Mara de Ioan Slavici n n Ceea ce

Mara de Ioan Slavici

n n « Ceea ce pare nou şi fără asemănare în epoca începuturilor lui este analiza psihologică pe care Slavici o practică într-un limbaj abstract. (…) povestitorul vede oamenii lui dinlăuntru, în sentimentele sau în crizele lor morale. » ( Tudor Vianu ) « …Mara lui Slavici reprezintă un moment cu deosebire important în istoria romanului românesc. Nimeni nu mai crease o operă epică aşa de consistentă, aşa de solid construită. De altminteri, nuvelele (unele, ca Moara cu noroc, adevarate mici romane) anunţaseră cu mai bine de două decenii în urmă evoluţia prozatorului spre specia epică cea mai modernă şi mai cuprinzatoare » ( Al. Sandulescu ) “Au în lumea asta toate lucrurile câte un “pentru că”; iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţa fără să ştii cum şi te duce, fără să ştii unde. ” “Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală şi te scoate în cele din urmă cum eşti, orisicât te-ai sili să pari altfel. ”

Publicat în volum în 1906, “Mara” este cel mai reuşit roman al lui Ioan Slavici, “aproape o capodoperă”, apreciază George Călinescu.

Citate critice n n n În viziunea lui Slavici, Mara reprezintă prototipul femeii puternice, asemenea Victoriei Lipan din romanul „Baltagul" de M. Sadoveanu. Alături de aspectele sociale surprinse în roman, Slavici înfăţişează psihologia şi comportamentul feminin, precum şi efectele pasiunilor asupra celor două personaje principale, Mara şi Persida, mamă şi fiică, văzute ca un singur personaj la vârste diferite. “Mara e un caracter, Persida un destin…” după opinia criticului Magdalena Popescu. Persida este “o Mara juvenilă, pe cale de a lua cu vârsta, obiceiurile şi înfăţişarea mamei sale”, observă Nicolae Manolescu. Treptat, “Persida preia de la mama ei toate trăsăturile care o pot face aptă pentru viaţă” consideră Magdalena Popescu.

Mara Asemănări femeie energică, amestec complex de avariţie abstractă şi pasiune filială-totul în numele datoriei de a-şi asigura viitorul copiilor; puternică-ramasă văduvă cu doi copii ea găseşte puterea necesară facând faţă greutăţilor vieţii şi lupta pentru un viitorul şi binele copiilor săi; ”Muiere mare, spătoasă, greoaie. . ” Persida disponibilităţile sale de energie sunt inepuizabile, se manifestă, încă de la intrarea în scenă, protectoare; puternica-atunci când în căsnicia ei apar probleme, ea nu renunţă şi trece peste toate încercările la care e supusa"Gândul că ar fi o ruşine să se facă cârciumareasă nu-i trecea Persidei prin minte; alături de soţul ei orice muncă părea cinstită“; „Înaltă, lată-n umeri, plină. . . ”

Asemănări Progresiv , trăsăturile de character ale Persidei se apropie tot mai mult de cele ale mamei sale ”Persida are stofa Marei , încăpăţânarea ei de om care, îşi pune în gând o afacere, nu se opreşte până nu duce la bun sfârşit. Ca şi Mara, Persida este o personalitate puternică, având un acut simţ al realului, în care domină principalele sale calităţi: devotamentul, chibzuinţa şi voinţa puternică, datorită carora izbuteşte să invingă toate piedicile vieţii.

Mara n n n Deosebiri de la începutul romanului şi până la sfârşitul lui Mara rămâne acelaşi personaj stabil cu aceeaşi concepţie despre viaţă şi despre copii ei; credinţa Marei nu putea fi perturbată cu nimic , orice se întamplă în viaţa ei, ea nu se lepădă de Dumnezeu; familia Marei, respectă canoanele societăţii; n n n Persida este întro continuă evoluţie , în primul rând ea se dezvoltă atat fizic cât şi mintal, putând fi capabilă să ia nişte decizii pe propria constiinţă; când iubirea sa sacră pentru Dumnezeu se întâlneşte cu iubirea omenească în sufletul Persidei se întâmplă o schimbare, urmând ca ea să renunţe la dorinţa mamei sale de a fi măicuţă pentru cel care urma ai fi soţ, Nalţ; familia Persidei s-a format pe baza libertăţii individuale, în ciuda diferenţelor etnice şi religioase dintre cei doi;

n n personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzătoare, care-şi dă seama că singura cale de a izbuti în viaţă este puterea banului; “cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi de vânt”; n n ilustrează în roman ideea că omul poate izbândi în viaţă numai prin voinţă, luciditate şi dragoste, prin stăpânirea de sine, care sunt principalele arme ale eroinei, ce are un destin zbuciumat; “curată ca floarea de cireş şi albă, de o albeaţă prin care numai din când în când străbate, abia văzut un fel de rumeneală”;

Deosebiri n n Între cele două personaje principale, Mara şi Persida, pe lângă numeroase asemanari există şi deosebiri. Mara este o fire optimistă, deşi numele ei care vine din ebraicul “marah” care înseamnă amărăciune, pe când Persida are o perspectivă tragică asupra realităţii, izvorâtă, probabil, şi din spiritul religios în care a fost crescută şi educată. Din punct de vedere stilistic, cele două eroine sunt tratate în mod diferit de autor. Mara este descrisă prin ironie, în stil indirect liber, Persida e descrisă într-un stil serios şi grav.