Codrul frate cu romnul n poezia eminescian Codrule

Codrul- , , frate cu românul’’ în poezia eminesciană

Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguţule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme a trecut şi de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. Mihai Eminescu- “Revedere”

Motivul codrului este preluat de Eminescu din folclorul românesc. Un vers al poetului spune, , Al meu suflet e înfrățit cu codrul’’ Codrul simbolizează în poezia marelui poet ü eternitatea și forța, ü locul fericirii absolute, ü paradisul terestru în care evadează ființa, ü locul unde timpul stă în loc, ü locul unde se împlinesc dorințele, ü locul unde se declanșează reveriile sublime.

Imaginea codrului i s-a furișat și sedimentat în suflet încă de copil , , fiind băiet păduri cutreieram ‘’ întrucât impresiile cele mai puternice, și care se țin minte sunt acelea dobândite în copilărie: , , Unde ești copilărie/ Cu pădurea ta cu tot? ’’ iar poetul se va întoarce mereu spre acest spațiu. Pădurea lui Eminescu este vie: , , Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă’’ Motivul codrului apare des în poezia sa, natura având semnificații multiple: o natură cadru, martoră, ocrotitoare, refugiu al liniștii și singurătății, al iubirii, participantă activă la durerile și bucuriile inimii omenești

“Codrule cu râuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tânar precum ești Tot mereu întinereşti”

=REVEDERE= “Revedere” este o meditație asupra trecerii timpului; pentru om timpul este trecător, iar pentru codru timpul este etern.

“O, ramâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să leascult”

=O RĂM I= În poezia „O, rămâi. . . ” pădurea îl cheamă , ştie să îl înţeleagă, îl ocroteşte şi-l încântă cu universul ei tainic şi plin de vrajă.

“La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș, …

=LA MIJLOC DE CODRU…= În această poezie codrul este des, epitet care ne sugerează vechimea codrului şi frumusețea lui.

“Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, …………………. Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri. ”

=DORINŢA= În “Dorința” codrul însufleţeşte spațiul sugerând totodată un cadru restrâns, intim, un loc IDEAL pentru o idilă.

De treci codri de aramã, de departe vezi albind S-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint”. “

=CĂLIN (FILE DIN POVESTE)= În basmul “Călin (file din poveste)” Eminescu prezintă împlinirea unei iubiri prin nuntă desfășurată în mijlocul unei păduri de argint, într-un spațiu natural de vis.