COMPETENA CA FINALITATE A PROCESULUI EDUCAIONAL Competena colar

COMPETENŢA CA FINALITATE A PROCESULUI EDUCAŢIONAL

Competenţa şcolară include o totalitate de orientări semantice, cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi experienţa de acţiune a elevilor în raport cu un anumit tip de obiecte din lumea înconjurătoare, necesare pentru activitatea productivă de importanţă personală şi socială.

O ierarhie a competenţelor şcolare: 1. Competenţe de bază, cheie – megadisciplinare, care derivă din obiectivele educaţionale generale orientate la aşteptările societăţii, stipulate în Cirriculumul de bază; 2. Competenţe disciplinare, care derivă din obiectivele curriculare generale şi de referinţă, specifice unei discipline de învăţămînt.

Competenţe de bază se consideră acele competenţe care, fiind formate, permit, contribuie la rezolvarea diferitelor probleme din viaţa personală, profesională sau socială pe parcursul întregii vieţi.

Competenţe şcolare • Competenţele - reprezintă ansambluri structurate de cunostinţe şi deprinderi dobândite prin învaţare; acestea permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu. • Competenţele generale - se definesc pe obiect de studiu şi se formeaza pe durata învaţamântului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învaţare. • Competenţele specifice - se definesc pe obiect de studiu şi se formeaza pe parcursul unui an şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora. Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.

Sarcinile şcolii contemporane în contextul formării competenţelor: • Dezvoltarea gîndirii critice; • Formarea abilităţilor de activitate independentă; • Formarea abilităţilor de autoinstruire şi mobilitate academică (elevul se va descurca în orice colectiv de elevi, clasă, şcoală); • Formarea abilităţilor de lucru în echipă; • Formarea abilităţilor de formulare a sarcinii şi de rezolvarea ei prin cooperare; • Formarea abilităţilor de autoevaluare, autocontrol.

Activitatea de integrare prezintă următoarele caracteristici (X. Roegiers) • O activitate în care elevul este actor; • O activitate care îl determină pe elev la mobilizarea unui ansamblu de resurse: cunoştinţe, experienţe, scheme, automatisme, capacităţi, priceperi etc. ; • O activitate care articulează cu o situaţie nouă. Reproducerea nu permite mobilizarea unor resurse diverse; • O activitate care un caracter semnificativ, în măsura în care face, într-un mod sau altul, legătura între studiile şi situaţiile complexe ce le justifică.

Patru cerinţe de bază pentru formarea competenţelor (J. Rawen): • Revizuirea viziunilor privind posibilităţile fiecărui elev (nu toţi elevii pot fi competenţi într-un anumit domeniu). • Reformularea csopurilor învăţămîntului. Pe primul plan să fie plasată dezvoltarea personalităţii prin individualizarea învăţării. • Schimbarea metodelor de învăţare care să contribuie la identificarea şi formarea de competenţelor elevilor în funcţie de interesele şi aptitudinile lor. • Axarea sistemului de evaluare pe metacogniţie la diferit nivel.

O clasificare a competenţelor (reprezentanţii ţărilor semnatare ale Declaraţiei de la Bologna) • Instrumentale; • Sistemice; • Interpersonale.

Competenţe instrumentale sunt cele cognitive, metodologice, tehnologice şi lingvistice • • A avea competenţe instrumentale înseamnă: a analiza şi a sistematiza informaţia acumulată; a organiza şi a planifica o acţiune; a achiziţiona cunoştinţe generale fundamentale; a comunica în scris şi oral în limba maternă; a cunoaşte o limbă străină; a gestiona informaţia; a rezolva probleme; a lua decizii etc.

Competenţele interpersonale vizează exprimarea sinelui, interacţiune socială şi cooperare • • A avea competenţe interpersonale înseamnă: a munci în echipă; a interacţiona cu alţii în realizarea sarcinilor; a munci într-o echipă interdisciplinară; a evalua munca proprie şi cea a colegilor; a comunica cu experţi din alte domenii; a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea; a munci în context internaţional; a manifesta angajare etică.

Competenţele sistemice cer abilitatea de a planifica şi efectua schimbări la nivel sistemic, de a concepe sisteme noi şi de a le ameliora pe cele existente. • • A avea competenţe sistemice înseamnă: a aplica în practică cunoştinţele achiziţionate; a cerceta; a învăţa; a se adapta la situaţii noi; a genera idei noi; a conduce o activitate comună; a manifesta înţelegere pentru culturile şi obiceiurile altor popoare;

Competenţe sistemice • a munci autonom; • a concepe şi a monitoriza realizarea unor proiecte ; • a manifesta iniţiativă; • a avea preocupare pentru calitate şi succes.