1 Femeia n Antichitate 2 Femeia n Evul

1. Femeia în Antichitate 2. Femeia în Evul Mediu 3. Mişcarea feministă 4. 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii 5. Secolul XXI - Situaţia femeilor se ameliorează treptat

Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut, încă din Antichitate, în societatea şi viaţa politică a statelor europene, un statut şi funcţii subordonate bărbatului. În Antichitate, majoritatea oamenilor îşi câştiga existenţa din agricultură, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de muncă pentru femei era cel de menajeră. Căsătoria era o componentă importantă a sistemului economic şi social al lumii antice. Cu excepţia bărbaţilor din Atena, care puteau amâna căsătoria până la vârsta de 30 de ani, restul - atât femei cât şi bărbaţi - se căsătoreau puţin după vârsta pubertăţii. O femeie singură îşi putea găsi de lucru într-un templu sau ca servitoare într-o casă. Un

Egiptul Antic Poziţia socială a femeii în Egiptul Antic era determinată în mod decisiv de poziţia tatălui sau a soţului, însă ea avea drepturi egale cu cele ale bărbatului. Chiar dacă bărbatul era considerat capul familiei, femeia era tratată mult mai bine comparativ cu celelalte civilizaţii antice: egiptencele aveau mai multă libertate, mai multă putere şi mai multe drepturi. Femeii îi era permis să ocupe orice poziţie în ierarhia socială şi putea chiar să conducă ţara. Având dreptul să deţină clădiri şi proprietăţi, femeile nu erau dependente de soţul lor din punct de vedere economic. Ele aveau

Necunoscându-se nici o formă de ceremonial în privinţa căsătoriei din acea vreme, se presupune că bărbatul şi femeia deveneau soţ şi soţie atunci când hotărau să trăiască sub acelaşi acoperiş, iar divorţul era un fapt obişnuit asemenea recăsătoririi. Bărbaţii se ocupau frecvent de politică şi de problemele administrative, în timp ce femeile rămâneau acasă pentru a avea grijă de copii şi de gospodărie. Ele preparau mâncarea, dar confecţionau şi

Grecia Antică În Grecia Antică, femeile erau considerate fiinţe inferioare, cu un nivel de inteligenţă puţin mai ridicat decât cel al copiilor. Filosofii considerau că femeile aveau emoţii puternice şi minţi slabe. Din acest motiv femeile trebuiau protejate de ele însele. Fiecare femeie avea un gardian (soţul, sau cel mai apropiat bărbat născut în familie) care avea controlul asupra vieţii ei. Ea putea să deţină îmbrăcăminte, bijuterii, sclavi personali şi să achiziţioneze lucruri mărunte, necostisitoare. Cetăţenia îi oferea femeii dreptul de a se căsători cu un bărbat, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic. Vârsta medie de căsătorie a fetelor din Atena era de

Roma Antică În legislaţia romană, după căsătorie, femeia trecea de la autoritatea tatălui la cea a soţului. De abia în secolul I î. Hr. , femeile romane au început să aibă o mai mare libertate. Femeilor romane nu le era permis să deţină afaceri proprii. După o lungă perioadă de timp, în care femeilor nu le-au fost permise nici măcar sugestiile, bărbaţii au început să fie interesaţi de opiniile şi sfaturile nevestelor. Femeile ce aparţineau familiilor înstărite nu erau nevoite să lucreze, munca fiind rezervată sclavilor şi categoriilor sociale inferioare. Principala ocupaţie a femeii era îngrijirea casei şi

În Evul Mediu regimul juridic al femeii şi modul în care este privită aceasta în cadrul societăţii se deosebeşte în multe privinţe de cel din societatea antică. Femeia nu mai este o simplă anexă sau un bun aflat în proprietatea capului familiei, în urma suprimării dreptului de tutelă de către împăratul bizantin Justinian. De asemenea, ea devine proprietara unor bunuri, pe care, dacă doreşte, le poate înstrăina. Femeia din clasele nobiliare poate deţine chiar bunuri funciare (feuduri), în situaţia în care le-a moştenit. În Anglia, cunoscută prin instaurarea unor drepturi civile încă din primele secole ale mileniului II, o femeie (aparţinând clasei

Poligamia a fost condamnată explicit de către Biserică relativ târziu. Din clipa în care a devenit normă juridică declararea consimţământului de ambii parteneri, situaţia femeii se schimbă şi la nivelul mentalităţii. Căsătoria reprezintă în Evul Mediu modalitatea, mai ales pentru femeile care nu aparţin claselor avute, de a se integra în viaţa activă – diverse munci alături de soţii lor – sau în viaţa socială, putând desfăşura activităţi care necesită răspundere juridică. În Evul Mediu, în Europa Occidentală, participarea femeilor la activităţile meşteşugăreşti este

În mediul rural, activitatea femeii este deosebit de intensă, chiar în grad superior bărbaţilor, pentru procurarea celor necesare traiului cotidian: ea participă la munci agricole şi gospodăreşti.

