Autismul nu e o tragedie Tragedia e indiferena

“Autismul nu e o tragedie. Tragedia e indiferenţa”.

� este o tulburare neurologică care afectează dezvoltarea copilului şi capacităţile acestuia de comunicare orală şi nonverbală, restrângându-i interacţiunile sociale şi centrele de interes.

� 1 din 1. 000 de persoane sunt diagnosticate cu autism "clasic". � 1 din 500 de persoane se încadrează în spectrul autismului, inclusiv pervasive � Tulburări de dezvoltare: -1 din 200 de persoane se încadrează în spectrul autismului, inclusiv sindromul Asperger - Autismul este de patru ori mai raspandit la baieti decat la fete - În fiecare zi, 53 copii sunt nascuti in Statele Unite, care ulterior vor fi diagnosticate cu tulburări din spectrul autismului

� Autismul nu are limite rasiale, etnice sau sociale � Veniturile familiei, stilul de viaţă, şi nivelurile de învăţământ nu afectează şansa de apariţie a autismului � Cercetările arată că 50% dintre copiii diagnosticaţi cu autism vor rămâne muti pe tot parcursul vieţii � Aproximativ 10%din bolnavi au capacitati de genii

� � � Acest studiu, realizat în California, a relevat faptul că riscul de a avea un copil autist creşte cu 18% de fiecare dată când vârsta mamei creşte cu cinci ani. Pentru femeile în vârstă de 40 de ani, probabilitatea de a da naştere unui bebeluş suferind de autism este cu 50% mai mare, comparativ cu mamele cu vârstele cuprinse în intervalul 25 -29 de ani. Potrivit aceluiaşi studiu, o vârstă înaintată a tatălui nu este asociată cu un risc sporit de naştere a unui copil autist, cu excepţia cazului în care mama bebeluşului este mai tânără de 30 de ani.

� � riscul ca un copil să sufere de autism este mai mare decât se credea până acum când unul dintre părinţi sau mai mulţi dintre fraţii sau surorile mai mari sunt deja afectaţi de acest sindrom complex. Această probabilitate, estimată înaintea prezentului studiu era între 3 şi 10 %, în realitate insa este de 18, 7 % La băieţi, riscul de autism este mai mare - peste 26 % - şi depăşeşte 32 % dacă doi sau mai mulţi dintre fraţii lor mai mari sunt autişti. Circa 80 % dintre toţi copiii autişti sunt băieţi, fapt confirmat în acest ultim studiu efectuat pe 664 copii în vârstă medie de opt luni la începutul cercetării şi din care două treimi au fost studiaţi înainte de vârsta de şase luni.

� Istoria stiintifica a autismului incepe cu un secol si jumatate inaintea lui Kanner, mai exact in secolul al XIX-lea cand, un copil, numit "copilul salbatic" de catre doctorul Itard, constituia un obiect al curiozitatii in literatura de specialitate. Acest copil, pe nume Victor, crescut in mijlocul naturii prezenta urmatoarele caracteristici: - privirea i se fixa doar pe obiecte care-i foloseau propriei sale existente; - trasaturile fetei sale ii erau animate uneori de hohote de ras nemasurate fara a avea o cauza evidenta; - afectiunea lui se indrepta spre o serie de obiecte si alimente care-i creau satisfactie, iar indepartarea acesteia ii provoca adevarate crize de furie; - nu dadea dovada de nici un fel de sensibilitate, nici la cald, nici la rece; - avea urechea foarte selectiva si sensibila, ca de exemplu zgomotul unei nuci sparte il facea sa reactioneze, in schimb ce un zgomot foarte puternic ii era indiferent. Toate aceste observatii sunt dovada existentei unor similitudini intre caracteristicile "copilului salbatic" si unii copii pe care actualmente stiinta ii denumeste autisti.

� Bleuler este cel care a creat termenul “autism” , pe care-l defineste ca o "detasare de realitate insotita de o predominare a vietii interioare". � O alta teorie referitor la autism este cea a lui Kanner (1943) care a descris pentru prima data comportamentul a 11 copii autisti, care aveau o combinatie de grave deficite de vorbire marcate de anormalitati in interactionarea sociala si o inclinatie spre comportamente stereotipe, repetitive si ritualistice.

