Dragonul Regelui Povestea despre Incredere POVESTEA DESPRE INCREDERE

Dragonul Regelui Povestea despre Incredere

POVESTEA DESPRE INCREDERE Copyright © 2014 Toate Drepturile Rezervate Simte-te liber sa impartasesti aceasta poveste prin email, twitter, facebook, blog sau prin orice alt mod. . . dar te rugam sa nu schimbi nimic din continut cand faci acest lucru. Multumim! www. calatoriiprinsunet. ro

POVESTEA DESPRE INCREDERE Intr-un satuc indepartat de la poalele muntilor, oamenii isi duceau traiul linistit, urmand traditiile si obiceiurile, incercand sa fie oameni cat mai buni si sa nu necajeasca pe nimeni. Copii erau invatati de mici ce inseamna bunul simt, respectul fata de sine si fata de parinti, ce este bine si ce este rau. In timp ce alti copii aveau cui sa spuna mama si cui sa spuna tata, Alexandru a ramas singur la varsta de 15 ani. De atunci bunicii au avut grija de el insa nu a fost acelasi lucru. La acea varsta, intr-o drumetie pe drumurile inghetate ale muntelui, in timp ce tatal sau mana caii si el statea impreuna cu mama sa in spate, o haita de lupi le-a iesit in drum.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Tatal si-a scos securea si sabia si a strigat catre sotia sa: - Ramai acolo, nu te da jos! Tine-l bine pe Alexandru ca am eu grija de ei; Insa tatal a subestimat marimea haitei. In timp ce se apropia de ei, mai multi lupi si-au facut aparitia din padure. L-au inconjurat pe om insa acesta isi mentinea postura impunatoare fara sa dea vreun semn de slabiciune. Unul cate unul lupii au inceput sa-l atace din toate partile. A inceput sa se lupte din toate puterile aruncand cu fiecare lovitura cate un lup in haul de la marginea drumului.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Lupta era crancena si viscolul a inceput sa se inteteasca. La un moment dat unul din lupi s-a oprit din atac si a inceput sa urle lung. Din padure au inceput sa navaleasca si mai multi lupi. De data aceasta negri si mai infioratori decat orice lup vazut pana acum. In lumina lunii ochii luceau precum monedele de aur. L-au incercuit pe om, s-au invartit in spirala in jurul lui si au atacat toti deodata. Nu a avut nicio sansa… Daca asta nu era de ajuns au inceput sa vina spre caruta.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Mama a incercat sa foloseasca torta pentru a-i alunga insa unul dintre ei a apucat-o de mana si a aruncat-o intr-o parte. Caii s-au speriat si nu au luat-o decat in singura directie disponibila…in prapastie… Timpul a inceput sa incetineasca intr-atat incat Alexandru a apucat sa vada bine iadul alb inspre care se indrepta. A intors capul si a vazut cum mama sa voia sa se arunce dupa el insa unul din lupi a prins-o. Apoi un altul a tras-o inapoi. Caii si caruta s-au facut praf izbindu-se de toate stancile. Totul parea ca dureaza o vesnicie pana cand, a doua zi la pranz, Alexandru a fost gasit de catre bunicii sai intre resturile accidentului.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Spre surprinderea lor, caii au amortizat caderea baiatului iar caruta s-a proptit deasupra si a jucat rol de acoperis pe timpul noptii, in mijlocul viscolului. Acum el are 20 de ani insa incidenul i-a ramas destul de bine intiparit in minte. A crescut un flacau bine si solid. Era cam retras el si nu prea avea putere in propriile cuvinte insa era sanatos si la locul lui. Dupa ce a terminat muncile campului din ziua aceea, mai multi flacai au iesit sa se joace pe teren. Chiar daca era dupa amiaza, soarele inca ardea cu putere. S-a alaturat si el jocurilor. Transpiratia ii curgea siroaie pe fata insa se distra de minune.

POVESTEA DESPRE INCREDERE In timp ce se intoarcea impreuna cu prietenii, vede pe marginea drumului un batranel ce obisnuia sa cam vorbeasca singur. Unul din amicii lui ii pune mana pe umar si-i spune: - Lasa-l, nu-i in toate mintile…nu-l lua in seama… Cand erau in dreptul lui, Alexandru il aude pe batran spunand cu o voce hazlie: - Te asteapta o mare calatorie, o calatorie mare, mare calatorie…mare Alexandru intoarce capul si-i spune: - Nu va suparati, mi-ati spus ceva?

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Da, da, cu tine vorbesc. Vino cu mine, vino cu mine, hai sa-ti arat ceva. Era ceva in privirea batranului ce a starnit, de undeva din interior, curiozitatea lui Alexandru. Avea ochii de un albastru foarte clar iar albul acestora era foarte limpede. Daca era asa nebun si nesabuit, s-ar fi cunoscut dupa ochi, dar el era diferit. Ceilalti baieti s-au indepartat si batranul a continuat cu o claritate cum nu a mai vorbit pana acum: - Am o harta baiete, una cum nu ai mai vazut pana acum, vino cu mine sa-ti arat, o sa-ti placa sigur! Mergi cu batranul Intoarce-te la prieteni

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru sta putin si se gandeste apoi spune: - Nu stiu…lumea spune lucruri ciudate despre dumneavoastra, poate ar fi mai bine sa plec. - Hai baiete, ce? N-ai incredere in mine? Sau mai bine spus, nu ai incredere in tine…? Baiatul s-a incruntat si l-a privit ciudat pe batran. Apoi a plecat inapoi spre prietenii lui. A facut cativa pasi apoi il aude pe acesta din spate: - Fii atent baiete, lucrurile nu sunt asa cum crezi tu. Fii atent… Se intoarce in spate si vede ca batranul mergea in directia opusa dar era foarte departe de el. Lui Alexandru i se pare cam ciudata treaba asta dar merge mai departe. Ajunge langa prietenii lui si unul din ei ii spune: - Ce voia tataia? Voia sa-l ajuti pe gratis prin curte?

POVESTEA DESPRE INCREDERE - E, nu, voia sa-mi arate nu stiu ce harta. - Harta? Si de ce nu te-ai dus? Poate era vreo comoara…spune prietenul lui inghiotindu-l cu cotul. - E, nu stiu ce sa zic, poate da, poate nu. - Bai Alex da fii si tu sigur de o decizie. Te tot aud asa…te indoiesti ce sa faci, ce sa nu faci. - Si ce-i cu asta? intreaba Alexandru deranjat. - Nimic, spuneam si eu ca s-ar putea ca soseasa momentul in care sa lasi in spate aceasta atitudine si sa tii piept vietii, indiferent ce s-a intamplat in trecut. Alexandru pica pe ganduri. In scurt timp se lasa seara si fiecare se duce la casa lui. Ajunge in curte si bunica ii spune: - Adu-mi te rog legumele care le-am lasat in gradina. Am nevoie sa le pregatesc pentru cina. Mi le-aduci te rog, Alexandru?

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Da bunico. Auzi, l-ai vazut pe omul acela ciudat care vorbeste singur? - Da, il stiu, obisnuieste sa piarda timpul prin piata. - Da, auzi, stii cumva unde sta? intreaba baiatul. Bunica sta putin si se gandeste si-si da seama ca nu stie raspunsul. - Daca stau si ma gandesc bine, de 50 de ani de cand stau prin aceste meleaguri, nu mi-am pus intrebarea asta. Insa el sta de mult timp pe aici. Il tin minte de cand eram o fetita. Daca stau sa ma gandesc bine, parca arata la fel…E ce prostii spun, n-are cum sa arate la fel ca acum… Bunica face cativa pasi mai incolo dar inca era incruntata gandindu-se probabil la ce a spus mai devreme. Alexandru se duce in gradina sa aduca legumele.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Cand iese din gradina, o vede pe Mickey cum statea pe o buturuga si-si spala labutele apoi dadea cu ele dupa urechi. Cand il vede pe baiat, coboara de pe lemn si se opreste in fata lui pentru cateva clipe. Ochii lor se intalnesc pentru cateva momente, apoi pisica o ia sus pe scara in pod. Alexandru curios ce pune la cale Mickey, merge in bucatarie, lasa jos legumele si urca dupa ea in pod. - Mickey, pis pis pis, unde te-ai dus? La un moment dat aude un mieunat surd din spate. Afara se facuse destul de intuneric asa ca baiatul aprinde un felinar. Se uita atent in jur si la un moment dat vede ochii stralucitori ai felinei. - Aici erai, unde ai de gand sa te duci?

POVESTEA DESPRE INCREDERE Pisica a iesit pe geamul lasat deschis. - Unde te duci mai nebuno pe acoperis? Alexandru scoate capul si o surpinde pe pisica cum s-a dus deasupra magaziei unde acoperisul este drept, s-a asezat in fund si se uita catre munte. - Ce? Esti curioasa ce se afla acolo? E ciudat cum arata el asa din departare. Era luna plina afara si aceasta trecea chiar prin spatele muntelui. Alex statea si se uita fascinat, cand i se pare ca aude ceva in curte. Merge la marginea acoperisului si vede cum cainele umbla liber prin curte. Nici nu apuca sa-i spuna ceva ca acesta o zbugheste pe poarta deschisa. Mergi dupa caine Ramai pe casa

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru se uita catre pisica si-i spune: - Unde crezi ca se duce nazdravanul asta? Poate iar ajunge prea departe si apoi iar este vina mea ca nu m-am dus dupa el. Ma duc dupa el. Baiatul s-a dat jos de pe casa apoi a fugit dupa caine. Mickey statea cuminte si-l urmarea pe baiat cum alerga in lungul strazii si striga dupa caine. Alearga ce alearga si intr-un final il prinde din urma. Cainele se oprise in mijlocul drumului si se uita la baiat. Alexandru isi trage sufletul si spune: - Unde-ai fugit asa dintr-o data? Hai acasa ca se supara bunica pe amandoi. Cainele ciuleste urechile la el, latra de cateva ori apoi o ia la fuga in fata,

POVESTEA DESPRE INCREDERE unde era cimitirul. - Asta imi trebuia acum. Noaptea in cimitir. Vino aici baiete, unde fugi? Apoi o ia dupa caine. Trece pe langa biserica si merge pe drum inainte spre fundul cimitirului. Desi era noapte, era luna plina. Baiatul reusea sa vada cat de cat pe unde merge. Tot ce mai vedea prin jur erau formele crucilor si cateva lumanari aprinse ici si colo. La un moment dat se opreste si simte ca este privit. Un vant usor rece incepe sa adie si simte un fior cum se naste la baza coloanei vertebrale si o ia in sus spre cap apoi se imprastie in tot corpul. Dintr-o data o rafala de vant matura mai multe frunze uscate si le ridica in aer. - Cine-i acolo? Am venit doar dupa caine, spune baiatul.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Se uita printre cruci si i se pare ca vede o luminita care merge singura prin aer. O urmareste cu atentie si apoi vede ca incepe sa vina catre el. - Cine esti? Arata-te! striga baiatul. Luminita vine din ce mai aproape insa pana sa ajunga la el apare cainele. - Usor baiete nu mai striga atata ca se trezesc pana si mortii. Era un domn mai in varsta cu un felinar. Se uita la baiat si-i spune: - Eu sunt groparul si ma plimbam pe aici ca mai sunt unii asa cam de varsta ta care vin si fura crucile. Auzi? Parca te-am vazut zilele trecute stand de vorba cu batranul acela caruia ii place sa cam vorbeasca singur. Tu erai, nu-i asa?

