Oraul Satu Mare coordonate geografice Scholtz Emanuel Clasa

Oraşul Satu Mare – coordonate geografice Scholtz Emanuel Clasa a XII-a Colegiul Naţional „Kölcsey Ferenc” Satu Mare Coordonator: Prof. Maier Arnold

Judeţul Satu Mare se află la marginea nord-vestică a ţării, la graniţa cu Ungaria în vest, cu Ucraina în nord-est şi la limita cu judeţele: Maramureş în est, Sălaj în sud-est şi Bihor în sud, într-un spaţiu de interferenţe culturale şi lingvistice care-i dau un specific aparte. Aşezat în zona de contact a Câmpiei Tisei cu Carpaţii Orientali şi Podişul Someşan, are un relief variat, în care se deosebesc două nivele: câmpia şi zona înaltă. Câmpia predomină, ocupând 63% din suprafaţa judeţului şi se găseşte în partea centrală şi vestică. Cea mai întinsă este Câmpia Someşului (inferior), câmpie cu aspect monoton, înclinată uşor de la S-E spre N-V. Ea este străbătută de râul Someş, care în perioadele cu multe precipitaţii iese din albie şi produce inundaţii. Este o câmpie joasă, cu altitudini între 118 -160 m, străbătută de albii părăsite ale Someşului, ceea ce favorizează stagnarea apei. Ea e continuată de câmpia Ecedului, Crasnei, Ierului, Nirului, Sălacea. Partea nord-estică a judeţului e dominată de Munţii Oaşului cu înălţime maximă de 827 m în vârful Frasinul, şi Munţii Gutâiului, cu înălţime maximă de 1201 m în Vârful Pietroasa, munţi vulcanici, dar conurile vulcanice au fost distruse, păstrându-se măguri izolate.

Munţii Oaşului împreună cu ramificaţiile vestice ale Munţilor Gutâi închid Depresiunea Oaşului. Aceasta se întinde pe 614 km² şi cuprinde câmpii, dealuri piemontane şi lunci. Pe dealurile piemontane, înalte între 400 -600 m, alternează pădurile cu pajişti naturale, livezi cu pomi fructiferi şi unele culturi de câmp, dar pe alocuri supuse degradării. Câmpiile piemontane sunt terenuri agricole netede şi înclină spre luncile râurilor. Zona luncilor cuprinde albia majoră a râurilor care străbat depresiunea: Tur, Talna, Râul Mare (Valea Rea), Lechincioara şi au extindere mai mare în partea centrală şi vestică. Depresiunea Oaşului e compartimentată în trei bazinete: al Negreştiului, al Târşolţului şi al Cămârzanei. Ea comunică cu Câmpia Someşului pe cursul râurilor Tur şi Talna şi pe şoseaua Negreşti-Oaş – Seini. Are legături şi cu bazinetul Turţului şi Tarnei, aflate între ramurile vestice ale Munţilor Oaş. Judeţul Satu Mare cuprinde ca zone etnografice distincte: zona de câmpie şi oraşul Satu Mare; zona Ugocea; ţinutul Codrului; Ţara Oaşului.

Clima este temperat continentală moderată, cu mici diferenţe între câmpie şi dealuri. Verile sunt călduroase, iernile ceva mai blânde decât în restul ţării, cu desprimăvărări timpurii şi precipitaţii relativ reduse. Temperatura medie anuală, între 8°C la poalele Munţilor Oaş, Gutâi şi în Codru; 9°C la Carei şi 9, 7°C la Satu Mare. Reţeaua hidrografică de ape curgătare e orientată spre vest şi nord-vest. Cele mai importante cursuri sunt: Someşul, Crasna, Turul, la care se adaugă Homorodul, Ierul, Talna. Teritoriul judeţului Satu Mare şi însemnate cantităţi de ape subterane. În zona de piemont a Dealurilor Codrului, pânza freatică se găseşte la adâncimi foarte mari (25 m), ceea ce explică fântâni foarte rare şi adânci în zonă, iar spre câmpie pânza freatică e mult mai aproape de suprafaţă (2 -4 m în Câmpia Careiului). Sunt ape subterane ascensionale, la adâncime de 250 -400 m. Apele de zăcământ, la 800 -2000 m adâncime, ies la suprafaţă ca izvoare sau prin forare, ca ape minerale carbogazoase (Bixad, Turţ), sulfuroase (Vama, Puturoasa, Luna, Ghenci), bicarbonate (Tarna, Valea Măriei, Noroieni), iar în partea vestică, ape hipertermale de 30°C şi peste la Carei, Domăneşti, Acâş, Tăşnad; 50°C la Satu Mare şi chiar peste 70°C la Ady Endre.