� F. 84 -Tulburari perversive globale de dezvoltare -F. 84. 0 -Autismul infantil(autismul Kanner) -F. 84. 1 -Autism atipic -F. 84. 2 -Sindromul Rett -F. 84. 3 -Alta tulburare dezintegrativa a copilului -F. 84. 5 -Sindromul Asperger

� Cauze genetice: Cel mai probabil nu exista o singura gena care sa fie responsabila pentru aparitia autismului sau un anumit defect genetic. Cercetatorii banuiesc ca exista mai multe gene diferite care, atunci cand sunt combinate, creste riscul de aparitie a autismului.

� Cauze legate de o afectiune medicala de baza. Exemplele includ -tulburari metabolice (netratate fenilcetonuria) -infectii congenitale (rubeola, citomegalovirus [CMV], toxoplasmoza), - boli genetice (sindromul X fragil, scleroza tuberoasa), -anomalii de dezvoltare ale creierului (microcefalie, macrocefalie, disgenezie cerebrala). -tulburari dobandite dupa nastere (encefalopatie, meningita bacteriana). Aceste tulburari daca apar singure nu cauzeaza autism, ci doar in grup.

� dificultate in comunicare: limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator; folosirea mai multor gesturi decat cuvinte; tendinta de a repeta cuvinte si fraze (exemplu repetarea fara greseala a stirilor de la TV); imposibilitatea de a-si concentra atentia si de fi coerent.

�- nesociabilitatea: lipsa de interes fata de interactionarea cu altii (unii bolnavi se izoleaza, refuzand sa schimbe mediul in care traiesc); tendinta de nu privi in ochii interlocutorului; prefera singuratatea; lipsa empatiei.

� simturile diminuate sau prea dezvoltate: unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi (daca se loveste nu plange), iar unii pot avea simturi dezvoltate (poate auzi un zgomot, iar apoi sa -si acopere urechile pentru mult timp).

excese in comportament: -poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiv; -poate trece cu usurinta de la o extrema la alta; -pot prezenta interes obsesiv pentru un lucru (obiect sclipitor sau care se roteste sau activitate: rasfoitul unei carti sau a unei reviste); -pot prezenta comportamente stereotipe (bat din palme, isi balanseaza corpul sau capul); -pot fi agresivi cu ei insusi sau cu altii; - pot avea crize de epilepsie sau depresie. �

� Se determina tulburarile: -Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale. -Tulburări la nivelul comunicării verbale şi nonverbale. -Tulburări la nivelul imaginaţiei, repertoriu restrîns de interese şi comportamente

� Dificultăţile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interacţiunilor sociale cu ceilalţi reprezintă problema centrală a acestei tulburări (principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare. Studiile arată că acest deficit este permanent şi este întîlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei.

Lorna Wing a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism în funcţie de tipul interacţiunilor sociale, indicator şi al gradului de autism: -grupul celor distanţi , forma severă de autism, unde indivizii nu iniţiază şi nici nu reacţionează la interacţiunea socială, deşi unii acceptă şi se bucură de anumite forme de contact fizic. Unii copii sînt ataşaţi la nivel fizic de adulţi, dar sînt indiferenţi la copiii de aceeaşi vîrstă. -grupul celor pasivi, forma mai puţin severă, în care indivizii răspund la interacţiunea socială, însă nu iniţiază contacte sociale; -grupul celor activi, dar bizari , în care indivizii iniţiază contacte sociale, însă într-un mod ciudat, repetitiv sau le lipseşte reciprocitatea; este vorba adesea de o interacţiune unidirecţională, aceştia acordînd puţină atenţie sau neacordînd nici o atenţie reacţiei/răspunsului celor pe care îi abordează; -grupul celor nenaturali , în care indivizii iniţiazã şi susţin contacte sociale, însă într-o manieră foarte formală şi rigidă, atît cu străinii, cît şi cu familia sau prietenii. Acest tip de interacţiune socială se întîlneşte �

Comunicarea pre- şi nonverbală in cazul autismului: -Problemele de comunicare apar la vîrste foarte mici (prima copilărie). Copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă în mod spontan acel comportament, tipic pentru copiii obisnuiţi, de atenţie comună/ împărtăşită (joint attention, shared attention). Acest comportament presupune indicarea cu degetul către un obiect (alternînd privirea între obiectul respectiv şi adult) , cu intenţia de a-l obţine, de a spune, comenta ceva despre un obiect, un eveniment sau de a arăta /da cuiva un obiect pentru a împărtăşi interesul pentru acel obiect Comunicarea verbală in autism -Se estimează că 30 -50% dintre persoanele cu autism rămîn funcţional mute de-a lungul vieţii, adică nu dezvoltă un limbaj cu ajutorul căruia să poată comunica, în timp ce alţii pot fi aparent foarte fluenţi în vorbire. -Cei care au limbaj încep să vorbească, de regulã, mai tîrziu şi o fac într-un mod neobişnuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediată sau întârziată, inversiunea pronominală, neologismele, idiosincraziile. -Structurile gramaticale sunt adesea imature şi includ folosirea repetitivă şi stereotipă a limbajului (de exemplu, repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situaţie; repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale)

