Rute de excelen academic n cercetarea doctoral i

Rute de excelență academică în cercetarea doctorală și post-doctorală – READ Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social Ø Ø Lector : Emil Dinga Dată: 02 septembrie 2014 Loc: Academia Română, Calea Victoriei 125, Sala N. N. Constantinescu Oră: 16. 00 – 18. 00

SUMAR • Rațiune, raționament, raționalitate • Alegere, justificare, implicații • Risc și utilitate • Asumare și responsabilitate 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 2

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (1/9) • rațiune (în sens praxiologic) înseamnă motivație – motivația este generată de voință, care este resortul justificativ de ultimă instanță • raționament: – (def) procedeul intelectual de derivare a unor concluzii din premise considerate adevărate – NB: raționamentul mai este denumit judecată – tipologie: • raționament teoretic – bazat pe axiome teoretice (propoziții considerate adevărate fără demonstrație) – analiza este continuată cu sinteza • raționament practic (specific praxiologiei) – bazat pe ipoteze practice (propoziții care descriu un mecanism acțional) – analiza nu este continuată cu sinteza • raportul dintre rațiune și raționament: – în sens praxiologic, rațiunea declanșează raționamentul, iar raționamentul fundamentează raționalitatea • rațiunea este anterioară raționamentului, constituind punctul originar al oricărei acțiuni – NB: aici conceptul de rațiune nu este cel folosit în cadrul teoriei cunoașterii; acolo, raportul rațiune-raționament este, desigur, diferit (el va fi discutat la cursul de epistemologie economică) 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 3

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (2/9) • raționalitate – (def) caracteristica unui comportament acțional de a se revendica de la un raționament, de a se baza pe un raționament – NB: din punct de vedere praxiologic, raționalitatea există sub forma modelelor de raționalitate • concepții privind raționalitatea: – concepția cinematică de raționalitate (sau raționalitatea bayesiană): • vizează descrierea acțiunii (sau, deseori, a alegerii implicate de acțiune) • este o viziune utilitaristă, centrată pe succesul așteptata (vezi pragmatismul) • criteriul de raționalitate: maximizarea utilității așteptate • formularea scopului: pe baza unei funcții de probabilitate subiectivă • NB: este specifică acțiunii de tip economic – concepția bazată pe modelul procedurilor justificate: • identificarea raționalității se face în termeni de acțiuni și nu în termeni de vorbire • principiile morale individului se exprimă direct în termeni de acțiune, și nu în termeni de discurs • NB: este o concepție aristotelică 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 4

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (3/9) • (1) modelul utilității așteptate (concepția cinematică a raționalității) – fie o acțiune, cu o pereche de rezultate posibile, A și B, fiecare cu o probabilitate subiectivă de realizare, respectiv, p și 1 – p – fie o altă acțiune (experiment) cu o altă pereche de rezultate posibile, C și D, cu probabilitățile subiective de realizare q, respectiv 1 - q – să notăm cu u(x), unde „x” este rezultatul, utilitatea așteptată de la producerea celor două rezultate, din cele două experimente – acceptăm relația de implicare: [(A, B) » (C, D)] → [u(A) + u(B) > u(C) + u(D)] – NB: cu „» ” s-a notat „este preferat lui” – condițiile logice pentru această alegere sunt următoarele: • completitudinea preferinței: oricare ar fi două preferințe, M și N, fie (M » N), fie (N » M), fie (M ◊ N), unde cu „ ◊” s-a notat „este indiferent față de” • tranzitivitatea preferinței: [(M » N) ᴧ (N » P)] → (M » P) • stabilitatea preferinței: o informație nouă nu modifică ordinea preferințelor • injectivitatea preferinței: consecințele a două decizii diferite au utilități diferite – modelul utilității așteptate este o „lume” bipolară • polul credințelor decidentului cu privire la ce urmează să se întâmple • polul valorilor atașate (utilităților) fiecăreia dintre consecințele alegerii făcute 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 5