Câmpia se încadrează în zona de silvostepă, favorabilă culturilor de cereale, plante textile, oleaginoase, plante de nutreţ, legume. Odinioară, în zona de câmpie erau păduri întinse. Astăzi se mai păstrează păduri izolate, dar semnificative prin întinderea şi alcătuirea lor. La Livada, Ardud, Micula, Foieni sunt dominante păduri de stejar pigmentate de diverse specii de arbori: frasin, cireş, paltin şi de arbuşti: alun, păducel, porumbar, trandafir sălbatic. Aceste păduri sunt îmbogăţite prin specii ale covorului lemnos. Pe malurile râurilor sunt arbori de esenţă moale: sălcii, plopi (indigeni şi euroamericani), precum şi soc, mur şi alte specii. În zona dealurilor sunt livezi cu pomi fructiferi şi viţă de vie. Dealurile au pe versanţii domoli păduri de gorun diversificate de carpen, tei, frasin, paltin. Pe versantele însorite ale Culmii Codrului şi Dealurile Tăşnadului stejeretele se diversifică. Aici există păduri în care gorunul vegetează în frăţească vecinătate cu mesagerii unor locuri mai calde: cerul (Quercus cerris) şi gârniţa (Quercus farnetto) aflaţi la limita nordică a arealului lor. Unele elemente ale florei sunt conservate în rezervaţii: Parcul dendrologic Carei are peste 250 de specii exotice şi autohtone, unele dintre ele rarităţi ca Ginko biloba, Duglasul (Pseudotsuga meuseusii), Libocedrul. Alte specii rare sunt: platanii din Marna; cedrul atlantic de la Viile Halmeu, teiul de la Cămărzana; arborii de lalea din Pomi şi Livada; frasinul de Pensylvania aflat la Păuleşti; stejarul “Muma pădurii” din pădurea Sitari, Paulomnia tomeutosa aflat la Satu Mare, laoconii din Satu Mare.

Este bogată şi variată. Larg răspândite sunt mamiferele mari: mistreţul (în zona Codrului şi Tăşnadului), ursul (Munţii Oaşului şi zona Codrului), cerbul (Ţara Oaşului şi zona Codrului şi Tăşnadului). Lupul migrează, în timpul iernii coboară chiar în câmpie, căprioara (în toate zonele păduroase), pisica sălbatică (în pădurile de pe dealurile de la sud de Tăşnad), jderul de copac (în zona Oaşului), iar jderul de piatră pe culmile înalte din Munţii Gutâi. În zona deluroasă apar veveriţe, vulpi, iepuri. În zonele de câmpie se găseşte popândăul, hârciogul, orbetele, viezurele, iar în zonele mlăştinoase bizamul. Dintre păsări găsim: sitarul de mal (Limosa limosa) la Andrid, fiind singurul lui loc de cuibărit de la noi din ţară. În câmpie staţionează în timpul pasajelor sistematice şi al peregrinărilor ocazionale: raţe, gâşte, pescăruşi, stârci, nagâţi. Specii comune de păsări: cântătoare – privighetoarea, cucul, mierla; răpitoare de zi – şoimul, eretele; răpitoare de noapte – cucuveaua, bufniţa. Alte păsări: ierunca, turturica, ciocănitoarea, pajura (vârful Gutâi). Reptile: vipera (Noroieni, Livada, Şelătruc-Oaş), broasca de mlaştină (Apa, Andrid), salamandra. Peşti: crapul, carasul, cleanul, ştiuca, plătica, şalăul, mreana, somnul, păstrăvul (zona Oaşului).