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Da eu eram. Spuse baiatul. - Auzi…ce voia de la tine? - Eee, voia sa vin cu el acasa sa-mi arata nu stiu harta… - Harta zici…hmmm…. - De ce? Stii ceva ce ar trebui sa stiu si eu? intreaba curios baiatul. - E, nu, doar ca il stiu de ceva vreme pe omul asta si eram curios ce mai zice. - Pai de ce nu il intrebi tu? - Nu prea ne mai vorbim, spune omul si incepe sa se indeparteze de baiat. - De ce? Ce s-a intamplat? - A fost acum multa vreme, cand eram amndoi cam de varsta ta. Nu vrei sa stii, e o poveste plictisitoare. Oricum e tarziu si ar trebui sa te duci acasa pana nu vin ai tai dupa tine. - Eu nu am parinti. M-au crescut bunicii. - Imi pare rau, nu am vrut….

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Nu-i nimic, lasa asta. Spune-mi povestea, vreau sa stiu. - Bine, bine, daca insisti…vino cu mine aici unde stau eu. Amandoi merg catre casuta din spatele cimitirului. Inauntru omul avea doua fotolii , langa acestea o masuta cu o lampa pe ea si pe restul peretilor foarte multe carti. Alexandru spune uimit: - Ce multe carti…obisnuiesti sa citesti atat de mult? - Mai citesc din cand, nu spun nu. Ia loc si hai sa-ti povestesc cum l-am intalnit pe batranul acela nebun. Se aseaza fiecare pe cate un fotoliu, omul isi pune un picior peste celalalt, inspira profund de cateva ori apoi incepe sa spuna: - Am copilarit amandoi pe aceleasi meleaguri, pe partea cealalta a muntelui pe care-l vezi acolo; spune aratand cu degetul catre geamul prin care luna plina se vedea doar jumatatea, cealalta jumatate

POVESTEA DESPRE INCREDERE fiind in spatele muntelui. Apoi continua: - Fie ca ne certam, fie ca ne impacam, noi doi eram mereu prieteni. Eu eram mai pragmatic, mai prins in aceasta lume in schimb el era mai mereu visator. Se indragostea usor si iubea din toata inima. In acelasi timp, era pasionat de misticism si de partea ezoterica a lucrurilor. Mie unul mi se pareau niste prostii aiurea si il mai ascultam din cand ca mi-era prieten ca altfel ziceam ca -i dus de atunci. - Si cum a ajuns sa vorbeasca singur pe strada? Intrerupe baiatul. - Stai asa, nu fii nerabdator, ajung si acolo. A inceput sa vorbeasca mai tot timpul de increderea in fortele proprii si cum poti realiza multe lucruri daca stii ca ele se vor intampla…sau daca ma gandesc mai bine cum a spus el…a da, ca sa-l citez “daca traiesti ca si cum deja ai ajuns la rezultatul pe care vrei sa-l obtii si ai incredere ca deja ai la dipozitie orice resursa din interiorul tau”, spune asta batand cu degetul pe umarul baiatului.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Apoi continua: - Nu spun, erau unele lucruri care mi se pareau cam ciudate si parca scoase din alta lume cand imi spunea lucruri de genul acesta insa era ceva din mine, din adancul meu care credea undeva acolo ca toate acesta sunt adevarate. Insa lucrurile au luat o intorsatura interesanta cand am fost in armata cu el si am ajuns impreuna pe front. Groparul se apleaca in fata, isi aseaza coatele pe genunchi, se uita in jos apoi isi da ochelarii de pe nas. Inchide ochii si sta asa pentru cateva clipe apoi intoarce capul catre baiat cu ochii umezi si spune: - Acea intamplare ma uimieste chiar si acum, dupa atata timp…cand au inceput sa ne atace, multi dintre noi erau doborati ca mustele. La un moment dat, el pica langa mine cu un picior zgariat destul de adanc. Isi rupe pantalonii. Se uita la mine si-mi spune ca s-ar

POVESTEA DESPRE INCREDERE putea ca sageata sa fi fost otravita. Ma uit la el si deja stiu ca nu mai are mult de trait. El se uita la rana fara sa mai spuna nimic. Sta putin, inchide ochii si incepe sa spuna ceva. Acum nu stiu daca vei crede sau ce urmeaza sa spun insa asta am vazut cu proprii mei ochi si sunt sigur ca nu am visat. Rana a inceput sa i se vindece. Pielea a inceput sa se adune si sa se prinda la loc. Eu ma uitam, m -am frecat la ochi si nu-mi venea sa cred. Dupa ce s-a terminat tot procesul care a durat cateva secunde, a deschis ochii, s-a uitat la picior apoi la mine si mi-a spus: “nu trebuia sa faca asta. ” S-a ridicat si a luat-o la goana prin padure. Eu am ramas si nu l-am mai vazut decat peste foarte multi ani. Noaptea a trecut si groparul a continuat povestea sa. Copilul a adormit si cand s-a trezit era singur. A iesit repede pe usa si s-a dus acasa impreuna cu cainele care-l astepta afara. Cum ajunge il intampina bunica. - Unde ai fost? De fapt nu-mi spune. Fugi ca ai treaba astazi.

POVESTEA DESPRE INCREDERE In perioda urmatoare Alexandru a mai trecut pe la cimitir unde groparul i-a dat mai multa literatura de citit. - Vreau carti de care citea batranul, vreau sa stiu mai multe, spune baiatul. - Bine, daca vrei tu, iti dau, spune groparul. Timpul a inceput sa treaca destul de repede si s-au scurs luni si chiar ani in care Alexandru a invatat mai multe despre artele mistice. A ajuns la o carte scrisa doar despre munte. Acolo a aflat de Sargon si de legatura lui cu regii de-a lungul secolelor. A gasit si mai multe harti ale muntelui si a inceput sa exploreze imprejurimile. A ajuns chiar sa-l ocoleasca de mai multe ori vazand daca ceea ce era pe harti corespundea cu realitatea. Intr-o dimineata merge la piata sa cumpere mai multe lucruri pentru acasa. Merge prin oameni cand deodata aude o voce cunoscuta din spate:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Dar cum o fi scapat asa din lant? E, las ca se intoarce singur acasa. Se intoarce langa Mickey. Sta putin si se gandeste apoi ii spune pisicii: - Stii ceva, mie mi-e pofta de cirese. Ma duc in gradina, vii si tu? Pisica se uita la el si dadea din cand din coada in stanga sin dreapta. - Nici nu stiu de ce te intreb, daca vii, vii. Baiatul intra inapoi in pod insa pisica i-o ia inainte. Cand sa coboare pe scara, aude un mieunat din dreapta. - Ce-i, ce s-a intamplat? Vrei sa-mi arati aici ceva? intreaba el.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Pisica statea langa o lada mai prafuita. - Zi-mi ce s-a intamplat. Mickey se suie cu labutele din fata pe lada apoi le da jos. Face asta de cateva ori. - Este ceva inauntru? Ia sa vedem. Deschide lada si un nor de praf se ridica. Alexandru incepe sa tuseasca puternic. Face putina lumina apoi vede ca erau mai multe carti vechi si documente. Se uita mai bine si observa desene cu muntele. Diferite schite si drumuri ce il inconjurau in spirala. Baiatul se uita la pisica si spune cu uimire: - De unde stiai tu ca astea sunt aici?