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (4/9) – individul rațional este acel individ care alege conform unui model de raționalitate • alegerea rațională este minată de trei iluzii ale decidentului – iluzia intenției: de multe ori motivația, percepută ca act de voință, este originată, de fapt, în subconștient (Freud) – iluzia atenției: ü raționamentul se bazează, deseori, pe informații pre-selectate ü în interacțiunea practică, intuiția ia, de multe ori, „conducerea”, în detrimentul raționamentului – iluzia judecății: ü deciziile luate într-un cadru teoretic dat sunt „contaminate” de presupozițiile teoretice în cauză, deci nu se mai supun criteriilor de raționalitate ü formalizarea explicită a deciziilor nu este întotdeauna posibilă (vezi teorema de incompletitudine a lui Gӧdel) • (2) modelul procedurilor justificate (modelul aristotelic al raționalității) – se bazează pe găsirea bunelor temeiuri (good reasons) – folosește silogismul practic (diferit de silogismul teoretic) – există trei tipuri de justiție procedurală în cadrul acestui model: 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 6

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (5/9) • justiția procedurală perfectă – există un criteriu independent pentru aprecierea rezultatului și o procedură care garantează justețea rezultatului (ex: geometria euclidiană) • justiția procedurală imperfectă – există un criteriu independent pentru aprecierea rezultatului, dar nu și o procedură care să garanteze justețea rezultatului (ex: o rețetă culinară) • justiția procedurală pură – nu există un criteriu independent pentru aprecierea rezultatului, dar există un criteriu pentru aprecierea imparțialității și corectitudinii procedurii (ex: un proces judiciar) • comportament rațional vs comportament optimal – comportament rațional: comportamentul care implică (include) o raționalitate • există doar o evaluare ex ante a acțiunii • NB: eșecul acțiunii nu implică i-raționalitatea ei (sau a deciziei asociate) – comportament optimal: comportamentul care implică (include) un rezultat dorit • există atât o evaluare ex ante, cât și una ex post (cele două evaluări sunt comparate) • NB: eșecul acțiunii implică non-optimalitatea acțiunii (sau a deciziei asociate) NB: raționalitatea nu implică optimalitatea (ex: comportamentul sustenabil este rațional dar nu este optimal), pe când invers, da. 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 7

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (6/9) • raționalitate individuală vs raționalitate colectivă – avantaje ale raționalității colective • este mai bine întemeiată (surse de informații mai diversificate, reciproc controlabile) • scade riscul unei erori generate de cele trei iluzii alegerii raționale • scade riscul unei alegeri dogmatice, insuficient argumentate • posibilitatea complementarității argumentelor aduse în discuție – dezavantaje ale raționalității colective • prejudecata, ridicată la rang de argument • utilizarea citatelor, ca argument de autoritate • utilizarea vorbelor de duh, care abat atenția de la fondul problemei • încercarea de a generaliza cazuri particulare, fără o fundamentare suficientă • paradoxul compunerii preferințelor (paradoxul Condorcet) • NB: paradoxul Condorcet este un caz particular al imposibilității agregării indicatorilor (teorema Arrow; vezi și contribuțiile lui Gheorghe Păun în acest sens) 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 8

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (7/9) • paradoxul Condorcet – fie trei decidenți, D 1, D 2, D 3 , și trei variabile V 1, V 2, V 3 – să presupunem că decidenții iau, în mod individual, deciziile următoare: • D 1 : V 1 » V 2 » V 3 • D 2 : V 2 » V 3 » V 1 • D 3 : V 3 » V 1 » V 2 – să admitem că decizia finală se ia în mod democratic (prin votul majorității), atunci avem: • (a) V 1 este preferat de 2 ori lui V 2, în timp ce V 2 este preferat o singură dată lui V 1: deci V 1 » V 2; • (b) V 3 este preferat de 2 ori lui V 1, în timp ce V 1 este preferat o singură dată lui V 3: deci V 3 » V 1; • (c) V 2 este preferat de 2 ori lui V 3, în timp ce V 3 este preferat o singură dată lui V 2: deci V 2 » V 3. – aplicând regula tranzitivității între (a) și (c) obținem V 1 » V 3, ceea ce este în contradicție cu rezultatul de la (b): V 3 » V 1 – se poate demonstra, prin procedeul maximin că decizia cea mai democratică (care asigură minimum de regrete ale fiecărui decident față de decizia colectivă) nu este întotdeauna cea mai bună sub aspectul raționalității 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 9