-Comportamentele de cerere, sînt prezente şi la copiii cu autism, însă în scopuri instrumentale sau imperative, copilul considerîndu-i pe ceilalţi ca agenţi ai acţiunii. Astfel, el poate utiliza contactul vizual împreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la îndemână sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane în a obţine un obiect, întinzînd mîna spre obiectul dorit sau luînd mîna adultului şi ducînd-o spre obiectul dorit. -ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi înţeles clar doar de către cei familiarizaţi cu stilul de comunicare al individului). -au dificultăţi în a răspunde adecvat unor cerinţe indirecte, pe care tind să le interpreteze literal, fără să surprindă nuanţele; - nu reuşesc să-şi adapteze comunicarea la contexte sociale variate

� Reacţiile emoţionale persoanelor cu autism, atunci cînd sunt abordate verbal şi nonverbal de către ceilalţi, sunt de cele mai multe ori inadecvate şi pot consta în: evitarea privirii, inabilitatea de a înţelege expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celorlalţi, adică tot ceea ce presupune angajarea întro interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia.

� La copiii cu autism jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvoltă în mod spontan ca la copiii obişnuiţi. Jocul acestora este repetitiv, stereotip, luînd forme mai simple sau mai complexe. Copiii mai înalt funcţionali au stereotipii mai complexe.

Forme mai simple: - învîrtirea jucăriilor sau a unor părţi ale acestora, -lovirea a două jucării între ele, etc, scopul fiind autostimularea. Alte activităţi stereotipe pot fi: -mişcarea degetelor, -agitarea obiectelor, -rotirea sau privirea obiectelor care se rotesc; -zgîrierea unor suprafeţe, -umblatul de-a lungul unor linii, unghiuri, -pipăirea unor texturi speciale, -legănatul, -săritul ca mingea sau de pe un picior pe altul, -lovirea capului, -scrîşnitul dinţilor, -mormăitul repetitiv sau producerea altor sunete. � Forme mai complexe pot fi: -ataşarea de obiecte neobişnuite, bizare, -interese şi preocupări speciale pentru anumite obiecte (ex. maşini de spălat) sau teme, subiecte (ex. astronomie, păsări, fluturi, dinozauri, mersul trenurilor, cifre. . ), fără vreun scop anume, care devin preocuparea de bază şi singurul subiect despre care persoana este interesată să vorbeascã, -în multe cazuri pune aceeaşi serie de întrebări şi aşteapta aceleaşi răspunsuri (cei care au limbaj); -aliniatul sau aranjarea obiectelor în anumite feluri, - colecţionarea, fără vreun scop anume, a unor obiecte (ex. capace de suc, sticle de plastic). �

se bazeaza in primul rand pe educatie � in functie de simptome si nevoi tratamentul poate include: -Terapie comportamentala: pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de viata (sa se imbrace singur, sa manance singur, sa foloseasca toaleta) -Programe de integrare: care sa ajute bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare pe cat posibil (socializarea); -Asigurarea unui mediu organizat de viata: este foarte important sa urmeze o rutina a activitatilor zilnice -Terapie audio-vizuala: pentru a-i ajuta in comunicare (pentru bolnavii de autism la care comunicarea verbala este absenta se vor cauta metode alternative de comunicare, cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini etc); - Controlul regimului alimentar (unii dintre ei mananca foarte multa paine); -Medicamente: recomandate de medicul psihiatru; -Terapie fizica: pentru a-i ajuta in a-si controla stereotipiile; le place foarte mult apa si unii inoata foarte bine; - Terapia limbajului: logopedie. �

� Andreas Rett a definit in 1966 "sindromul fetelor cu tulburari neurodegenerative". Se manifesta prin incetinirea dezvoltarii craniene, pierderea partiala sau completa a limbajului si capacitatii de folosire a mainilor. Simptomele acestui sindrom survin intre 7 si 24 de luni.