POVESTEA DESPRE INCREDERE Ea se ridica, se alinta putin de picioarele lui apoi pleaca cu coada ridicata in jos pe scara. Alexandru isi aduce aminte de batran si de oferta lui pentru harta. - Iau astea cand ma intorc, mai intai cirese. Se duce in gradina unde in spate de tot era un cires destul de inalt plin de fructe. Se suie in el si incepe sa infulece. Cand se intinde sa ia dintr-o parte, i se pare ca vede ceva dinspre munte. Sta putin si se uita cu atentie. - E, mi s-a parut, sunt sigur. Apoi dupa cateva minute din nou pare ca vede ceva cu coada ochiului.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Mai, dar ce o fi acolo? Aude un mieunat si cand se uita jos, Mickey se uita in sus la el. - Hai, urca si tu daca vrei. Apoi baiatul a stat nemiscat uitandu-se catre munte sa vada despre ce era vorba. Incep sa se auda ghearele pisicii care se agatau de scoarta in timp ce urca in copac. La un moment dat, in timp ce urmarea cu ochii conturul muntelui, o flacara puternica de culoare albastra tasneste dintr-o parte. Alexandru face ochii mari si se uita la Mickey. - Ai vazut? ! Mai sta ce mai sta apoi o vede din nou, intr-o alta parte a muntelui.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Pare sa fie o flacara, nu-i asa Mickey? Dupa cum era de asteptat, pisica nu a scos o vorba. Insa si ea se uita neclintita catre munte. La un moment dat, ea coboara. - Da, ai dreptate, este cam tarziu. O sa inceapa bunica sa strige dupa mine. Se da jos si se intoarce acasa cu un pumn de cirese pentru drum. Cand ajunge in dreptul usii si vrea sa intre in casa, isi aminteste de lada cu documente si carti vechi. Se suie in pod dupa ea, o ia si apoi merge in camera lui. Incepe sa se uite printre ele si observa foarte multe date istorice si istorisiri despre Sargon, dragonul care doarme sub munte. Incepe sa studieze aceste documente si afla cum un dragon alege omul alaturi de care sa restabileasca echillibrul aici pe pamant. De obicei era un rege.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Insa alegerea acestuia nu era una simpla. Acea persoana trebuia sa fie una speciala si cu o inima mare. Trebuia sa aiba multa virtute si incredere ca poate duce la bun sfarsit misiunea sa alaturi de dragon. Conflictele nu au fost putine de-a lungul timpului. Cel mai remarcat dintre toate a fost conflictul dintre linia Sargon si Drake. Cei din urma au inceput sa ia o cale gresita in aceasta lume. Chiar daca originea este una divina, lumea umana este plina de tentatii si pofta pentru putere poate corupe orice suflet daca nu este atent. Cheia insa nu era la dragon, ci la omul pe care il avea alaturi. Cand regele crede cu adevarat in propriile sale forte, are o minte clara si aliniata la principii inalte, reuseste sa aduca dreptatea in aceasta lume. Confruntarea dintre dragonii Sargon si Drake a fost una vicioasa. Pamantul era cuprins de flacari cat vedeai cu ochii.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Flacarile albastre si cele rosii parjoleau tot. Foarte multi si-au pierdut vietile. Datorita faptului ca proveneau din alta lume, nimic nu le putea stinge focul. Pana si apa ardea. In confruntarea finala, lacomia si dorinta de putere a lui Drake l-a costat viata. Regele ce-l controla a platit si el pentru faptele sale. Insa la un moment dat pe firul istoriei, unul dintre regi a plecat cu ultimul Sargon si nu a mai fost vazut vreodata. Se spunea ca atunci cand stabilesti legatura cu un dragon, devii nemuritor. Insa singura misiune este de a servi omenirea. Atunci cand ti-ai indeplinit misiunea, parasesti aceata lume si esti uitat de istorie. - Uitat de istorie? Inseamna ca mai este ceva adevarat daca eu am aceste documente. Trebuie sa aflu mai multe. Insa din cate vad eu, virtutea si increderea in fortele proprii sunt importante. Hmm…incredere…

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru incepe sa faca mai multe drumetii si sa strabata cararile muntelui. De asemenea incepe sa studieze arta manuirii sabiei. In drumurile sale de-a lungul muntelui, observa ca este o zona de unde temperatura incepe sa scada destul de brusc daca vrei sa inaintezi in sus. De asemenea animalele sunt mai putine si aproape ca nu prea mai vezi miscare printre copaci. - Foarte ciudat. N-am stiut ca au loc astfel de fenomene; isi spune baiatul Timp de mai multa vreme s-a invartit in jurul muntelui verificand acuratetea hartilor pe care le avea la indemana. Cele vechi s-au dovedit a fi cele mai bune. Intr-o zi s-a dus la piata sa cumpere diverse ustensile cand aude o voce:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Tinere, am vazut ca esti ocupat in ultima vreme. . Alexandru intoarce capul si-l vede pe batranul care a vrut sa-i dea harta. - Ocupat? Ce vrei sa spui? - Te-am tot vazut ca dai ocoale muntelui. Nu te-ai plictisit? Urca-l odata! - Nu te priveste ce fac eu. Dar de unde stii? M-ai urmarit? La un moment dat trec niste cai pe langa ei si batranul il trage deoparte. - Uite, eu cunosc bine muntele acela. Am auzit ca ai gasit niste documente si ai aflat de Sargon, spuse batranul. - Ce? De unde stii ce fac eu? - Sssst, mai usurel. Uite, vei avea nevoie de asta pentru drum. Batranul scoate din buzunar un medalion cu niste inscriptii ciudate.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Ce sa fac eu cu asta? Spune baiatul. - Ia-l si taci. Maine hai sa ne intalnim la locul unde te duci de obicei cand iti incepi colindarile. Imbraca-te bine si ia-ti ceva de mancare. O sa mergem ceva mai mult. - Cu tine? Nu merg nicaieri. Esti prea batran sa urci pe munte, spune baiatul. - Aparentele inseala tinere, vei fi surprins. Haide, fa cum tiam spus. Hai mai bine poimaine ca sa ai timp sa te pregatesti. Ai grija ca principala pregatire sa fie aici. Si-l atinge cu toiagul pe cap. - Rezolva aici si vei fi bine. Apoi batranul pleaca in treburile sale.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru este initial tentat sa nu se duca apoi se gandeste: “Voiam de mult sa urc pe munte, dar cu batranul acesta s-ar putea sa nu ajung prea departe. E, sunt sigur ca o sa oboseasca imediat si apoi raman singur. ” Ziua de poimaine vine destul de repede. Alexandru ajunge la locul de intalnire mai devreme insa batranul era deja acolo. Acesta din urma ii zambeste si-i spune. - Credeai ca nu o sa fiu aici, nu-i asa? E, iata-ma. - Bine, bine, haide sa mergem. Alexandru o ia intr-o parte iar batranul in cealalta. Baiatul se uita cu o figura serioasa si spune: - Pe aici, harta spune pe aici. - Stiu, stiu, insa putem sa o luam pe o scurtatura. Vrei sa ajungi

POVESTEA DESPRE INCREDERE in munte, nu-i asa? Stiu ca vrei, ti-au placut povestile cu Sargon. Stiu ca esti curios. - Cateodata poti fi foarte enervant, stiai? spune Alexandru. - Vorbeste frumos. Ai putin respect fata de un om batran. Hai, vino dupa mine. Am mai multi ani decat ai tu fire de par in cap. Cei doi pornesc in directia propusa de batran. Dupa o vreme baiatul intreaba. - Am citit despre o intrare la jumatatea muntelui. Acolo mergem? - Si aceea este o varianta. Insa este prin viscol puternic si ninsoare abundenta. Este mai scurta, nu zic nu, insa calea pe care mergem noi ne va duce in acelasi loc, chiar daca este mai lunga. - Si pe unde este calea aceasta? intreaba Alexandru.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Batranul se uita la el, ridica sprancenele si spune surazand: - Mai da multe intrebari mai pui, ai rabdare. Eu sunt ghidul tau si stiu exact pe unde mergem. Merg ei ce merg si ajung intr-o zona in care padurea se termina. Au de urcat o mica panta si Alexandru grabeste pasul fiind curios ce se afla dupa aceea. Cand ajunge in varf, ramane incremenit de ceea ce vede. Ii cade rucsacul de pe umeri si apoi cade un fund. - Eu nu o iau pe acolo. Imi pare rau, nu am venit pana aici ca sa mor. Batranul ajunge si el in varf: - A, ce bine, inca mai este aici. Mi-era teama ca s-ar fi intamplat ceva cu el dar vad ca inca rezista. Hai, ridica-te, sa mergem.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Omule da tu chiar esti nebun, nu vezi cum arata? ! Spune baiatul. - Ce, e doar un pod. Spune chicotind batranul. Si ce pod…era facut din mai multe scandurele inguste prinse doar cu sfoara. Daca asta nu era de ajuns, se extindea atat de mult incat nu vedeai unde se termina, ci doar intrai intr-un nor mare de ceata. - Hai baiete, e bine, o iau eu inainte sa vezi ca nu-i nimic. Batranul incepe sa paseasca pe scandurele si sa inainteze spre ceata. Se uita inapoi si striga catre baiat: - Haide Alexandru, sa nu ne apuce noaptea aici. Cu genunchii tremurand si tinandu-se strans de sforile laterale, Alexandru pune cu grija cate un pas pe scandurile ce trosneau cu fieca-

POVESTEA DESPRE INCREDERE re atingere. - Stai mai incet batrane! Striga el din spate. Il ajunge si apoi merg usurel impreuna. La un moment dat se aud niste trosnituri puternice din spate. - Ce-a fost asta? striga baiatul speriat. - E, nu-i nimic. E vechi podul, se mai plange si el de dureri, spune batranul. Dupa cateva minute de mers, se aud alte trosnituri, podul se zdruncina si scoate un sunet specific. Batranul se uita in spate cu ochi marii apoi catre Alexandru. - N-am crezut ca se va ajunge aici dar FUGI!

POVESTEA DESPRE INCREDERE Podul a inceput sa devina din ce in mai inclinat in timp ce ei fugeau catre marginea cealalta ce incepuse sa se vada mai clar. Era clar, podul a cedat si incepuse sa se destrame. La un moment dat batranul se uita catre baiat si-i spune: - Tine-te bine, e prea tarziu acum sa mai alergam. Podul se izbeste de stanca insa ramane prins. - Esti bine baiete? intreaba uitandu-se catre Alexandru. - Da, sunt bine, o sa supravietuiesc. - Bun, hai ca mai este putin pana sus. Se urca si cand ajung sus se aflau chiar la intrarea in munte. Au mers amandoi inauntru insa dupa putin timp batranul se intoarce catre Alexandru si-i spune. - Drumul meu s-a sfarsit aici. De acum, esti pe cont propriu…