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (8/9) • modelul de comportament rațional depinde de tipul de personalitate al decidentului – există cinci tipuri distincte de personalitate acțională (Erich Fromm) • 1) tipul receptiv: consideră că sursa a tot ceea ce este bun este în exterior; nu are inițiativă, așteaptă ca impulsul acțional să vină din afară • 2) tipul cu orientare exploatatoare: nu așteaptă ca impulsul să vină din afară, ci pur și simplu își însușește, prin vicleșug sau prin alte metode, ideile altora; nu desfășoară niciodată o activitate originală, nici teoretică, nici practică • 3) tipul tezaurizator: caută eliminarea oricărui risc în decizie și acțiune, fiind metodic dar steril și rigid • 4) tipul mercantil: nu are principii ferme, ajunge cu ușurință la oportunism, considerând că decizia bună este cea care place altora și/sau care-i aduce avantaje • 5) tipul productiv: caracterizat de expresia "eu sunt ceea ce eu fac", are imaginație, este perseverent, are inițiativă și simțul identității experienței sale 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 10

RAȚIUNE, RAȚIONAMENT, RAȚIONALITATE (9/9) 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 11

ALEGERE, JUSTIFICARE, IMPLICAȚII(1/2) • alegere: – (def) selectarea, pe baza unui criteriu prestabilit, între cel puțin două alternative autentice (alternativele autentice formează lista alternativelor) – NB: o alternativă autentică verifică simultan două condiții: • vizează posibilul acțional (exclude necesarul acțional și imposibilul acțional) • este asociată unei ocazii praxiologice (timp și spațiu acționale) – decidentul (cel ce face alegerea) trebuie: • să aibă abilitatea de a realiza oricare dintre alternativele din listă (altfel, nu este liber să aleagă) • să aibă abilitatea de a alege (de a aplica criteriul de alegere listei de alternative) • NB: nu trebuie neapărat să fie conștient de consecințele alegerii făcute • justificare: – (def) livrarea unei motivații (raționalizarea alegerii) – mecanism justificativ: bazat pe două componente • ordonarea, conform preferințelor, a alternativelor din listă • o regulă de acțiune (criteriu, procedură, politică), care să facă alegerea posibilă 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 12

ALEGERE, JUSTIFICARE, IMPLICAȚII(2/2) • implicație: – (def) consecința (sau lista de consecințe) posibile prin alegere – NB 1: consecința (sau lista de consecințe) poate constitui, în unele cazuri, fie criteriu de alegere, fie restricții aplicate criteriului alegerii – NB 2: implicația nu se confundă cu efectul: efectul este rezultatul principal urmărit prin alegere, implicația este un rezultat secundar (anticipat sau nu) care însoțește, în mod necesar, efectul (ex: spargerea oului pentru a face omletă, este o implicație anticipată, care însoțește efectul scontat – omleta) – tipologie: • implicații anticipate (așteptate) vs implicații neanticipate (neașteptate) – implicațiile neanticipate pot apărea îndeosebi în cazul deciziilor de alegere colectivă, în care indivizii participanți la decizie nu pot întrevedea implicațiile unei decizii colective care nu se suprapune peste nici o decizie individuală • implicații consistente cu efectul vs implicații inconsistente cu efectul – aici poate apărea conflictul valoric: atunci când consecințe neanticipate alegerii pot fi contradictorii cu valorile culturale acceptate (ex: aleg să votez cu un candidat care răspunde mai bine aspirațiilor mele, dar constat că, astfel, am fost neloial partidului din care fac parte) • implicații efemere vs implicații persistente – ex: salariul eficient generează un șomaj temporar, salariul minim garantat – unul permanent 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 13

