Despre trafic de persoane Avnd n vedere gravitatea

Despre trafic de persoane. . . Având în vedere gravitatea acestui fenomen şi a faptului că tot mai multe tinere devin victime ale traficului de persoane, plecând în străinătate cu vise caracteristice vârstei şi trezindu-se singure printre străini, sechestrate, ameninţate, abuzate, adevărate sclave ale traficanţilor, este binevenită prezentarea câtorva aspecte legate de acest fenomen. Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omeneşti. Oricât de crudă ar părea exprimarea, ea este reală, fiinţele umane fiind vândute şi revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte şi apoi exploatate. - În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani. În ceea ce priveşte scopul traficului în anumite ţări de destinaţie, printre acestea - Spania, Austria, Germania – trafic pentru exploatare sexală, Grecia trafic pentru muncă în condiţii ilegale, Franţa, Italia – pentru cerşetorie.

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional trans-naţional, înseamnă o grea încercare pentru victime şi se desfăşoară după anumite etape: - Recrutarea este momentul în care un „binevoitor”, prima verigă a traficului, intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de angajare în străinătate. Înşelată, victima îşi dă acordul să urmeze planul recrutorului de a părăsi ţara. - Transportul este organizat de recrutor şi se face pe trasee stabilite anterior. Are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească. - Trecerea frontierei se face adesea în mod fraudulos, victima trece graniţa însoţită de recrutor şi de o „călăuză”, fiind preluată de primul cumpărător, care, drept garanţie, îi opreşte paşaportul. - Vânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate în marfă şi sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. Abia acum victima conştientizează pericolul. Dar seria vânzărilor nu se opreşte aici. - Exploatarea este totală, victimele fiind ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente inumane şi exploatate sexual în regim de sclavie.

Lovirea şi vătămarea corporală, omorul, ameninţarea şi şantajul; sechestrarea şi răpirea, violul şi prostituţia forţată sunt faptele penale pe care se construiesc şi funcţionează reţelele de trafic de fiinţe umane. Falsul şi uzul de fals, darea şi luarea de mită, trecerea frauduloasă a frontierei completează infracţiunile prin care traficanţii reuşesc să îşi pună în practică scenariile distructive. Recrutarea victimelor se realizează prin obţinerea consimţământului unei persoane în schimbul unor beneficii, utilizarea unor poziţii vulnerabile, abuz de putere, înşelăciune şi, uneori, chiar răpire. Există şi situaţii când victimele sunt răpite de pe stradă sau din spaţii publice de distracţie şi urcate forţat într-o maşină. În aceste cazuri extreme, recrutorii vizează tinere cu o condiţie materială modestă sau despre care au informaţii că provin din familii dezorganizate, contând pe faptul că nimeni nu se va interesa de dispariţia lor.

Cine sunt traficanţii? De obicei sunt bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact direct cu potenţialele victime: barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor persoane demne de încredere şi afişează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingători şi au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Aceşti “binevoitori” dispuşi să ajute o tânără să câştige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar rude ale ei. Când oferta vine din partea unei cunoştinţe directe, aceasta este fie ocazională (întâlnirea a avut loc într-un bar, de exemplu), fie vagă (foşti colegi sau alte persoane întâlnite în trecut).

Racolare a victimelor Modalităţi de racolare a victimelor frecvente sunt: - propunerile directe făcute tinerelor chiar de către cunoştinţe, rude etc. - anunţuri în ziare, de exemplu: „recrutăm tinere fete, dansatoare, balerine pentru ţara X. Plecare imediată”; „Dansatoare profesioniste, Cipru, 2000 euro pe lună, nu e nevoie de experienţă, recomandări sau şcoală de dans”, „Picoliţe Italia, Spania, Cipru, Dubai, salarii peste 1500 euro. Pentru fetele certate cu părinţii oferim cazare până la plecare” etc. - false oferte de locuri de muncă în străinătate( Italia, Spania, Grecia, Austria, Germania): chelneriţe, bucătărese pe vase de croazieră, menajere, dansatoare de natură să permită câştiguri importante (unele sub masca unor excursii) Care sunt iluziile oferite de racolatori? Aceştia fac promisiuni referitoare la asigurarea până la destinaţie a transportului, cazării, hranei necesare, se laudă cu persoane de contact bine „poziţionate” în străinătate. NU trebuie crezute nici „poveşti de succes” de genul „am mai trimis fete, s-au întors, şi-au luat şi casă…”; „poţi câştiga 1. 000$ pe lună”; „ o fată frumoasă ca tine, cu meseria ta de… poate să câştige mulţi bani în ţara X”; „în România nu te poţi realiza…”. Atenţie, ele NU au - de regulă – un final fericit!