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru pica pe ganduri si cantareste situatia. Parca ar trebui sa se duca cu prietenii lui si sa nu mai piarda timpul aiurea. Se uita catre batran. Avea o sclipire ochi…nu se poate abtine, trebuie sa mearga…Aude strigand din departare: - Alex, haide. Alexandru zambeste si striga inapoi. - Mergeti voi, vin si eu mai tarziu. Batranul zambeste inapoi si pornesc amandoi catre casa acestuia. Baiatul sta putin si se gandeste apoi spune: - Nu am stiut niciodata unde-i casa dumitale, chiar sunt curios.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - E, ai sa vezi, casa mea e diferita. Ajung la un mic deal. Alexandru se uita curios de jur imprejur si intreaba: - E dupa deal? Batranul bajbaia printre frunze. - Nu baiete, asta-i casa. Dintr-o data a apucat de un maner si a deschis o usa. Alexandru era cam sovaielnic la inceput insa a intrat pana la urma. Inauntru era mai mult spatiu decat se astepta. A ajuns intr-un loc unde pe toti peretii erau doar carti. Baiatul se uita cu uimire la cotoarele groase.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Le-ai citit pe toate? - Mda…! Raspunde batranul in timp ce cauta printr-un cufar plin cu lucruri care mai de care. - A, am gasit-o. Uite aici. A luat o harta veche insa destul de rezistenta dupa cum arata. A pus-o pe masa si i-a explicat baiatului. - Vezi muntele asta? Asta care il vezi cand iesi afara. Sub el doarme un dragon baiete. . . un dragon real…stai asa, nu fa fete…si cel care stapaneste acest dragon este detinatorul de drept al tronului. - Pai si regele de acum, ce cauta acolo unde este daca dragonul doarme sub munte? Batranul sta putin pe gandrui, ofteaza profund si spune:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - S-a pierdut de mult aceasta traditie…vezi tu, el doar a urmat la tron cronologic, insa nu era demn sa fie rege. La fel se procedeaza de cateva generatii… - Inteleg…si ce legatura are cu mine? Batranul se opri si il privea pe Alexandru direct in ochi. Si-a rupt medalionul de la gat si i l-a dat baiatului. Acesta din urma intreaba: - Ce sa fac cu el? - Pasteaza-l. Mai bine pune-l la gat. E al tau, oricum. Spune batranul. - E al meu? Cum adica? Inteaba baiatul. - Gata, pui prea multe intrebari, hai, trebuie sa mergem. Uite, ia harta asta, vei avea nevoie de ea. Nu mai sta pe ganduri. Alexandru ia harta Alexandru refuza harta

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Nu stiu ce sa zic, deja imi dati prea multe lucruri. Spuse baiatul facand cativa pasi in spate. - Baiete, ai incredere, harta asta detine rute secrete stiute doar de detinatorul ei. - Mai bine pastati-o. Poate o iau altadata; spune baiatul. Batranul se uita la el si zambeste. - Bine, eu plec, multumesc pentru medalion; spuse baiatul si a iesit pe usa. Batranul scoate capul pe usa si-l intreaba. - Auzi baiete, nu vrei o carte despre munte? Am unele cu niste povesti foarte interesante. Baiatul ofteaza si spune:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Bine, bine, dati-mi o carte. Batranul intra inapoi si iese imediat cu o carte ce avea coperti tari si era destul de mare. - Ia-ti cat timp ai nevoie sa citesti din ea. Si daca mai ai nevoie, vino la mine ca mai am. - Da, multumesc. Buna ziua. Baiatul face cativa pasi uitandu-se la coperta cartii apoi s-a uitat inapoi la batran. Acesta era inca in usa. I-a facut cu ochiul, i-a zambit apoi i-a facut cu mana. Baiatul intoarce capul si-si spune: - Alta carte…nu mai am ce calca pe la tine…. Ajunge casa si pune cartea intr-o parte in biblioteca si medalionul pe ea. Apoi iese afara si-si vede de treburile gospodaresti.

POVESTEA DESPRE INCREDERE A trecut mai multa vreme si cartea nu s-a miscat de pe raft. Cateodata Alexandru mai lua medalionul in mana inainte de culcare si se uita cu atentie la el. Ii placea ca numai cat il tinea in mana, intra intr-o stare placuta de relaxare, in care nu se gandea la nimic. Isi simtea corpul, respiratia, hainele de pe el. Era atent la ceea ce auzea, vedea si simtea doar in acel moment. Era o senzatie interesanta pe care nu o mai experimentase pana acum si in care dorea sa fie din ce mai des. Intr-una din zile, in timp ce statea la masa si se gandea, privirea i sa intors catre carte. - Hai ma, ca tot sta acolo de ceva vreme. Nici nu l-am mai vazut pe batran la locul lui obisnuit.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Deschide cartea si vede pe prima pagina: “Mergi mai departe, doar daca indraznesti…”. Baiatul ridica rapid din sprancene si zambeste. - Hai sa vedem…daca indraznesc. Uite ca da. Si incepe sa citeasca. Cartea era structurata pe mai multe povesti, pe mai multe fire logice care pana la urma formau o imagine de ansamblu mai mare. Erau de asemenea diferite indicii si abilitati dobandite in timpul povestilor care reuseau sa te absoarba complet in firul actiunii si sa te faca sa traiesti impreuna cu personajul. Alexandru a aflat de Sargon, dragonul care doarme sub munte. De-a lungul timpului, dragonii isi ajutau stapanii, regii din acea vreme, sa mentina pacea pe teritorii intinse si sa restabileasca echilibrul dintre

POVESTEA DESPRE INCREDERE bine si rau. La un moment dat ajunge la o descriere a unei batalii: “Regele zbura pe spatele dragonului si cei doi reuseau sa comunice intr-un mod necunoscut. Nu stiu daca vorbeau sau daca regele il apasa intr-un fel sau altul sau daca dragonul zbura de unul singur. Doar omul purta armura, creatura zburatoare nu avea nevoie. De-a lungul secolelor, armate formate din zeci de mii, sute de mii, uneori chiar milioane de oameni veneau in incercarea de a cuceri acele teritorii. Insa regele calare pe fiara ii nimicea pe toti. Dragonul aduna in pieptul sau o lumina albastra si dintr-o data ii tasneau flacari de aceeasi culoare pe gura parjolindu-i cu sutele si cateodata cu miile. Insa regele nu ramanea mereu pe dragon. Fiara se apropia de pamant si

POVESTEA DESPRE INCREDERE omul, care dupa parerea mea nu mai era om, se lupta singur cu zecile de mii. Se spunea ca armura sa era facuta din platosele dragonului, altii spuneau ca focul acela albastru intareste orice otel si-l face indestructibil, altii spuneau ca desenele de pe pieptul regelui ii ofera puterea a o mie de oameni. Indiferent care era adevarul, cu fiecare lovitura inamicii erau aruncati in stanga si-n dreapta precum frunzele de toamna cu matura, in timp ce fiara zburatoare ii parjolea dintr-o suflare. La un moment dat o catapulta a aruncat o stanca in flacari catre rege. Sargon nu a apucat sa o distruga si aceasta s-a navalit peste rege si s-a infipt in pamant, deasupra acestuia. Dragonul a veni rapid si s-a asezat pe stanca. A scos un urlet asurzitor de

POVESTEA DESPRE INCREDERE au inceput copacii sa o ia la goana, pietrele sa tremure si cerurile sa se cutremure. Si-a intins aripile, a inceput sa fie complet invaluit in flacari albastre si a suflat catre cer vartejuri de foc. Norii au inceput sa se adune si vantul a unit cerul si pamantul. Trupele inamice au incremenit de tot si nu mai stiau pe unde sa fuga. In timp ce fiara continua sa alimenteze cerul cu foc albastru, a inceput o ploaie de lumina ce facea praf orice vietate intalnea in cale. Cat vedeai cu ochii, cerul parea sa cada pe pamant si in ceea ce parea ca a durat o vesnicie, toata suprafata a fost curatata de toti soldatii si toate masinariile lor de lupta. Dragonul se opreste si se uita in jur. Dupa cateva clipe, se aude ceva precum un parait puternic si dragonul este ridicat cu tot cu stanca de

POVESTEA DESPRE INCREDERE sub el de catre rege. Se uita in jur si incepe sa rada apoi ii spune ceva bestiei. Tare mult mi-as fi dorit sa stiu ce i-a spus…. ” Alexandru ridica ochii din carte si se uita afara pe fereastra catre munte. Sta putin apoi spune: - Oare chiar esti acolo, dormind, Sargon? Isi intoarce privirea catre carte si inspira profund, apoi spune: - Oricat de mult timp mi-ar lua, voi ajunge in munte sa vad daca este adevarat. Insa mai intai trebuie sa-mi dau seama unde este intrarea. Alexandru a terminat de citit cartea apoi s-a dus sa-l caute pe batran sa afle mai multe.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Acesta din urma a refuzat sa-i dea vreo explicatie, ci doar l-a indrumat sa citeasca. I-a dat mai multa literatura si l-a indemnat sa exerseze tainele luptei cu sabia pe care le-a invatat de la tatal sau pana la varsta de 15 ani. La un moment dat Alexandru il intreaba: - De unde stii tu atat de multe despre mine si despre ceea ce am invatat? - E, m-am intalnit in diferite circumstante cu familia ta inca de cand erai foarte mic, apoi am plecat cu alte treburi. Baiatul a parcurs cartile si a invatat foarte multe. A gasit multe harti desenate pe unele pagini si a inceput sa faca drumetii pentru a descoperi cat de exacte erau fata de realitate. S-au dovedit sa fie foarte bine construite, chiar mai bine decat unele harti actuale.

