească. Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare, De teamă să nu se ofilească Şi nici să mă privesc în vreo oglindă, De teamă să nu se desprindă, Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic. Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor, E uşor: Nu trebuie decât să fiţi Foarte fericiţi.

comentăm? p Opera lirică Eul liric sentimente cititor Mărcile eului liric Exprimă Persoana Direct trăiri a II-a Adresare directă Mijloace expresive Imagini artistice Figuri de stil

partea a III-a varianta 12 , , Minune” de Ana Blandiana p p În opera lirică , , Minune”, Ana Blandiana descrie condiţia de a fi fericit , ca pe o minune, care vine din lăuntrul nostru. Tema poeziei este definirea stării de fericire, condiţiei de a fi fericit şi cunoaşterii sentimentului , , Simt, ( sau poate numai se pare)” ce sugerează o posibilitate a stării de reverie. Eul liric redă în mod direct sentimentul de exaltare sufletească determinat de condiţia fericirii, dar şi cu ipostaza în care această stare s-ar putea schimba. Posibilitatea şi limitatarea acestei condiţii de a trăi pe deplin acest sentiment este dată de adverbul , , uneori” şi , , într-adevăr”. Verbele utilizate sunt acelea ale perceperii directe a acestui sentiment: , , simt”, , , ştiu”, , , nu-ndrăznesc”, , , de teamă”, , , mă întristez”.

, , MINUNE”

, , MINUNE” p p Starea de fericire este simţită cu întreaga fiinţă şi se răsfrânge şi asupra fizicului. Fericirea impune şi o trăire exterioară a frumuseţii fizice: , , Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă”. Frumuseţea fizică este asociată cu aceea a podoabei capilare reprezentată de coroana de flori. Prin intermediul imaginilor vizuale este descrisă acestă stare şi trăire a sentimentului dat de fericire. , , Cum, în vârful fiecărui fir de păr, / Îmi creşte câte o floare, / Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă”.

minune p p Teama de a pierde acestă stare aduce o oarecare frământare, nelinişte: , , Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare, / De teamă să nu se ofilească/ Şi nici să mă privesc în vreo oglindă, /De teamă să nu se desprindă”. Repetiţia prepoziţiei şi substantivului , , de teamă” , accentuază dorinţa eului de a nu pierde această exaltare sufletească ce se răsfrânge şi în frumuseţea fizică. Domină în aceste versuri acele verbe privative, care redau tensiunea sufletească prezentată direct prin ipotezele enumerate. Totul este pus sub semnul posibilului, dar pare ceva firesc. Acestă teamă coboară treptat şi în interiorul sufletului, la nivelul sentimentelor care şi ele pot dispărea uşor: , , e destul să mă întristez numai un pic” şi inevitabilul să se producă: , , Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic”

Universul liric p Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare, / De teamă să nu se ofilească

, , Minune” p p p În prima strofă se descrie starea de fericire trăită din exterior şi din interior şi domină verbele care descriu starea de fericire şi antonimele lor , care accentuează posibilitatea stingerii, dispariţiei acesteia: antonime- sunt fericită- întristez, creşte câte o floare- să nu se ofilească. Se remarcă prezenţa adverbelor comparative care ajută la definirea stării: , , grozav de frumoasă”, , , prea tare”, , , numai un pic”. Frumuseţea fizică este asociată frumuseţii florilor care cresc pe firele de păr: , , în vârful fiecărui fir de păr/ Îmi creşte câte o floare/ Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă/ Cu podoaba aceea împărătescă”. Strofa a doua este o adresare directă către cititor cu valoare de îndemn: , , Nu trebuie decât să fiţi / Foarte fericiţi”. Eul liric defineşte acestă stare a fericirii, ca pe o , , încercare”: , , E uşor”. Cele două versuri din finalul poeziei definesc metaforic condiţia de a fi fericit, care este sintetizată în titlul cu valoare de simbol: , , Minune”.

Adresarea directă către cititor , , Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor, p E uşor: p Nu trebuie decât să fiţi p Foarte fericiţi. ” p

Ana Blandiana p Condiţia de a fi fericit