Evul Mediu occidental consacră, în bună măsură sub influenţa Orientului, statutul social al femeii din aristocraţie ca subiect al unui sentiment deosebit, necunoscut până atunci: adoraţia şi devotamentul bărbatului, care îşi pune întreaga fiinţă şi semnele nobleţei sale (armele) în slujba femeii iubite. Curtenia, ca ideal cavaleresc, şi idealizarea femeii în literatura trubadurilor reprezintă

• Primele încercări ale mişcării feministe, apărute pe parcursul secolului al 19 -lea, au fost de a ameliora situaţia femeilor în domeniul civil şi să devină matur legal (divorţ, custodie, desfiinţarea statutului de fiinţă superioară bărbatului în căsnicie etc). • Prima mişcare feministă a insistat din ce mai mult asupra dobândirii dreptului de vot. Feministele s-au asociat în organizaţii proprii, autonome sau parţial autonome. Aceste femei care s-au impus pe firmamentul vieţii publice pot fi împărţite în trei categorii distincte: moderatele, radicalele şi socialistele.

• • • Moderatele - este vorba de o grupare eterogenă de asociaţii de femei, ale căror membre încercau să impună anumite schimbări într-o mai mică măsură sau treptat, în cadrul societăţii burgheze preexistente. Radicalele – aceasta era o categorie relativ restrânsă de burgheze care se impuneau pentru o transformare radicală a societăţii. Ele au fost forţa motorie principală a luptei pentru obţinerea dreptului de vot la femei. Aceste femei susţineau din răsputeri egalitatea dintre sexe, femeile trebuind să dispună astfel de aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. Socialistele – aceasta era gruparea femeilor organizate în mod relativ autonom în jurul mişcării socialiste şi, mai târziu, al mişcării comuniste. Revendicările principale femeilor socialiste corespundeau revendicărilor socialiste mai generale de după desfiinţarea diferenţelor dintre clase şi a proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie.

• Cele mai importante revendicări politice ale feministelor, mai ales dreptul de vot, au fost până la urmă soluţionate. • După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, atenţia societăţii s-a concentrat din nou asupra familiei şi maternităţii, soldaţii deziluzionaţi întorşi din război trebuiau îngrijiţi, scăderea ratei natalităţii trebuia compensată. De abia 60 de ani mai târziu au fost reluate ideile generaţiei bunicilor noastre.

Pe plan internaţional, ziua de 8 martie este cunoscută ca Ziua Femeilor Militante, a celor care au luptat pentru ca femeile de astăzi să aibă drept de vot, la educaţie, la asistenţă socială, contracepţie, la proprietate şi la divorţ. Ziua Internaţională a Femeii marchează, de fapt, o comemorare a datei de 8 martie 1857, când 129 de muncitoare din New York sunt arse într-o fabrică de textile, fiind blocate în interior, după ce au organizat un protest împotriva condiţiilor mizere de muncă şi a salariilor mici. În anul 1910 Internaţionala Socialistă, reunită la Copenhaga, a hotărât recunoşterea pe plan internaţional a unei sărbători dedicată femeii, fără a stabili însă o dată exactă. Ziua de 8 martie este declarată oficial drept Ziua Internaţionala a Femeii în

Acest lucru se întâmplă prin modificarea constituţiilor naţionale şi prin elaborarea unor declaraţii şi documente internaţionale. Sunt desfiinţate limitările juridice, astfel încât femeile capată acces la educaţie, la sistemul sanitar şi pot să participe la viaţa politică. Cu toate acestea, drepturile femeii nu sunt întotdeauna garantate, indiferent de contextul cultural, încălcare acestora fiind rezultatul direct ale uzului de violenţă. Cel mai important drept al omului, dreptul la viaţă şi la integritate corporală, este de foarte multe ori refuzat femeilor din întreaga lume. Una dintre cele mai active organizaţii pentru apărarea drepturilor femeilor este Equality Now,

În Arabia Saudită, cea mai tradiţionalistă dintre ţările arabe, femeile n-au încă drept de vot, n-au voie nu numai să conducă o maşină, dar nici măcar să meargă pe bicicletă. În autobuz, au locuri rezervate în spate, separat de ceilalţi călători, iar interacţiunea cu bărbaţii este considerată generatoare de promiscuitate şi trebuie

Bibliografie: http: //www. youtube. com/watch? v=c. OS 3 ILmd. GAo http: //www. apropo. ro/apropouri/evolutia-femeii-in-societate 7931005 http: //basarabialiterara. com. md/? p=3225

Proiect realizat de elevele: Gliga Andreea Stalinescu Alexandra Coman Sandra