POVESTEA DESPRE INCREDERE A aflat de o intrare in munte printr-o asa numita “pestera a ursului” si voia sa afle unde este. A inceput sa caute de unul singur. In carte spunea ca acest urs nu era unul obisnuit. Era de cateva ori mare decat unul obisnuit fiind foarte agresiv si puternic. Era totusi un avantaj: nu omora oameni. Se lupta daca ii stateai in cale dar nu te omora. De-a lungul timpului a mai fost provocat la lupta si a fost de neinvins. Isi aducea adversarii intr-o situatie in care acestia nu mai puteau lupta, apoi ii lasa sa traiasca. In adancul pesterii sale era o poarta cu un drum care ducea sus in munte. Era o singura zi, o data la 150 de ani, in care puteai intra in pestera, avand o fereastra de 30 de minute. Ursul iesea atunci sa se hraneasca cu nectarul unei flori violet.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Conform calendarului din carte, 150 de ani se implineau peste 104 ani. Alexandru se scarpina in cap si spune: - Bun, sunt noros… 104 ani. S-a dus cu excursia mea in munte. Lasa cartea deoparte si iese afara pentru o plimbare. Cade pe ganduri in timp ce-si imagina drumetii pe munte, dragonul, luptele… Deodata simte o mana pe umar. - Aici erai, te-am cautat de ceva vreme, spune batranul. - Ah ce m-ai speriat. Asa te furisezi tu in spatele oamenilor? Sa stii ca am citit ultima carte si spune ca voi putea sa intru in munte peste 104 ani. Batranul incepe sa rada cu pofta.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru se uita la el putin suparat si-i spune: - Ce? Ce-i asa de ras? - 104 ani…stai asa baiete. Am modificat eu calendarul din acea carte ca nu cumva sa fi ajuns cineva in munte in caz ca miera furata. Baiatul se lumineaza la fata si spune: - Da? Atunci care este data corecta? Batranul se uita pe cer si incepe sa calculeze pe degete. Trec cateva minute si el inca calculeaza. Mai trec cateva minute si Alexandru isi pierde rabdarea: - Mai dureaza mu… - Sssst! Calculez.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru isi pierde rabdarea si face cativa pasi mai incolo. - Bine, te las sa calculezi si ne vedem maine tot aici. Merge cativa pasi apoi baiatul aude din spate. - Gata, stiu! Peste exact 6 zile se implinesc 150 de ani. - Esti sigur batrane? Daca ma duc acolo, intru si dau de urs? - Sunt sigur! Dar cand te duci acolo, asteapta afara. Floarea o sa dea nectar la miezul noptii si ursul o sa plece cu putin timp inainte. O sa-l vezi cum iese din pestera. Atunci actionezi. - Am inteles… - Sa te imbraci bine ca pestera e mai sus pe munte, spune batranul. - Bine, multumesc, ma duc sa ma pregatesc, spune Alexandru. - Da, pe data viitoare, spune batranul si pleaca.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru ajunge acasa si face pregatirile pentru drum. Ii spune bunicii ca pleaca la niste prieteni de dupa munte si va lipsi pentru cateva zile. Ea este de acord si nu spune nimic despre asta. Zilele se scurg destul de repede si Alexandru pleaca la drum. Se uita atent pe harta si incepe sa urce pe munte. Batranul a avut dreptate si vremea incepe sa se strice, temperatura coborand din ce mai mult. Citise ca floarea crestea in conditii aspre dar era ceva mai jos decat pestera ursului. Trece de cateva obstacole ale naturii si ajunge in dreptul pesterii. Se aseaza intr-o parte si se uita la stele sa vada cat mai este pana la miezul noptii. Batranul l-a ajutat sa citeasca ceasul folosind astrele ceresti. Se uita cu atentie si surpriza: a intarziat 23 de minute. Sare dintr-o data in picioare si o ia la goana catre pestera. Cand sa intre, se uita in stanga

POVESTEA DESPRE INCREDERE si vede ursul venind spre pestera. In ultima clipa sare inauntru si-si spune: - Poate nu m-a vazut si merge in continuare linistit. Ia sa ma uit. Scoate capul si vede ursul alegand salbatic catre pestera. - Aoleu, trebuie sa ma grabesc! Scoate harta si vede pe unde sa o ia. Ajunge la un moment dat la o intersectie cu 8 cai diferite. Cand da pagina la carte vede ca pagina cu alegerea corecta era pe jumatate rupta. Veste buna era ca putea elimina patru insa tot nu stia pe unde sa o ia. Fiecare tunel era destul de mic incat sa incapa doar un om asa ca daca trebuia sa aleaga trebuia sa o faca intelept si acum.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Inchide ochii si o ia pe una din cai. Alearga ce alearga si-si aduce aminte ca a citit despre drumul corect. Acesta are in stanga si-n drepta lui doua drumuri gresite care se infunda amandoua. Unul se termina cu un simbol albastru celalalt cu unul verde. Pe pereti erau torte ce se aprindeau singure in momentul in care te apropiai de ele si se stingeau cand te indepartai. La un moment dat se opreste si incremeneste. Are in fata un zid cu un simbol verde. Isi da seama ca trebuie sa se intoarca. Nu a pierdut prea mult timp dar daca a ajuns ursul la intersectia drumurilor s-a dus totul. Cand e aproape de intersectie merge tiptil. Scoate putin capul si vede imensitatea de urs care adulmeca prin jur. Stie ca urmatorul tunel de langa acesta este cel bun. Poate sa o faca pana cand nu il vede si blocheaza intrarea. Pune mana pe medalion si sare din pestera si intra in cea corecta. Fiara nu simte nimic. Uimit, ia mana de pe madalion si merge relaxat cand aude fiara din spate maraind puternic la el. Nu conteaza, a scapat.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Bine, usor, o iau. Arata destul de interesant dar trebuie sa studiez ca sa aflu mai multe. - Sa faci asta. Sunt sigur ca lucrurile sunt asezate asa cum trebuie pentru tine. Spuse batranul zambind. Cand a iesit afara, deja se facuse intuneric. Alexandru a luat harta si s-a dus imediat acasa. Cum intra pe usa il intampina bunica sa: - Unde ai stat pana la ora asta? Ceilalti deja s-au intors. - Am 20 de ani, imi port singur de grija, nu-ti mai fa atatea probleme. - Ce-ai in mana? ia da sa vad. - E, nimic, ma duc in camera mea ca am treaba. Si o ia la goana pe scari. Cum ajunge in camera, Mickey statea tolanita pe scaunul de langa masa.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Numai tu lipseai din peisaj…hai da-te jos de pe scaun. Ai o secunda. Desigur, pisica nici nu se misca si a inceput sa dea nervos din coada. Alex se uita la ea cum nici nu-i pasa de ceea ce a spus. A scos harta si a desfacut-o. Pisica ridica capul si pupilele i se dilata complet uitandu-se la bucata de hartie. Se ridica usurel de pe scaun si tiptil, cu un mieunat surd, iese din camera. - Asta-i interesant…spune baiatul. Apoi intinde harta pe masa. - Hmmm…. sa vedem…ce carti avem pe aici. . ? A luat din biblioteca mai multe carti si volume destul de groase pentru a afla mai multe din trecutul acestor taramuri.

POVESTEA DESPRE INCREDERE La un moment dat vine bunica sa in usa: - Auzi, ce-mi spune frate-tu ca ai luat ceva de la mosul ala care vorbeste singur? - Nu am luat nimic mama, el mi-a dat. - Ce ti-a dat? - O harta, uite, acum ma uit pe ea. Bunica se apropie de biroul baiatului. - Oooo, ce veche este! Ce cerneala interesanta, nu am mai vazut asa cerneala decat pe niste documente de-ale strabunicului meu. Adica stra bunicul tau. De unde le-o fi avut nebunul ala? Vezi sa nu aduci lucruri murdare in casa. Ai auzit? Spune ea in timp ce iesea pe usa. - Da, stai linistia. Mai studiez pentru cateva minute apoi ma culc.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Insa lucrurile nu erau asa de simple. Minutele s-au transformat in ore, orele in zile si zilele in saptamani. Era ceva mistic, magic, special…acel ceva ce-l tinea in priza si nusi putea desprinde ochii din acele vechi carti de istorie. Pana si familia lui era suprinsa cum de reusea sa citeasca asa de mult. Insa se bucurau pentru el. Si uite asa au trecut anii. Muncile campului erau aceleasi, prietenii erau aceeasi, familia parea sa fie aceeasi. Insa Alexandru nu mai era acelasi. A invatat de multe despre acel munte si despre cum tronul era oferit celui ce reusea sa-l stapaneasca pe Sargon, dragonul, incat aproape ca a devenit o obsesie pentru el. A inceput sa se invarta in jurul muntelui saptamani intregi incercand sa descopere tot ce era de descoperit. Insa niciodata nu a urcat pe el.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Pana cand, intr-o zi, pe cand statea cu mainile in sold si se uita in sus cum varful acestuia trecea de stratul de nori, simte mai multe persoane in spatele lui. Se intoarce brusc si vede trei calugari imbracati cu robe lungi, doua negre si una grena, cu glugile pe cap, ce-l priveau cu o expresie linistita. - Te pasioneaza muntele? Spune cel cu roba grena. - Da, il studiez de ceva vreme. Ati auzi ca sub el doarme… - Lasa asta. L-ai urcat vreodata? - Pai…inca nu…dar… - Si, ce astepti? spune calugarul - A…. - Am strabatut drum lung pana aici pentru a ajunge in varful acestui munte. Este misiunea noastra de o viata si ne-am antrenat mult pentru asta.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - De unde veniti? - Nu conteaza, nu pune asemenea intrebari tinere. Ce este cel mai important este urmatorul lucru: cunoastem bine muntele acesta si poti veni cu noi atunci cand il urcam. Alexandru este uimit de oferta la care nu se astepta. Sta putin pe ganduri. - Plecam in doua saptamani. Pregateste-te pentru ca nu va fi un drum usor. Ne intalnim aici peste doua saptamani. - Oricum ma gandeam cam in tot atat timp, cam trei sapatamani, sa o iau de unul singur in sus. Si eu am studiat acest munte si cunosc multe harti ale lui. - Hartile pot fi inselatoare tinere, sunt facute de niste oameni. De fapt, muntele e inselator. Pierdem timpul, spune, vii cu noi sau nu? Mergi cu ei pe munte Mergi fara ei pe

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Bine, ne intalnim aici in doua saptamani. - Fa-ti ultimele pregatiri si tine minte: chiar daca suntem cu tine, muntele poate fi inselator. Noi suntem doar companie. - Da, am inteles, spune Alexandru. - Bun, am plecat. Cei trei se indeparteaza spre padure. Baiatul ramane singur pe ganduri apoi o ia spre casa. Incepe sa-si faca un plan cu tot ce trebuie sa-si ia. Se gandeste sa nu-i spuna bunicii ca pleaca pe munte, asta doar ar ingrijora-o. O sa-i spuna ca pleaca in orasul vecin pentru o perioada, la niste prieteni. Ajunge acasa si isi pregateste toate cele pentru drum. Isi asigura familia ca totul va fi bine, apoi face ultimele pregatiri mentale in ultimele zile pe care le are inainte de a se intalni cu calugarii la poale muntilor.

