6 FORMEDE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVATAMANT 1

6. FORMEDE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVATAMANT 1. 2. 3. 1. 2. 3. 4. 5. Definitie Organizarea procesului de învăţământ pe clase şi lecţii Lectia Virtutile lectiei Categorii de lectii Analiza principalelor tipuri de lectii Alte forme de organizare a activitatii didactice Alte modalitati de organizare a activitatii didactice

1. l FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂM NT 1. Definitie Forma: “modul sau maniera de lucru în care se realizează binomul cadru didactic-elev”

2. Organizarea procesului de învăţământ pe clase şi lecţii l Forma cea mai răspândită ce datează de la Comenius (sec. 17): l l l gruparea elevilor pe clase după vârstă şi nivel de pregătire; activitatea didactică ia forma lecţiei; organizarea conţinutului pe discipline, cu programe, eşalonate pe ani de studii, iar temele se tratează în şir de lecţii; trecerea anuală dintr-o clasă în alta, prin promovare; structura anului şcolar, cu cursuri şi vacanţe, orare, monitorizare. În ţara noastră învăţământul pe clase şi lecţii a fost introdus prin Legea Instrucţiunii Publice din 1864.

Avantaje l Clasa se constituie ca grup omogen l Caracterul unitar al desfăşurării procesului l Caracter continuu şi sistematic l Caracter performanţial (exclude continuarea fără performanţe) l Creşte responsabilitatea individuală şi socială; socializarea, toleranţa; l Dezvoltă competenţa de comunicare socială

Dezavantaje l Supralicitarea omogenităţii de vârstă a elevilor în defavoarea particularităţilor individuale l Fragmentarea excesivă a conţinutului curricular, pe discipline riguroase l Rigiditatea sistemului de promovare (trebuie să înveţe la toate disciplinele) l Decalajul dintre teorie şi practică l Relaţia c. d. -elevi este prea autoritaristă l Pasivitatea metodelor de predare l Rigiditatea însăşi a organizării

Soluţii alternative la. . . dezavantaje l Instituirea claselor de nivel - învăţământ diferenţiat chiar pe discipline didactice l Team-teaching, sistemul proiectelor pentru interdisciplinaritate şi multidisciplinaritate l Introducerea sistemului de credite, pentru relaxarea promovabilităţii l Reducerea caracterului livresc, prin sistemul comunităţilor de muncă, laborator, excursii didactice, vizite l Democratizarea relaţiei cadru didactic - elevi, prin activizare l Promovarea metodelor specifice gândirii critice l Organizare: echipă/individual, program modular, ID

3. LECŢIA l “formă principală de organizare a procesului de învăţământ în cadrul căreia clasa de elevi desfăşoară o activitate comună de învăţare sub conducerea educatorului, într-o unitate de timp (ora şcolară)” l Alte zeci de definiţii: l l entitate de instruire, unitate didactică, microstructură pedagogică, sistem de acţiuni etc.

Virtuţile lecţiei l Asigură un cadru organizatoric adecvat l Facilitează însuşirea sistematică a conţinuturilor l Contribuie la formarea capacităţii de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice l Activitatea sprijină însuşirea noilor informaţii, formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare l Influenţe formative benefice: spirit critic, socializare, întrajutorare, atenţie, disciplină, curiozitate, dezvoltarea proceselor psihice, a imaginaţiei, creativităţii, forme de comportament, mentalităţi, trăsături de voinţă/caracter

Categorii de lecţii l “un anumit mod de construire şi realizare a lecţiei, determinat de obiectivul fundamental urmărit, ca factor constant al acestora” l Transmitere de noi cunoştinţe (introductivă, prelegere, explicaţie, demonstraţie, învăţare multimedia) l Dobândire de noi cunoştinţe (observare, experienţe, descoperire, dezbatere, activităţi practice, studii caz) l Formare de priceperi şi deprinderi intelectuale (exerciţii şi probleme, activitate independentă, cabinet şcolar) l Formare de priceperi şi deprinderi practice (laborator, atelier) l Recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor şi abilităţilor (plan de recapitulare, scheme, referate, sinteză finală, lecţie-vizită) l Evaluare (scrisă, orală, analiza lucrărilor scrise, teze, teste, examene) l Creaţie (exerciţii creative, creaţie tehnică, stimularea creativităţii) l Combinată, mixtă (îmbină forme şi elemente din diverse tipuri)

Analiza principalelor tipuri de lectii l lecţia de comunicare şi însuşire a noilor cunoştinţe; l lecţia de formarea a deprinderilor şi priceperilor; l lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor; l lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare.