� � Andreas Rett -a definit-o ca fiind o encefalopatie progresiva care se dezvolta în principal la fete, dupa o perioada de 5 luni de viata aparent normala (dezvoltare pre si perinatala normala, dezvoltare psihomotorie normala în primele 5 luni de viata, perimetrul cranian normal la nastere). Dupa 5 -45 luni de viata se observa, treptat, încetinirea cresterii perimetrului cranian, tulburari ale mersului, pierderea unor achizitii si îndemânari, inclusiv a limbajului si relationarii sociale. caracteristica importanta este pierderea îndemânarilor motorii, a prehensiunii (a deprinderilor de utilizare a mâinilor) si aparitia unor miscari stereotipe, nefunctionale precum rasucirea si frecarea mâinilor în apropierea gurii, imitând gestul de "spalare". Evolutia acestor copii este grava, cu deteriorarea treptata a mersului, cu regres psihomotor si exitus, care poate surveni în câtiva ani.

� Prevalenta estimata a SR este de 1/10000 1/15000 de fete. � Cu una, doua exceptii, tulburarea a fost raportata numai la sexul feminin, � Cea mai mare prevalenta, 1/3000, a fost raportata în Anglia, 1989 � Se poate vorbi si de o distributie geografica neregulata a sindromului Rett, cu o prevalenta mai mare în Sud - Vest-ul Norvegiei, în Albania si Nord - Estul Ungariei. (Toate cele trei regiuni mentionate au o rata mare de casatorii cosangvine).

� boala genetica, a carei transmitere nu este clara � Rareori SR este familial, cele mai multe cazuri fiind sporadice. � S-a acordat o atentie deosebita studierii cromozomului X; regiunea cea mai distala pe Xq prezinta un interes deosebit, deoarece aici exista gene responsabile de dezvoltarea autismului infantil la baieti.

� Primul stadiu are ca principala manifestare "încetinirea cresterii capului"; acest indicator este greu de observat si se instaleaza dupa primele 2 -4 luni de viata si dupa o perioada de dezvoltare normala. � In stadiul al doilea, manifestarile pot fi acute sau insidioase, uneori asemanatoare cu cele dintr-o boala neurodegenerativa. Discontactul psihic, restrângerea relatiilor sociale de tip autist, tulburarile de atentie, de auz si de afectivitate pot fi considerate ca fiind tulburari specifice autismului infantil.

� In stadiul trei apar anomaliile respiratorii la 75% dintre copii, cu aspect de joc stereotip cu propria respiratie - "joc" care apare în stare de veghe si dispare în somn. (Este de fapt o hiperventilatie care se poate asocia cu apnee, extremitati cianotice, aerofagie si distensie abdominala. Hiperventilatia este un eveniment primar, neprecipitat de hipoxie, iar perioadele de apnee sunt acompaniate de "manevre Valsalva" efectuate inconstient de copil: "expir fortat cu gura închisa". ) Miscarile stereotipe, " de spalare a mâinilor" " de" frecare a lor , de muscare a mâinilor" sunt patognomonice, ca si pierderea functiei principale a mâinilor, prehensiunea; acesti copii care initial puteau sa apuce un obiect , treptat nu mai pot face acest gest , mâna devenind nefunctionala.

În stadiul patru boala atinge un nivel pe care îl poate mentine mult timp. În acest stadiu, la majoritatea pacientilor, convulsiile si tulburarile respiratorii fie dispar, fie se amelioreaza. - Ulterior, dat fiind tulburarile de mers, se instaleaza scolioza (la aproximativ 1/2 dintre cazuri). -Hipotonia difuza se transforma treptat în rigiditate si distonie la majoritatea subiectilor. -Deteriorarea cognitiva se instaleaza treptat; se poate opri în stadii diferite: Copilul care a reusit în primele 5 -48 de luni sa achizitioneze limbajul si sa faca progrese psihice, treptat, odata cu instalarea bolii, poate pierde aceste abilitati, instalându-se deficitul cognitiv cu grade diferite de severitat. E �

� A. Sunt necesare urmatoarele criterii: � 1. Dezvoltarea pre- si perinatala aparent normala; � 2. Dezvoltarea psihomotorie aparent normala în primele cinci luni de viata; � 3. Circumferinta craniana normala la nastere.