POVESTEA DESPRE INCREDERE In noaptea dinaintea zilei celei mari, Alexandru a avut un vis ciudat. L-a visat pe batranul care i-a dat harta. Acesta fugea printr-o padure, alergat de acei lupi negri care l-au atacat pe el si pe parintii lui atunci cand avea 15 ani. La un moment dat, unul din lupi il prinde din urma pe batran. Se pare ca baiatul vedea totul prin ochii unuia din urmaritori. Omul este pus la pamant si cand sa sara una din fiare la gatul lui, un zgomot puternic le distrage atentia tuturor si ei intorc ochii lor galbeni stralucitori inapoi sa vada ce este. Alexandru se trezeste brusc si se ridica in fund. Este transpirat tot. - De asta aveam nevoie inainte de plecare…offff…. . Se intinde la loc si incearca sa adoarma.

POVESTEA DESPRE INCREDERE A doua zi se indrepta catre poalele muntilor gandindu-se la ceea ce a visat. Ii intalneste pe cei trei. Calugarul in roba grena il intampina zambind: - Aproape ca ai intarziat. Haide, sa mergem, avem un drum lung inainte. Cei patru incep sa o ia in sus prin padure. Cei doi calugari in robe negre erau foarte tacuti. In timp ce mergeau, Alexandru a vorbit mai mult cu al treilea calugar. Din cand se mai uita la ceilalti doi care pareau sa fie intr-un fel de transa. Nu prea clipeau, paseau foarte silentios si consumau foarte putina apa. Incepe sa se lase intunericul. Se opresc intr-o zona linistita. Alexandru merge sa adune lemne pentru foc. Calugarul in grena il opreste si-i spune:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Nu-i nevoie sa ardem natura, ne descurcam fara. - Fara foc? Cum vrei sa ne incalzim si sa tinem animalele departe? Intreaba baiatul pe un ton usor rastit. - Animalele nu ne vor face nimic. Stiu de multa vreme ca suntem aici. Iar in legatura cu focul, hai, vino incoace. Greierii deja incepusera sa-si cante serenadele. Alexandru se reazama de un copac in timp ce calugarul scoate o sticluta cu o substanta albastra in ea. Ii desface dopul si niste vapori incep sa iasa si sa se unduiasca prin aer. Ceilalti doi au facut un mic cerc din pietre. Vaporii au inceput sa se aseze in acel loc si dintr-o data a izbucnit o flacara de trei metri de culoare albastra apoi s-a domolit ramand un foc mic dar sanatos. Alexandru a ramas fara cuvinte in fata acestei scene, apoi a spus:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Ce-a fost asta? Ce magie mai este si asta? - Nu-i nicio magie. Este o reteta veche. Vezi tu, emite caldura si va arde pana cand il sting eu. Nu are nevoie de lemne, nu deranjeaza natura. Este foarte bine. Alexandru se ghemuiese langa focul albastru. O senzatie placuta incepe sa-i cuprinda corpul si incet, incet incepe sa i se faca somn. Aude o voce: “Precum vezi acesta flacara ce arde necontenit si fara sa consume nimic, asa arde in tine dorinta descoperi cine esti de fapt. Mergi mai departe, foloseste harta, la jumatatea muntelui, intrarea…ai incredere in tine si in fortele tale…” A doua zi se trezeste singur. Focul inca ardea. Se ridica in picioare, se uita imprejur, nimic. Face cativa pasi si se indreapta catre susurul de apa care se aude in departare. Dupa cateva momente se uita inapoi.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Focul s-a stins. Alexandru o ia inainte si cand ajunge langa mica adunare de apa ii gaseste pe cei trei. - De ce ati plecat fara mine? - Stiam ca vei veni aici, asa ca am luat-o inainte. Dar sa stii ca am fi plecat daca mai dormeai putin. - Ce norocos sunt, nu-i asa? spune Alexandru intr-un mod sarcastic. Calugarul in grena nu pare impresionat. Acesta spune pe un ton grabit: - Haide, sa mergem. Nu vrem sa ramanem in urma. In scurta vreme se porneste un viscol destul de puternic. Vremea devine destul de aspra incat abia mai vedeai pe unde sa calci.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Cu mainile tremurand, Alexandru scoate harta si se uita pe ea. Spre uimirea lui, in tot acel viscol, un X avea o anumita stralucire pe harta. Se apropie de calugarul in grena si-i spune: - Unde-i locul acesta? Aici trebuie sa ajung. - Ia, da-mi sa ma uit. A, nu-i departe. De fapt, daca ma gandesc bine, suntem chiar foarte aproape. Hai, vino cu noi. Inaintarea prin zapada se facea destul de greoi. In timp ce mergea, lui Alexandru ii intrau picioarele destul de mult in zapada. Se uita catre cei trei calugari si a observat cum ei aproape ca nu lasau urme pe zapada. Erau foarte putin adanci, zici ca aproape nu paseau ci pluteau. Calugarul in grena ajunge la marginea unei stanci si-i spune lui Alexandru aratand cu degetul in departare:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Uita-te acolo…acolo trebuie sa ajungi! Alexandru ridica privirea si a vazut doi dragoni gigantici facuti din piatra ce pazeau intrarea de la mijlocul muntelui. - Daca te grabesti, vei ajunge acolo pana cand viscolul asta nu se inteteste si mai tare, spune calugarul. Au mers impreuna pana in dreptul unui pod subtire de piatra apoi cei trei si-au luat ramas bun si au plecat mai departe. Alexandru se uita cu atentie la podul ingust, s-a uitat in jos in timp ce fulgii zburau din toate partile si vantul batea cu salbaticie. - Acum ori niciodata. A inceput sa traverseze cu atentie. Se balansa cu greu in bataia vantului,

POVESTEA DESPRE INCREDERE ca abia reusea se-si mentina echilibrul. La un moment dat ii aluneca un picior si cade pe bruta tinandu-se cu mainile de pietrele inghetate. S-a ridicat cu greu si a inaintat. Cand sa ajunga aproape de capat, vede cum cateva pietricele se rostogolesc de sus. Cand ridica privirea, se ingrozeste sa vada cum mai multi bolovani urmati de o stanca imensa se indreapta spre el. Este practic prea tarziu ca el se mai poate face ceva… Timpul curge mai incet si vede cum totul se intampla cu o viteza foarte redusa. Incepe sa-si aminteasca scene din copilarie cu viteza foarte mare, scene din momentul in care familia lui a fost atacata de lupi, scene cu batranul care i-a dat harta… Vede cum cate un fulg de nea se aseaza pe haina lui si cum mici pietricele se lovesc de zapada proaspat asezata. Simte cum cineva pune mana pe spatele lui.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Simte o atingere calda. Apoi simte cum palma incepe sa-l impinga inainte. Incet incet lucrurile revin la viteza normala si Alexandru este impins cu putere inainte si este lipit de partea stancoasa a muntelui din fata sa. De deasupra pica toti bolovanii urmati de cel gigantic care spulbera complet podul de piatra. Alexandru rasufla cu rapiditate si se intreaba cine oare l-a impins. Se uita in spate si in toate directiile si nu vede pe nimeni. Merge usor pe marginea ingusta pana cand ajunge la intrarea pazita de cei doi dragoni din piatra. A citit in mai multe carti ca accesul se face prin plasarea mainilor si a picioarelor in forma de X in patru locuri dinstincte in piatra. Alexandru incepe sa caute cu atentie si dupa ceva timp le gaseste.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Multumesc pentru oferta dar voi merge singur. Poate ne intalnim undeva pe drum. Calugarul in roba grena se uita la el si-i zambeste: - Da, cine stie, lucrurile sunt destul de misterioase prin aceste meleaguri. Apoi cei trei pleaca. Alexandru se intoare si se uita catre munte. Sta putin pe ganduri apoi spune: - Esti al meu! A sosit momentul… Se intoarce acasa si incepe ultimele pregatiri pentru drumul pe munte. In seara dinaintea plecarii, se mai uita pe harta pentru a vedea traseele. Deschide un sertar de unde ia o busola veche pe care o avea de cand era mic. Sta putin si se gandeste dar nu mai stie de la cine o are.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Coaboara din camera lui unde o gaseste pe bunica lui impletind. - Bunico, de unde am eu busola aceasta? - Vino mai aproape sa ma uit mai bine, spuse bunica. Incepe sa dea din cap in fata si in spate in semn afirmativ, se reazama de spatarul scaunului si spune baiatului pe un ton bland: - O aveai la gat cand te-am gasit sub caruta prabusita. Probabil era de la ai tai. Alexandru se uita la ea apoi scoate din buzunar medalionul de la batran. Vede ca unele simboluri erau aceleasi insa unele erau diferite. Se uita cu atentie la acul busolei. Dupa cateva momente de atentie focalizata, acul busolei se invarte de cateva ori. Alexandru face cativa pasi inapoi spune cu uimire:

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Bunico, acul tocmai s-a invartit in toate directiile. Bunica se uita la el si-i spune: - N-are cum, ia vino aici si arata-mi si mie. - Doar m-am uitat putin la ea si s-a invartit de cateva ori. A venit langa bunica si a incercat sa repete ce a facut mai inainte. Nu a mai mers. Bunica rade putin apoi spune: - Poate ti s-a parut… - Nu, nu mi s-a parut, sunt sigur de ce am vazut. Fii atenta ca o sa-mi iasa din nou. A incercat si a tot incercat insa nu i-a iesit. - Du-te in camera si dormi. Maine ai spus ca pleci intr-o calato-