RISC ȘI UTILITATE (1/3) • risc: – (def) ne-producerea efectului, sau producerea lui în afara parametrilor calitativi, cantitativi și temporali așteptați – cuantificare: • curentă: abatere medie pătratică (sau dispersie), bazată pe extrapolarea fenomenologiei cunoscute, prin intermediul probabilităților – se cuantifică mai degrabă imprecizia producerii efectului • dezirabilă: măsura ne-actualizării potențialității avute în vedere la planificarea efectului acțiunii generate de alegere – justificare: chiar și în accepțiunea curentă, riscul are o semnificație potențială, tocmai prin folosirea probabilităților – modalitate: ar trebui cuantificată această măsură a ne-actualizării unei potențialități (oricum, fără folosirea probabilităților) – probleme ridicate de conceptul de risc: • riscul intră în calculul prețului (sau al costului), deci el nu mai constituie o incertitudine – ex: prin intermediul operațiunii de hedging (acoperirea simetrică a riscului) – producerea riscului nu cauzează pierderi, iar neproducerea lui generează beneficii • riscul este purtător de informație cu privire la oportunități – riscul este direct proporțional cu profitul (riscul și profitul nu generează un trade-off) 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 14

RISC ȘI UTILITATE (2/3) • utilitate: – (def) actualizarea empirică a unei valori pe care decidentul (cel ce alege) o are în vedere în legătură cu acțiunea – cuantificare: • în economie: sub forma unei funcții de tip câștig/pierdere, de regulă prin intermediul monedei (funcție de utilitate) • în general: sub forma unor funcții de tip validare/invalidare a valorii vizate – probleme ridicate de conceptul de utilitate • funcția de utilitate poate fi diferită la indivizi diferiți – ex: cum se va construi o funcție de utilitate socială, adică vizând bunurile publice? • caracterul descrescător al funcției de utilitate marginală este adecvat doar utilităților de tip economic, fiind problematic cu privire la „bunuri” non-economice – utilitatea marginală a „bunurilor” non-economice (ex: bunuri de tip prestigiu profesional sau social) poate fi crescătoare • în praxiologie, pot exista efecte (scopuri scontate ale acțiunii) fără nici o relevanță de natura utilității – ex 1: acțiunile cu scop moral (de tip caritabil) nu admit nici o evaluare de tipul utilității – ex 2: acțiunile statului, în baza contractului social, deseori nu au relevanță de tip utilitate 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 15

RISC ȘI UTILITATE (3/3) – tipologia utilității • utilitate cardinală: efectelor dintr-o listă de efecte li se poate asocia câte o valoare numerică (număr de utilitate) așa încât acele efecte pot fi comparate între ele din punct de vedere cantitativ • utilitate ordinală: efectele dintr-o listă de efecte nu pot decât să fie ordonate între ele, pe baza unui criteriu de preferință • asocierea dintre risc și utilitate – permite determinarea valorii medii a efectului scontat într-o acțiune – NB: este vorba chiar despre o medie matematică (speranța matematică) – notații: • V(i, j): valoarea medie (în termeni de utilitate) a acțiunii de a conduce sistemul din starea „i” în starea „j” • X: spațiul stărilor autentice ale sistemului • P(k(i, j)): probabilitatea de apariție a stării „k” în timpul procesului de tranziție a sistemului din starea „i” în starea „j” • u(k) = utilitatea atașată stării k – atunci: 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 16

ASUMARE ȘI RESPONSABILITATE (1/3) • asumare: – (def) acordul prealabil al decidentului de a suporta consecințele adverse ale deciziei (acțiunii) sale – caracteristici ale asumării: • acordul poate surveni fie în urma unei impuneri exterioare (normă, condiții restrictive non-normative etc. ), fie din proprie inițiativă • asumarea nu este decât individuală (asumarea colectivă nu înseamnă decât faptul că fiecare individ din colectivitate își asumă) • NB: asumarea poate fi însoțită sau nu de o probă a faptului asumării • responsabilitate: – (def) obligația morală de a închide asumarea (de a o verifica) – caracteristici ale responsabilității • responsabilitatea este implicită, o dată existând asumarea (nu există asumare fără responsabilitate, nici responsabilitate fără asumare); în consecință, nu este necesară nici o probă a existenței responsabilității, în afara existenței asumării • responsabilitatea este individuală, nu există responsabilități colective • responsabilitatea se adresează instanței morale (datoriei) nu vreunei instanțe pozitive • responsabilitatea este imprescriptibilă sub orice aspect 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 17