Măsuri de protecţie - Nu accepta promisiunile persoanelor necunoscute de a pleca în străinătate pentru diverse slujbe „onorabile, care nu necesită calificare”(menajeră, baby-sitter) sau aşa-zise „angajamente artistice”! Fii reticentă faţă de propunerile făcute prin intermediul Internet-ului; un aşa zis „prieten” poate fi un infractor periculos! - La primirea unei oferte de lucru în străinătate, trebuie aflate cât mai multe detalii despre seriozitatea acesteia, dacă firma este acreditată în vederea recrutării şi plasării forţei de muncă în străinătate şi despre tarifele practicate! - ÎNAINTE DE A LUA DECIZIA DE A PĂRĂSI ŢARA, INFORMEAZĂ-TE! Încearcă să obţii de la Poliţie sau de la Inspectoratul Teritorial de Muncă mai multe informaţii despre angajator, dacă are dreptul să medieze angajarea în străinătate. - Întreabă dacă vei primi permis de muncă! Doar cu viza turistică poţi munci „la negru”, dar acest tip de muncă nu-ţi oferă nici o siguranţă! - Nu accepta să treci graniţa cu acte false! - Nu da nimănui paşaportul, sub nici un motiv, cu excepţia organelor statului (român sau străin) abilitate să verifice actele de identitate (ex. vameşii la frontieră)! Acest document nu trebuie înstrăinat niciodată! El este singura ta dovadă de identitate, singura probă că tu exişti. - Refuză ofertele de genul „plătesc eu cheltuielile pentru tine şi te răscumperi tu când ajungem!” - În caz de nevoie de ajutor peste hotare, nu ezitaţi în a cere ajutorul ambasadelor României sau organizaţiilor umanitare internaţionale! - Nimeni nu are dreptul să forţeze pe cineva să muncească pe gratis! b

Dacă, totuşi, ai luat hotărârea de plecare, este bine să laşi familiei, rudelor, prietenilor, următoarele informaţii: - Cu cine şi unde pleci; - Locul de muncă şi locul de trai (nr. de telefon, denumirea şi adresa companiei, firmei); - Copiile documentelor (paşaport, viză, contract), fotografii recente; - Fă mai multe copii ale tuturor actelor necesare pentru călătorie şi păstrează-le la tine, în locuri diferite - te vor ajuta în cazul în care vei fi deposedată de acte; - Învaţă limba ţării de destinaţie sau, cel puţin, un volum minim de cuvinte (câteva propoziţii), să te poţi descurca; - Află diverse informaţii privind contacte în ţara de destinaţie - coordonatele ambasadei sau consulatului României în ţara respectivă sau ale ambasade/consulatului ţării împuternicite cu protecţia cetăţenilor din România, grupuri de suport, agenţii guvernamentale etc.

Semnele pericolului: - Deposedarea de paşaport. - La locul de plecare s-au adunat doar fete tinere. - Se interzice ieşirea din maşină în locuri publice. Acest lucru este foarte suspect şi trebuie să pună în gardă. - Se propune trecerea graniţei cu acte false. - Persoana care conduce grupul este iritată, nu se comportă firesc. - Obligarea la prestarea unei munci în contul datoriei: persoana sau firma angajatoare refuză să plătească salariul, motivînd că acoperă cheltuielile legate de transport. - Abuzul emoţional şi psihologic prin înjosiri, umilinţe sau ameninţări la adresa familiei. - Privarea de libertate - nu se permite ieşirea din cameră sau din casă, se interzice a lua contact cu prieteni sau cu altcineva. - Se interzice accesul la mijloacele de comunicare: telefon, poştă. - Permanenta supraveghere. - Abuz fizic şi hărţuire sexuală. - Lipsirea de orice protecţie socială în caz de îmbolnăvire. - Dacă pe parcurs apare bănuiala că ceva nu este în regulă, e bine să se renunţe imediat – să se evadeze.