POVESTEA DESPRE INCREDERE rie mai lunga dincolo de munte la prietenii tai. Hai fugi. Alexandru se ridica si merge in camera lui. Bunica se uita zambind cum el iese din camera apoi devine dintr-o data serioasa si pica pe ganduri apoi spune incet: - Ce-o fi cu busola aia…facea la fel cand o tinea tatal lui in mana…sper sa-i fie de folos pe drum si sa nu-l duca de aiurea… A doua zi dimineata Alexandru se imbraca bine, isi ia adio si pleaca pe drum. Ajunge la baza muntelui si scoate busola. Indica bine punctele cardinale. Se uita pe harta si vede drumul care duce la intrarea de la jumatatea muntelui. Cand aseaza busola deasupra hartii, acul incepe sa emita o usoara stralucire si la fel si unul din drumurile desenate care duc la intrare. Alexandru nu mai sta pe ganduri si pleaca la drum.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Merge ce merge si incep sa cada cativa fulgi de nea. Dupa ceva vreme acestia devin din ce mai multi si vantul incepe sa sufle cu putere. Alexandru s-a pregatit pentru o astfel de vreme pentru ca a citit despre tot felul de fenomene stranii care au loc pe munte. A ajuns intr-un loc, pe un drum, care i se parea cunoscut. Fulgii erau foarte mari si vantul nu batea aproape deloc. Scoate harta si busola si verifica daca este pe drumul cel bun. Simte ceva in zona pieptului si vede ca medalionul de la batran avea o usoara stralucire precum avea busola si drumul de pe harta. Intoarce busola cu fata in jos si vede ca partea din spate se putea desface. Invarte de ea si observa ca avea un spatiu circular in care ar fi trebuit sa fie ceva. Si-a scos de la gat medalionul si l-a asezat in acel spatiu.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Dintr-o data aude din spate un gen de marait destul de sinistru dar totusi parca cunoscut. Intoarce capul rapid in spate si vede un lup. Isi pune repede medalionul la gat, inchide busola si cand se intoarce acum erau patru lupi. Alexandru isi scoate sabia intr-o mana si toporul in mana cealalta si -l priveste direct in ochi pe cel ce parea ca-i conduce. Anumite scene distincte ii trec prin minte si-si aduce minte de cand avea 15 ani. Lupii incep sa-si arate coltii si maraie din ce mai agresiv apropiindu-se mai mult. Din spate isi aparitia un lup ceva mai mare si negru. Avea un singur ochi. Alexandru se uita la el si isi aminteste cum in timpul luptei, tatal sau a ranit pe unul din lupi la un ochi si exact acelasi lup a insfacat-o pe mama lui atunci cand el se indrepta catre abisul alb.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Medalionul de la gat incepe sa devina fierbinte si sa emita o lumina aurie stralucitoare. Alexandru se uita catre lupul negru si spune: - Lasati-ma sa trec…ce-a fost… Lupul se uita la el, scoate coltii si maraie foarte agresiv. Din padurea intunecata din spate ies mai multi lupi negrii cu ochii lucind. Alexandru inchide ochii si inspira profund. Asculta cu atentie sunetul vantului, al fulgilor de zapada prin aer, al ghearelor lupilor ce inainteaza prin zapada… Isi aduce aminte de momentele in care tatal sau l-a invatat sa lupte, cum la inceput era stangaci si chiar s-a ranit destul de rau in timp ce manuia pentru prima data sabia. Acum a crescut. Simte greutatea sabiei intr-o mana si a toporului in cea-

POVESTEA DESPRE INCREDERE lalta. Dintr-o data acestea devin foarte usoare. Timpul incetineste si lupta porneste. Fiecare lovitura se dovedea fatala pentru lupii ce erau aruncati in stanga si-n drepta. Alexandru nu avea decat un singur scop, sa ajunga la lupul fara un ochi. Este muscat din toate partile insa dorinta lui este mai puternica. Are incredere in propriile forte si in tot ceea ce a invatat pana acum. Ajunge langa lupul negru si a se arunca catre el. Acesta din urma sare spre Alexandru care prinde fiara din aer si-o pune la pamant. In momentul in care este pe cale sa-l loveasca cu sabia, aude un strigat din departare: - NU!

POVESTEA DESPRE INCREDERE Se uita si nu-i nimeni. Intoarce privirea catre lupul care era ranit si scuipa sange. Se ridica si-si da seama ca ultima lovitura nu-si mai are rostul. Face cativa pasi apoi aude un marait surd din spate. Se intoarce si vede pe lup in picioare aratandu-si coltii. Cei doi se privesc pentru cateva momente apoi lupul fuge in padure. Alexandru scoate harta si-si da seama ca nu era foarte departe de intrarea de la mijlocul muntelui. Merge ce merge si ajunge langa un perete de stanca. Se uita in sus si valul de fulgi ii impiedica vederea. Isi aminteste ca trebuie sa fie o franghie sau ceva de genul acesta pe care sa poata urca. Cauta cu palmele pe stanca inghetata si gaseste un lant gros. Trage de el uitandu-se in sus si vede cum se scutura zapada de pe el. Se asigura ca il poate sustine apoi incepe sa urce.

POVESTEA DESPRE INCREDERE In timp ce inainteaza simte cum corpul ii devine din ce mai greu si parca nu mai are forta in brate. Cauta in interiorul lui si isi da seama ca este deja prea greu pentru a urca. Se uita in sus si nu vede unde este marginea. Se uita in jos si nu vede decat fulgii de nea care se rotesc prin aer. Sta putin si se gandeste apoi spune: - Am luat-o odata in jos, mi-a ajuns. N-am ajuns pana aici degeaba. Isi strange fortele si ajunge sus. Conform cartii, ar trebui sa gaseasca patru locuri distincte de unde va putea accesa intrarea in pestera. Incepe sa atinga cu atentie peretele de gheata si reuseste sa le gaseasca. Se pozitioneaza bine conform cu ceea ce a invatat din carti.

POVESTEA DESPRE INCREDERE In momentul in care acceseaza pozitia corecta, stanca se urneste si poarta catre munte se deschide. Inauntru peretii erau gravati cu tot felul de inscriptii. Unele dintre cele le stia din carti insa altele erau complet necunoscute. Totul era construit cu o acuratete impecabila. Erau mai multe tuneluri ce o luau in mai multe directii. Pe pereti se aprindeau torte cu o flacara verzuie atunci cand erai in preajma lor. Cand te indepartai, se stingeau singure. Alexandru era fascinat cand a vazut ca tot ceea ce citise era adevarat. A urmarit povestea de-a lungul secolelor, cum fiecare rege a urmat la tron dupa ce reusea sa stabileasca o legatura speciala cu un dragon. Interesant era ca el citise ca trebuie sa-l invinga. Insa nicaieri nu se spcificase de aceasta “legatura speciala”. La un moment dat aude niste pasi in spatele sau.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Isi face aparita o silueta umana care i se adreseaza baiatului: - Aaa…vad ca ai ajuns cu bine. Sincer, incepusem sa-mi pierd speranta. - Batrane, ce cauti aici in munte? Cum ai ajuns aici? - E, e o poveste lunga. Acum ca tu esti aici, nu-i un lucru mic. Testul a fost afara in lumea reala. Acum stiu sigur ca era randul tau sa treci prin asta. Ti-ai adus medalionul pe care ti l-am dat? - Da, uite-l. Alexandru face cativa pasi si intra intr-o pestera imensa inalta de zeci de metri. - De aici mergi singur baiete. Ai evoluat destul de cand team vazut prima data. Ai cautat in interiorul tau si ai prins incredere. Ti-ai gasit scopul si asta te-a adus aici, in fata acestui moment maret. Pot spune ca mi-am indeplinit misiunea. Ce o fi, o fi. Am fugit.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Batranul o ia la fuga inapoi si-l lasa singur pe Alexandru. - Bun, si acum ce? Unde-l gasesc pe Sargon? isi spuse baiatul. A inceput sa coboare pe drumuri ce pareau ca nu se mai sfarseau si care se invarteau de jur imprejurul pesterii. Unele dintre ele traversau pestera in lungul ei insa erau foarte inguste. La un moment dat isi ia inima in dinti si o ia pe unul dintre acestea. Cam pe la mijloc, o mica insecta ce emitea o lumina slaba trece prin fata lui. Ii distrage atentia indeajuns cat sa nu puna piciorul unde trebuie si sa pice in gol. Alexandru isi scoate sabia si reuseste sa-si atenueze caderea infigand-o in stanga in timp ce aluneca in jos. Se trezeste pe o suprafata destul de ciudata ce…parea sa fie vie.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Scrijeleste putin cu sabia si vede cum aceasta reactioneaza. Se intoarce cu spatele si vede cum doi ochi imensi se deschid incet si-l privesc. A aterizat fix pe botul dragonului. Acesta scoate un marait de a inceput sa se zdruncine pestera din toate pietrele. Isi misca coada si incepe sa darame stanci gigantice din peretii pesterii. Lui Alexandru incepe sa-i fie teama si se gandeste daca nu cumva toata calatoria aceasta a fost o greseala. Dragonul se ridica avand omul pe botul sau. Isi intinde aripile. Era atat de mare incat abia incapea in pestera. Incepe sa vorbeasca cu o voce de rasuna din toate directiile: - Ti-e teama, omule…? Ar trebui sa-ti fie…! Indoiala a inceput sa-ti cuprinda mintea…i-a spune-mi, ce ai de gand sa faci? Fugi Il infrunti

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru incepe sa fuga printre ochii dragonului apoi pe capul acestuia. Sargon isi azvarle capul intr-o parte si-l arunca pe om pe spatele lui. Omul incepe sa fuga printre solzii creaturii. Face cateva salturi uriase si ajunge pe coada acesteia. - Mare greseala ai facut muritorule… Sargon incepe sa loveasca cu coada de toti peretii pesterii de incepusera pietrele sa cada de peste tot. Inscriptiile de pe pieptul lui Alexandru au inceput sa lumineze si acesta reusea ca printr-o lovitura de sabie sa sfarame stancile ce se napusteau asupra lui. Alearga ce alearga incercand sa caute calea de iesire insa acum pestera arata altfel.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - N-ai scapare omule, m-ai auzit? La un moment dat, dragonul se intoarce cu privirea spre Alexandru. - Aici erai, s-a zis cu tine! Dintr-o data flacari albastre ies din gura dragonului si se indreapta catre omul nostru. Acesta din instinct pune sabia in fata. Insa degeaba. Toate rocile din jur incep sa se topeasca si sa se parjoleasca. Infernul se opreste si cand dragonul se uita mai bine, vede ca Alexandru nu avea nici macar o zgarietura. In schimb, pieptul acestuia era dezgolit si medalionul primit de la batran emana o lumina stralucitoare. Sargon a facut ochii mari si intreaba repezit: - Medalionul…de unde il ai muritorule? !