ASUMARE ȘI RESPONSABILITATE (2/3) • nivelurile responsabilității – nivelul juridic: prevăzut de normele pozitive • se mai numește și răspundere • este orientată spre instanțe exterioare individului (transcendente) – nivelul politic: nu este prevăzut de norme pozitive, dar poate fi prevăzut în statute, programe etc. • se mai numește responsabilitate socială • este orientată spre instanțe exterioare individului (transcendente) – nivelul moral • se mai numește responsabilitate morală • este orientată spre instanțe interioare individului (transcendentale) – NB: responsabilitate propriu-zisă avem doar la nivelul politic și la cel moral • raportul dintre responsabilitate și răspundere – orice răspundere este și responsabilitate – nu orice responsabilitate este și răspundere 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 18

ASUMARE ȘI RESPONSABILITATE (3/3) • i-responsabilitatea – este negarea responsabilității – are două accepțiuni: • factori obiectivi care împiedică manifestarea responsabilității – agenți fizico-naturali, anatomo-biologici sau fiziologici – alți agenți umani – NB: agentul este absolvit de manifestarea responsabilă • factori subiectivi (agentul acțional în cauză refuză să se manifeste responsabil) – agentul nu este absolvit de manifestarea responsabilă • organizația și responsabilitatea – într-o organizație există trei componente acționale inter-corelate: • raporturi de cooperare între agenți: în vederea atingerii scopului organizației • o structură formală: distribuiri de competențe, atribuții și roluri • relații sistematice cu mediul: natural, social (inclusiv normativ) – într-o organizație, putem avea trei categorii de agenți, din perspectiva responsabilității: • agent responsabil non-normativ: agent sănătos fizic și psihic, acționând non-constrâns normativ • agent responsabil normativ: acționează sub imperiul normelor • agent responsabil trans-normativ: agent cu inițiativă 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 19

SUBIECTE DE DEZBATERE (1/2) • oare o justificare (raționalizare) ne-sinceră rămâne o justificare (raționalizare)? • oare tranzitivitatea preferinței este așa de evidentă încât să poată fi considerată o axiomă a alegerii • oare asumarea nu există, în orice decizie (acțiune) indiferent dacă ea este explicită sau implicită, impusă sau auto-impusă? – da, având în vedere faptul că orice decizie presupune conștiență, deci în momentul exteriorizării intenționalității (motivației), subiectul decident (acțional) își asumă, în mod implicit, toate consecințele deciziei (acțiunii) sale – nu, având în vedere ierarhiile de asumare din sistemele sociale (ex: executarea ordinelor în timp de război, sau obligațiile prevăzute în fișa postului) • oare cărei justiții procedurale s-ar putea spune că se supune criteriul de falsificabilitate al lui Popper? • identificați câteva consecințe ale paradoxului Condorcet (ale faptului că decizia democratică nu este, cu necesitate, și o decizie rațională) 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 20

SUBIECTE DE DEZBATERE (2/2) • oare se poate accepta o asumare fără perechea ei: responsabilitate? • oare ce legătură s-ar putea identifica între preferința pentru risc, pe de o parte, și asumare, pe de altă parte? • întrucât statul trebuie să ofere externalități pozitive (bunuri publice), oare cum și-ar putea construi el o funcție de utilitate socială? • oare existența răspunderii este incompatibilă cu existența responsabilității propriu-zise? • oare este posibilă asumarea pentru un decident care nu conștientizează consecințele deciziei (acțiunii) sale? 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 21

VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE ! 26. 02. 2021 Emil Dinga - Raționalitate, alegere, responsabilitate în comportamentul social 22