B. Aparitia, dupa o perioada aparent normala de dezvoltare, a urmatoarelor simptome: � 1. Încetinirea cresterii perimetrului cranian între lunile 5 -48 de viata; � 2. Pierderea abilitatilor motorii din sfera prehensiunii dobandite anterior, în lunile 5 -30 de viata, cu aparitia miscarilor stereotipe si nefunctionale mâinilor (spalarea mâinilor, frecarea mâinilor). � 3. Pierderea precoce a abilitatilor sociale (adesea interactiunea sociala se dezvolta mai târziu); � 4. Coordonarea dificila a miscarilor trunchiului si a mersului; � 5. Alterarea severa a limbajului expresiv si receptiv, cu regres psihomotor sever. �

� Dezvoltare aparent normala pâna la 5 luni; perimetru cranian normal la nastere � Între 5 luni si 4 ani se observa o încetinire a cresterii peimetrului cranian si o pierdere a achizitiilor în utilizarea mâinilor între 5 si 30 de luni; concomitent se observa si deficit în comunicare, în interactiunea sociala si, de asemenea, în coordonarea motorie a trunchiului. � Afectare severa a limbajului receptiv si expresiv, cu pierderea achizitiilor deja facute � Apar ulterior miscari stereotipe ale mâinilor, care sugereaza gestul de spalare a mâinilor, fapt care se observa dupa ce s-a pierdut functia de prehensiune a acestora.

� Educatia speciala si fizioterapia dau rezultate modeste � Controlul convulsiilor se obtine cu medicatie antiepileptica � Prezenta agitatiei si a altor tulburari de comportament asociate tulburarilor respiratorii. Naltrexona � Osteoporoza întâlnita frecvent la fetele cu SR poate fi prevenita si tratata cu vitamine si calciu � Pentru combaterea tulburarilor alimentare este indicata dieta hipercalorica, bogata în grasimi si hidrocarbonate.

� se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala. � Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.

� Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata.

-incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi -ii displace orice schimbare in rutina zilnica -lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur) -incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles -poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale -poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur -poate avea expresii si posturi aparte

-poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie -pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate -este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar -poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte -poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.

� Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire. Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Asperger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate. � sunt in mod tipic dezinteresati in a urmari normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, ceea ce le permite de a dezvolta o gandire creativa

� adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. � memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. � sunt fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer.

-interactiuni sociale defectuoase -comportament, interese si activitati neobisnuite -limbaj dezvoltat normal -lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii fata de mediul inconjurator.

� Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament al copilului. � Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes

� Există oameni care au reuşit să îşi depăşească condiţia de autist şi să creeze lucruri extraordinare.

� o americancă care nu a putut vorbi până la vârsta de 5 ani, este în prezent profesoară la Colorado State University (SUA). Este foarte cunoscută, mai ales prin bestsellerurile despre comportamentul animalelor şi autism. Totodată, ea a revoluţionat industria zootehnică, inventând noi dispozitive pentru ferme şi abatoar

� � � Scriitoarea a reuşit să vorbească abia la 9 ani Născută în 1963, Donna a scris mai multe cărţi, printre care şi autobiografia “Nobody Nowhere: The Extraordinary Autobiography of an Autistic Girl”, un bestseller. Împreună cu Jim Sinclair (psiholog şi activist pentru drepturile autiştilor) a fondat Autism Network International, o asociaţie pentru integrarea persoanelor cu această deficienţă

� � În vârstă de 36 de ani, artistul autist Stephen Wiltshire are propria galerie de artă permanentă în “Royal Opera Arcade, Pall Mall” din Londra. Supranumit “Camera vie de filmat”, Stephen Wiltshire are capacitatea desena panorame doar din amintiri. În ianuarie 2006, artistul a fost numit de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuţia lui în artă Stephen Wiltshire a desenat Roma în 3 zile doar din amintiri după o plimbare de numai 45 de minute cu elicopterul deasupra oraşului. Panorama Romei este atât exactă încât în desen se disting toate coloanele celebrului Panteon. Totodată, după un drum asemănător de 20 minute, Stephen şi-a petrecut o săptamână desenând priveliştea Hong Kong-ului. El a ajuns la un palmares de circa 20 oraşe, printre care Frankfurt, Madrid, Dubai, Ierusalim, Londra sau New York, pe care le-a desenat din memorie.

presupune ar fi avut Asperger. Savantul fost un singuratic în copilărie şi era obsedat de colecţii şi catalogări. � Se

�A fost un singuratic şi a învăţat greu să citească în primii ani ai vieţii. Ulterior, el repeta obsesiv fraze şi ţinea prelegeri confuze, chiar şi când era mai în vârstă.