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru isi aminteste de curajul si vointa cu care s-a luptat tatal sau. Era ceva din acel moment din viata sa, care acum incepe sa devina mai clar…vede ca in acea lupta cu lupii, in timp ce tatal lovea pe unul dintre ei…medalionul stralucea la gatul lui. Isi scoate sabia si loveste dragonul fix intre ochi. Acesta il arunca intr-o parte pe Alexandru si in timp ce acesta este in aer, dragonul vrea sa-l prinda intre dinti si sa-l faca bucati. Chiar cand sa-si inchida falcile, Alexandru aseaza sabia vertical in gura fiarei. Aceasta a inceput sa urle atat de tare incat bolovanii navaleau de pe peretii pesterii si omul sarea de pe unul pe altul pentru a nu fi lovit. - Ai sa platesti pentru asta omule. Vei regreta ziua in care ai luat decizia sa vii aici. Vointa si increderea in propriile forte sunt puternice in Alexandru.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Incepe o batalie pe viata si pe moarte. Pe parcurs ce furia lui Sargon crestea, abilitatile si puterea lui Alexandru se inbunatateau. Era uimit cum putea face salturi imense in aer si cum cu o lovitura de sabie putea sa spulbere instant o stanca. - Ma surprinzi omule…nu am mai vazut asemenea indemanare intr-un muritor pana acum. De altfel, nici Alexandru nu stia ca putea face asta. In timp ce alerga pentru a se feri de loviturile furioase ale dragonului, se uita in jos si vede cum medalionul de la gat straluceste. Il scoate de sub straiele sale pentru a se uita mai bine la el. In acel moment, dragonul se opreste si se uita atent la lumina stralucitoare de la gatul lui Alexandru. - Medalionul…de unde il ai muritorule? !

POVESTEA DESPRE INCREDERE - L-am primit cand eram mai tanar. Care e treaba ta, bestie? - L-ai primit…? Dar cum se poate? Stiam ca a sfarsit de mult…. - Ce tot spui acolo? Vorbeste! striga Alexandru. Dragonul se acopera complet cu aripile. Din spatele acestora o lumina puternica albastra orbeste ochii lui Alexandru. Dintr-o data Sargon isi da aripile la o parte, isi schimba culoarea si scoate pe gura o flacara albastra ce-l cuprinde pe om si-l prinde inauntru. - Ce magie este asta? Lasa-ma liber si hai sa ne luptam vitejeste. - Nu-i de gluma cu ce ai tu la gat, omule. Vei fi supus unui test. Daca reusesti sa-l treci, te voi sluji pana la sfarsitul vietii, daca nu, vei sfarsi imprastiat pe toate stancile acestui munte. Inainte ca Alexandru sa aiba drept la replica, sfera devine complet alba si nu-l mai vede pe Sargon. Intra intr-o stare de vis si uita complet de corpul sau.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Desi nu-l poate vedea pe dragon, il poate auzi. - Incercarea va fi testarea inimii tale, Alexandru. Asta este tot ce conteaza. Omul este prea ametit ca sa mai spuna ceva. Unde de lumina ii inconjoara corpul si patrund prin acesta. La un moment dat o durere puternica incepe sa-i cuprinda tot trupul. Este ceva intens si intepator ce nici nu-l lasa sa respire. Acest lucru dureaza o vreme timp in care sfera isi schimba nuantele. La un moment dat, aceasta dispare. Dragonul se uita cu ochii sai mari la om. - Gata? Asa stii tu sa lupti? Cu magie? spune Alexandru intins pe jos si inca in durere.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Ai trecut testul… Alexandru isi recupereaza suflul si se ridica in picioare uitandu-se cu uimire catre Sargon care acum se aseza in fata lui cu aripile deschise. Omul si-a indreptat atentia catre medalionul de la gat. Nu mai era. Si-a dat hainele de pe piept la o parte si a vazut ca toate simbolurile de pe acesta erau acum intiparite pe pielea sa. - Acelea sunt simboluri regale, Alexandru. Acum fac parte din tine. Am crezut ca totul este pierdut si m-am retras in acest munte. De atunci mai multi au incercat sa ajunga la mine insa numai eu stiu cati am adunat de pe munte si de cate ori am reconstruit podul. Cand te-am vazut am crezut ca esti doar norocos insa abilitatile ce incepeau sa fie din ce mai puternice si evidente mi-au dat de gandit. Cand ti-am vazut medalionul, am inteles. Esti mostenitorul de drept al tronului, Alexandru. Asa ca ai face bine sa-ti revendici acest drept.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Bun si tu ce ai de gand sa faci? intreaba tanarul. - Eu simt nevoia sa-mi intind putin aripile. Am stat prea mult inchis aici si acum simt ca ma asteapta multe provocari. Doresti sa vii cu mine? Alexandru sta putin si se gandeste apoi spune: - Cum adica sa vin cu tine? Sa zbor cu tine pe spatele tau? - Da, o sa-ti arat imediat cum. Este foarte usor. Omul devine incantat de acest gand. A avut multe vise in care zbura liber precum pasarea cerului dar nu s-a gandit ca va veni vreodata momentul in care sa poata face asta. - Da, vreau sa vin. Dar daca ma uit eu bine, pe unde iesim? - Alege tu, Alexandru. Spune dragonul. Iesirea de la mijlocul muntelui Prin munte

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Cum adica prin munte? Intreaba curios Alexandru. - Exact cum ai auzit, in sus. - In sus? - Da, fii atent. Sargon s-a aplecat si i-a explicat lui Alexandru cum sa se aseze si cum sa comunice unul cu celalalt. S-a ridicat in picioare si si-a indreptat privirea in sus. De jur imprejur, din acea pestera imensa, siroaie de pietre de toate dimensiunile au inceput sa se roteasca in jurul lui Sargon. Incet, incet, peretii au inceput sa se cutremure. O lumina puternica, stralucitoare de culoare albastra incepe sa se adune in pieptul dragonului. In timp ce privea in sus, ochii lui Sargon incep sa fixeze un punct din tavan. Intregul munte incepe sa se cutremure cand flacari albastrui incep sa tasneasca in sus din gura dragonului.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Alexandru putea sa vada toata aceasta scena. In timp ce muntele isi deschidea acoperisul in fata maretiei dragonului, inscriptiile de pe pieptul omului emiteau lumina. O coeziune si un echilibru intre om si dragon incepuse deja sa aiba loc. Dintr-o data Sargon se lanseaza in sus si pe parcurs ce inainteaza, flacarile sale albastre dizolva piatra precum flacara untul. Peste putina vreme, ajung in varful muntelui si apoi, dupa o explozie puternica, ajung in inima vazduhului. Afara inca ningea insa acum fulgii se jucau prin aer. Uitandu-se inapoi, Alexandru putea sa vada tunelul fosforescent ce a ramas si care ducea pana-n centrul muntelui. Sargon isi intinde aripile si incep sa zboare printre nori.

POVESTEA DESPRE INCREDERE Dragonul il invata pe Alexandru tot felul de metode de atac si de zbor. Ii explica cum poate sa-si controle noile forte si conexiunea pe care acum a realizat-o cu el. Impreuna zboara pe deasupra locurilor cunoscute dar si necunoscute pana acum. Alexandru a zburat pe spatele lui Sargon pentru ceea ce parea sa fie un timp foarte lung. La un moment dat se gandeste oare unde il duce dragonul. - Mergem sa-ti revendici dreptul, Alexandru. Acum tu esti Rege!

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Haide sa iesim pe la mijlocul muntelui. Sunt mai multe simboluri despre care vreau sa te intreb. Spune Alexandru. - Da…aproape ca uitasem de ele. Acolo este ilustrata toata istoria chiar inainte sa exist eu pe aceasta lume. Haide cu mine si-ti voi arata. Sargon isi micsoreaza dimensiunea si devine cam de doua ori mare ca un om normal. - E, uite atat trebuia sa fii cand am ajuns aici, era mai simplu! spune Alexandru. - Ar fi fost convenabil, nu-i asa? spune Sargon surazand. Dragonul ii explica istoria pe cartile nu au apucat sa o vada si probabil ca nici nu vor apuca. Ii explica cum totul era legat si dezlegat, cum erau facute diferite legaturi si cum in acest moment, in timp ce

POVESTEA DESPRE INCREDERE ei se plimbau, istoria era scrisa sub ochii lor. Pe parcurs ce mana dragonului trecea pe deasupra simbolurilor, acestea se aprindeau si se formau diferite imagini in fata lui Alexandru. Ajunsi la sfarsitul culoarului, noi simboluri se formau de la sine. Acestea, dupa cum spunea Sargon, ilustrau lupta dintre el si Alexandru, cum acesta din urma a fost testat si cum va fi urmatorul rege al tinuturilor. - Lupta a durat atat de mult? Intreaba Alexandru. - Timpul curge diferit in interiorul muntelui. Acum ca am ajuns la capatul drumului, hai sa iesim. Au ajuns intr-o camera destul de mare si Sargon si-a reluat dimensiunile initiale. I-a explicat lui Alexandru cum sa stea pe spatele lui si cum vor comunica in zbor. - Doar gandeste-te la mine si spune-mi ce doresti. Atat doar.

POVESTEA DESPRE INCREDERE - Nu-i nevoie sa-ti spun nimic? intreaba Alexandru. - Nu, nu-i nevoie. O sa inveti din mers. In fata aveau niste porti imense din lemn. - Si de astea cum trecem? - Tine-te bine! spune Sargon. Pieptul incepe sa straluceasca de un albastru intens si dintr-o data scuipa flacari ce incep sa dizolve complet portile. Sargon face cativa pasi si se arunca in gol intinzandu-si aripile. Afara inca ningea dar de data aceasta linistit cu fulgi precum roiuri nesfarsite de fluturi albi. Alexandru a zburat pe spatele lui Sargon pentru ceea ce parea sa fie un timp foarte lung. La un moment dat se gandeste oare unde il duce dragonul. - Mergem sa-ti revendici dreptul Alexandru. Acum tu esti Rege!

~~~ Sfarsit ~~~ www. calatoriiprinsunet. ro