LEGISLATIA PROTECTIEI MEDIULUI Curs 1 Cap I Notiuni

LEGISLATIA PROTECTIEI MEDIULUI Curs 1

Cap. I. Notiuni introductive o o Mediul Poluare „introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om, de substanţe, vibraţii, căldură şi/sau zgomot în aer, apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, care pot dăuna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime (Legea nr. 137/1995).

n Poluantul reprezintă „orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă, sub formă de vapori sau sub formă de energie, care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia sau al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale“.

Surse de poluare industria (extractivă, energetică, prelucrătoare) n transporturile n agricultura şi marile complexe zootehnice n aglomerările urbane n experimentele nucleare n accidentele ecologice. n

2. Globalizarea si mediul Fenomene ce afecteaza calitatea mediului: - Efectul de seră - reducerea biodiversităţii la scară planetară - defrişarea masivă a pădurilor (în special în zonele ecuatoriale) - aridizarea terenurilor agricole - Suprapopularea şi concentrarea populaţiei preponderent în zonele urbane

3. Protecţia mediului şi strategia dezvoltării durabile Dezvoltare durabilă - „acel model de dezvoltare socio-economic ce corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite şansa generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile cerinţe“. (Conferinţa mondială pentru mediu şi dezvoltare de la Rio de Janeiro, 1992)

Strategia dezvoltarii durabile n n n n controlul poluării şi gestiunea raţională a resurselor; crearea unui cadru instituţional eficient pentru formularea şi punerea în aplicare a politicilor de mediu; promovarea „reînnoirii tehnologice“ în favoarea „tehnologiilor curate“ (ce afectează minimal mediul); o utilizare eficace a instrumentelor economice, în scopul furnizării semnalelor de piaţă privind protecţia mediului; modificarea tendinţelor de producţie şi consum, în scopul conservării resurselor şi diminuării poluării; folosirea unor instrumente şi tehnici de reglementare mai eficiente şi cu costuri mai reduse; introducerea strategiilor anticipative şi de evaluare a riscului în formularea şi aplicarea strategiilor de protecţie a mediului.

Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă (2002) n n n Cap. 1 – „De la originile noastre spre viitor“ – cuprinde un complex de angajamente în favoarea dezvoltării durabile. Cap. 2 – „De la Stockholm la Rio de Janeiro şi Johannesburg“ – rememo-rează „drumul comun către o lume care respectă şi implementează conceptul dezvoltării durabile“, parcurs de cele trei conferinţe mondiale pentru mediu şi dezvoltare organizate sub egida ONU. Cap. 3 – „Provocările pe care le înfruntăm“ – recunoaşte marile sfidări ale perioadei actuale: necesitatea eradicării sărăciei, a înlocuirii modelelor nedurabile de consum şi producţie, a diminuării suferinţelor agrare ale mediului global.

n n n Cap. 4 – „Angajamentul pentru dezvoltarea durabilă“ – cuprinde ansamblul măsurilor proclamate în vederea continuării procesului declanşat la Rio de Janeiro: stabilirea de parteneriate constructive, promovarea dialogului şi cooperării între state, asigurarea accesului fiecărui locuitor al planetei la cerinţele de bază: apă, locuinţe, igienă etc. Cap. 5 – „Multilateralitatea este viitorul“ – declară instituţiile internaţionale din sistemul ONU drept instrumente de promovare la nivel internaţional a dezvoltării durabile. Cap. 6 – „Să facem ca lucrurile să se întâmple“ – cuprinde angajamentul participanţilor de a înfăptui obiectivele dezvoltării durabile.