Prostituţia constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea fiinţei umane, la eşecul civilizaţiei. Prostituţia nu este văzută de către femei ca o posibilă carieră. Nici o femeie nu îşi doreşte să fie transformată într -o sclavă, care îndură orice perversiuni, dacă acestea au fost plătite. Datorită lipsei protecţiei sociale, a ignoranţei privind calvarul zilnic al unei prostituate, a ineficientizării aplicării legilor privind proxeneţii, printr-un cinism al clienţilor, femeile sunt silite să intre în prostituţie. Ele îşi vor pierde independenta, îşi vor toci sentimentele, vor fi supuse unui proces cotidian de depersonalizare, sub privirile nepăsătore ale societăţii fiind tratate ca nişte amorale. Majoritatea femeilor traficate nu sunt în cunoştinţă de cauză asupra faptului că ele au drept destinaţie cluburi de strip-tease, bordeluri ori stradă, unde sunt vândute unor cumpărători înverşunaţi.

Majoritatea femeilor caută să scape de sărăcie, de violentă si de lipsă de perspective, dar, intrate sub controlul peştilor ori al traficanţilor, ele sunt “călite” de prostituţie prin constrângeri fizice, sexuale şi economice, prin violentă. Fără nici o altă şansă de scăpare, femeile sfârşesc prin a spera într-un eventual câştig de bani, de-ajuns pentru a-si răscumpăra datoria pentru dependenta fiecăreia de pestele său ori în descoperirea unei posibilităţi de evadare. Supunerea femeilor faţă de numeroasele acte sexuale nedorite generează traume ale minţii si ale corpului lor. Supravieţuitoarele sistemului prostituţiei relatează adesea că fiecare act prostituţional este simţit ca un viol. În scopul îndurării multiplelor violuri ale corpului lor, femeile folosesc droguri si alcool pentru a neutraliza efectul injuriilor si al ameninţărilor fizice asupra demnităţii si integrităţii lor corporale. În final, sănătatea fizică si emoţională a femeilor este distrusã.

Femeile care intră în prostituţie nu fac acest lucru de plăcere, ci forţate de împrejurări, fie că este vorba de sărăcie, lipsa mijloacelor de supravieţuire, fie un anumit context social sau familial care o impune să accepte acest lucru atunci când apare ofertantul cu propuneri fabuloase. Cele mai multe cazuri însă ajung să se prostitueze în urma unor violuri sau agresiuni suferite în copilărie sau în adolescentă. Dar cu părere de rău creşterea nivelului criminalităţii ne demonstrează numărul mare de femei care au fost forţate de a practica prostituţia fiind obligate sub ameninţări să comunice că ele si-ar fi dorit sa se prostitueze şi doresc să facă acest lucru în continuare. Prostituţia în sine este un viol. Prostituţia este aproape întotdeauna o continuare a abuzului care a început mult mai devreme, de obicei, acasă. Aproape toate prostituatele au povestea unui incest sau abuz sexual în copilărie sau chiar pe amândouă.

Din cele de mai sus rezultă că alegerea meseriei de prostituată nu este efectiv o alegere, ci mai mult o determinare psihosocială sau familiară, produsul unei agresiuni pe care femeia care ajunge să se prostitueze o suferă fizic si sufleteşte înainte de a intra în prostituţie. Studiile arată că deşi în trecut nu au existat experienţe sexuale traumatizante, intrarea unei fete în industria sexului se va produce, de cele mai multe ori, prin violarea ei de una sau de mai multe persoane, fiind ţinută izolată pentru o anumită perioadă de timp în condiţii inumane (mizerie, întuneric, frig si foame)pentru a fi modelată aşa cum le trebuie peştilor. Metoda este tipică tehnicilor de reeducare în urma cărora este distrusă personalitatea femeii, rezistenta fizică si psihică sau suportul sufletesc al oricărei opoziţii. Femeia devine astfel un instrument, un obiect în mâna celor care o exploateazã sexual, peşti sau patroni. Violurile pe care femeia le va suferi ulterior îi vor susţine această stare de dezagregare sufletească de soc sau această anulare a personalităţii, caracterizată de lipsa oricărei voinţe.

După raportul dat de Consiliul pentru probleme legate de prostituţie (Council Prostitution Alternatives), femeile prostituate au fost violate aproximativ o dată pe săptămână. Odată intrată în prostituţie, femeia va suferi aproape continuu o experienţă traumatizantã care conduce la dezechilibrul sau boala datorată stresului post traumatic. Boala – dezechilibru datorat stresului posttraumatic – este echivalentul modern al şocului din bombardamente sau al epuizării de după luptă. Aceasta lasă în urmă supravieţuitori copleşiţi emoţional de idea pericolului fizic si torturaţi de coşmaruri si flash-uri recurente, uneori putând dura zeci de ani.