1. Lecţia de comunicare şi însuşire de noi cunoştinţe l Momentul organizatoric l Verificarea cunoştinţelor însuşite anterior l Pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe l Precizarea titlului şi a obiectivelor lecţiei l Comunicarea/însuşirea noilor cunoştinţe l Fixarea şi sistematizarea noilor cunoştinţe l Explicaţii privind continuarea învăţării acasă şi pentru efectuarea temelor

2. Lecţia de formarea a deprinderilor şi priceperilor l Momentul organizatoric l Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor urmărite l Actualizarea cunoştinţelor necesare desfăşurării activităţii l Demonstraţia sau execuţia model l Efectuarea de către elevi a activităţii l Aprecierea performanţelor elevilor l Precizări privind modul de continuare a activităţii

3. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor l Momentul organizatoric l Anunţarea temei, obiectivelor urmărite şi a planului recapitulativ l Recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor l Realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate l Aprecierea activităţii, formularea concluziilor şi explicarea temei pentru acasă

4. Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare l Momentul organizatoric l Stabilirea conţinutului tematic ce urmează să fie verificat l Verificarea conţinutului l Aprecierea rezultatelor l Precizări privind completarea lacunelor şi corectarea greşelilor

O alternativă de structurare a lecţiei l Programul educaţional Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice (LSDGC), creat în 1995 de J. Steele, K. Meredith, Ch. Temple, propune o alternativă la tipurile de lecţie tradiţionale, structurată pe următoarele etape: l EVOCARE - conştientizarea propriilor cunoştinţe despre tema discutată; l REALIZAREA SENSULUI – înţelegerea şi introducerea noile informaţii în schemele de cunoaştere existente; l REFLECŢIE - dezbateri, aplicaţii, schimburi de idei cu colegii, exprimarea noilor cunoştinţe cu propriile cuvinte.

4. ALTE FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE l l consultaţiile meditaţiile cercurile pe obiecte de învăţământ vizitele şi excursiile/drumeţiile: l l l vizite şi excursii introductive; vizite şi excursii destinate dobândirii de noi cunoştinţe; vizite şi excursii de fixare şi consolidare a cunoştinţelor.

5. ALTE MODALITĂŢI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE l Sistemul sau planul Dalton este cunoscut ca sistem al muncii didactice pe laboratoare şi cabinete şcolare, iniţiat la începutul secolului XX, de Helen Perkhurst în localitatea Dalton din S. U. A. l Sistemul Winnetka este cunoscut ca sistemul claselor mobile, în funcţie de aptitudini, aplicat de Charles Wassburne întro suburbie a oraşului Chicago, în anul 1922.

l Sistemul Mannheim - sistemul claselor paralele sau diferenţiate: l l a) clase normale; b) clase pentru deficienţi; c) clase de recuperare; d) clase pentru copiii dotaţi. l S-a aplicat în 1900 de către doctorii Kisinger şi Moses. l Sistemul Decroly sau sistemul centrelor de interes a fost iniţiat la începutul secolului XX de pedagogul belgian Ovide Decroly. Disciplinele de învăţământ sunt înlocuite cu „centre de interes”, care răspund nevoilor umane fundamentale: hrană, lupta pentru apărare, nevoia de acţiune etc.

l Metoda proiectelor - elaborată de William Kilpatrick, la începutul sec. XX în S. U. A. Accentul se pune pe interesele elevilor şi pe activitatea independentă, rolul educatorului fiind de îndrumător. l Sistemul Dottrens a fost conceput de pedagogul elveţian Robert Dottrens, la începutul secolului XX. Se promova un învăţământ individualizat, bazat pe fişe de activitate (de recuperare, de dezvoltare, de exersare, de autoinstruire etc. ). l Sistemul muncii pe grupe constituite în mod liber, după preferinţele elevilor. A fost conceput de pedagogul francez Roger Cousinet în secolul XX şi pune accent pe formarea deprinderilor de cooperare.

Exerciţiu de reflecţie l l l l Creaţi şase propoziţii pentru care acronimul să fie cuvântul LECŢIA. Toate propoziţiile trebuie să exprime opiniile voastre despre lecţie, tipuri de lecţii, clasa de elevi, alternative de organizare a clasei. . . L. . . . . E. . . . . C. . . . . T. . . . . I. . . . . A. . . . .

Exerciţiu de reflecţie Citiţi următoarele afirmaţii şi decideţi valoarea lor de adevăr, punând adevărat (A) sau fals (F) în spaţiul liber: (. . . ) Lecţia este principala formă de organizare a activităţii didactice. (. . . ) Sistemul de organizare a procesului de învăţământ pe clase şi lecţii a fost promovat în ţara noastră după anul 1989. (. . . ) Lecţia unifică într-un ansamblu coerent interacţiunile dintre componentele procesului de învăţământ: obiective, conţinut, metode şi mijloace de învăţământ. (. . . ) Clasa de elevi reprezintă cadrul organizatoric, structurat pe ani şcolari, pe discipline de studiu, în conformitate cu anumite documente şcolare. (. . . ) Lecţia poate fi organizată frontal, pe grupuri mici de elevi sau individual. (. . . ) În practica educaţională, proiectarea şi realizarea lecţiei se bazează pe şabloane, structuri rigide, improvizaţii şi hazard. l

Exerciţiu de reflecţie l Astăzi am învăţat ………. . . . l Astăzi mi-am reamintit. . . . …. l Astăzi am descoperit. . . . … l Astăzi mi-am dat seama că. . . . l Astăzi m-a surprins …. . . . l Astăzi m-am bucurat …. . . . l Astăzi m-a dezamăgit. . . . … l Astăzi eu ……. . . . .