MARA de Ioan Slavici Conf univ dr Mihai

MARA de Ioan Slavici Conf. univ. dr. Mihai BRĂSLAŞU

n Cunoscut mai întâi din revista , , Vatra”(1894) de un cerc mai restrâns de cititori, intrat apoi în conştiinţa publicului şi a criticii literare odată cu publicarea în volum (1906), romanul Mara a cunoscut trei ediţii în timpul vieţii autorului, fiind tradus şi în numeroase limbi străine.

n n “Dacă celelalte romane ale lui Slavici sunt fără valoare (Cel din urmă armaş şi Din bătrâni), Mara trebuie considerată prima capodoperă a genului de la noi” (Nicolae Manolescu – Arca lui Noe) “Mara este cea mai expresivă operă epică apărută între 1880 -1900, ba chiar. . . cel mai bun roman al nostru înainte de Ion” (Şerban Cioculescu – Curs de istoria literaturii române moderne)

n n n Monografie a târgului ardelenesc din a doua jumătate a secolului al XIXlea. Roman caracteriologic (conform afirmaţiilor autorului, romanul arată desfăşurarea caracterelor, cu alte cuvinte, formarea acestor caractere) În centrul unui roman trebuie să stea, spune Slavici, un caracter dominant, un om energic, constant şi tare, care să dărâme munţii.

Roman social – romanul socialităţii învingătoare pe toate planurile în confruntarea cu indivizii, luaţi în parte, pe care natura şi vârsta îi împing vremelnic la nesupunere. (N. Manolescu) n Roman realist – Realismul romanului Slavici constă în zugrăvirea acestui echilibru, doar provizoriu tulburat, dintre viaţa oamenilor şi valorilor care le conduc, prin consimţământ aproape, destinele dintre adevărurile particulare ale eroilor şi acel unic adevăr general în care se topesc toate. (N. Manolescu) n

n n Stilul indirect liber “A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. ” “De aceea se închină Mara şi în faţa icoanei, apoi îşi ia copilaşii, pe care totdeauna îi poartă cu dânsa, îi dă puţin înainte şi le zice: "Închinaţi-vă şi voi, sărăcuţii mamei!" Folosind expresiile Marei, ca şi cum şi-ar însuşi punctul de vedere, naratorul rămâne totuşi distinct de personaj.

n n Mara se înscrie în categoria personajelor feminine puternice, ambiţioase şi volitive. Portretul fizic, prezentat la începutul romanului sugerează masivitate, stabilitate, fiind un factor de echilibru: “Muiere mare, spătoasă şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi de vânt. Mara sta ziua toată sub şatră, în dosul mesei de poame şi de turtă dulce”.

n n n Sufletul văduvei cu doi copii este dominat de două pasiuni: dragostea pentru copii şi dragostea pentru bani. Mara cunoaşte preţul şi valoarea banilor “Mai presus de bani nu e nimic decât sănătatea şi voia bună. Banul are mare putere, el deschide toate uşile şi strică toate legile”. Pentru Mara, banii reprezintă siguranţa zilei de mâine, stima si aprecierea oamenilor: ”Banul te ridică şi în sufletul tău şi în gândul altora. ”

n n Originalitatea personajului constă într-un amestec dintre sentimentul de dragoste pentru copii şi ambiţia de a agonisi tot mai mulţi bani, care nu o dezumanizează, nu-i modifică sentimentele. Ea este o parvenită, ca şi Păturică ori Scatiu, însă cea dintâi căreia ideologia autorului nu-i răpeşte, printr -un act arbitrar, biruinţa. (N. Manolescu)

n n Lumea meseriaşilor, a târgoveţilor este lumea pe care Slavici o cunoştea din vremea copilăriei. Capitolele din Mara dedicate lumii breslelor transilvane nu alcătuiesc tablouri disparate, ci se integrează organic acţiunii prin afinităţile şi antagonismele dintre personajele romanului.

n Episoadele dedicate cojocarului Bocioacă şi ucenicului său Trică, măcelarului Hubăr şi fiului său Naţl – mai ales pregătirii acestuia pentru “lovitura de măestru”, în urma căreia trebuia să fie primit în sânul breslei - se constituie în veritabile pagini de antologie, în care documentul de epocă este dublat de măiestria comunicării artistice.

n n Sunt prezente şi câteva dintre instituţiile satului : mănăstirea cu ”fereştrile date în alb, ca să nu se vadă prin ele”, care nu se deschideau niciodată, şi cu ziduri înalte, biserica, şcoala. Un alt pasaj memorabil este şi prezentarea târgului de toamnă de la Arad: „Mare lucru târgul de toamnă de la Arad ! Timp de câteva săptămâni, drumurile de ţară toate sunt pline. . .

n n n Moralitatea este un factor extrem de important in scrierile lui Slavici. Mai mult ca la orice alt scriitor, aici observăm cum prin cuvintele naratorului obiectiv transpare deseori un spirit justitiar. Finalul operelor aduce o stare de echilibru, care este atins tocmai prin pedepsirea tuturor personajelor care prezintă lacune din punct de vedere etic.

n n Romanul Mara culminează cu moartea măcelarului Hubăr, vinovat de destinul ratat al lui Bandi; băiatul este mijlocul prin care Hubăr este tras la răspundere pentru păcatul său şi pedeapsa lui este moartea. Tot în Mara observăm simţul datoriei foarte dezvoltat în cazul Persidei: ea se ghidează după un cod strict care, deşi la început se afla în opoziţie cu sentimentele pentru Naţl, în timp, ajunge să fie aplicat şi în cazul iubirii.