LA IGNCI de Mircea Eliade LECIE DE SISTEMATIZARE

LA ŢIGĂNCI de Mircea Eliade LECŢIE DE SISTEMATIZARE A CUNOŞTINŢELOR CLASA a X-a

“Fantasticul se caracterizează print-o interpunere brutală a misterului în cadrul vieţii reale” (P. G. Castex) NUVELA FANTASTICĂ FANTASTICUL DE TIP MITIC l l l l l acţiunea gravitează între natural şi supranatural; faptele au caracter insolit, straniu; dimensiunea temporală şi cea spaţială au alte coordonate decât cele normale; mister, suspans, incertitudine; personajele au valenţe simbolice sau mitice; final ambiguu; conţine teme şi motive specifice (călătoria în timp, pactul cu diavolul, dublul, identitatea incertă, visul; limbaj ambiguu, neclar; mesajul filosofic.

TEZE FUNDAMANTALE FENOMENOLOGIA SACRULUI: sacrul este revelaţia realului COINCIDENTIA OPPOSITORUM: unitatea dintre ştiinţă şi literatură – Marele Tot

SCENARIU COMPOZIŢIONAL – reprezintă un itinerar spiritual, călătoria dinspre viaţă spre moarte, dinspre Profan spre Sacru l Spaţiul profan: desemnează o lume reală, o existenţă obiectivă, materială, la care omul se raportează prin acţiuni, evenimente, repere fixe. l Spaţiul sacru: lume atemporală şi aspaţială, teritoriu mitic în interiorul căruia omul trăieşte întâmplări ciudate, într-un „continuu paradox temporal” (Eugen Simion); spaţiu al excepţiei.

MITUL lpovesteşte o istorie sacră, relatează un eveniment care a avut loc într-un timp primordial, timp fabulos al începuturilor.

HIEROFANIA forma de manifestare a sacrului în profan l

EPISOADELE NUVELEI l l l Discuţia citadină din tramvai într-o zi caniculară; Pătrunderea eroului în spaţiul fantastic al grădinii ţigăncilor; Dubla căutare labirintică a lui Gavrilescu, în interior şi în exterior; Reîntoarcerea eroului în timpul şi spaţiul profan; Revenirea în timpul sacru şi în spaţiul mitic al grădinii ţigăncilor.

MITURILE FUNDAMENTALE PROZEI FANTASTICE ELIADEŞTI &Timpul sacru (timp ireversibil); &Erosul ca act de cunoaştere; &Logosul semnificant având ca funcţie universală de a numi şi ordona semnificaţiile lumii; &Moartea ca trecere spre o renaştere cosmică.

CRONOTOPUL NUVELEI LA ŢIGĂNCI TIMPUL - timp profan - durata temporală obişnuită; ieşirea din el coincide cu amnezia; - timp sacru – timpul reversibil, timpul mitic, primordial readus în prezent; intrarea în el presupune anamneza. SPAŢIUL “mişcat” sugerează mobilitatea spirituală a eroului şi plasarea între lumi: l l tramvaiul – punctează trecerile; oraşul Bucureşti – “centru al unei mitologii inepuizabile” (Mircea Eliade) ; drumul - sugerează deplasările spirituale şi existenţa eroului întro realitate iluzorie; bordeiul ţigăncilor – spaţiul sacru al iniţierii, care oferă şansa eliberării din profan.

CIORCHINE CERBER RITUAL SACRU PROFAN MOARTE URSITOA RE GUNEL E INDIEN E GAVRILESCU PERSONAJE FANTASTI C DANSU L ELSA REALITATE JOC COTIDIAN EVADARE MĂŞTI SPAŢIU TRAMVAI REAL I TIMP REA L II PREZENT TRECU T CIRCULAR VIITO R IELE HILDEGARD ŢIGĂNCILE BĂTR N A MITIC GHICITUL PARCE CALEIDOSCOP VIS MAGIC CĂLDURA IUBIRE

TRAMVAIUL … …LEGĂTURĂ ÎNTRE SACU ŞI PROFAN

GRĂDINA ŢIGĂNCILOR… …INTRAREA ÎN SACRU

TRAMVAIUL … … PUNCTEAZĂ TRECERILE

INTRAREA ÎN ALT SPAŢIU… … SACRU … PROFAN

ŢIGANCA … … SIMBOL AL IELELOR, PARCELOR, URSITOARELOR SAU GUNELOR INDICE?

BIRJA … … DRICUL ?