EMINESCU ULTIMUL ROMANTIC AL EUROPEI 1850 1889 El

EMINESCU ULTIMUL ROMANTIC AL EUROPEI 1850 - 1889

El de-a pururi stălucește, Marele Luceafăr blând, Inima ce dăruiește Neamului un veșnic cânt. El e vers urcat pe culme, Stihuit din foc nestins, Călător etern prin lume Univers de neatins. ( Petre G. Nicolae)

1. Primii ani • 1850. ianuarie 15. Se naște la • • Botoșani, Mihai, al șaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici (1812 -1884) și al Ralucăi, născută Iurașcu (1816 -1876) 1858 Mihai Eminescu se înscrie în clasa a treia primară la Național Hauptschule în Cernăuți, după ce făcuse primele clase acasă, în satul Ipotești. 1859 - 1860 Termină clasa a IV primară, clasificat al 5 -lea dintre 82 de elevi. Cernăuți

REPERE EMINESCIENE Casa memorială Mihai Eminescu – Ipotești Biserica Uspenia unde a fost botezat poetul Biserica de la Ipotești

2. Anii de formare • 1860 Toamna se înscrie în clasa I la K. K. Ober • • • Gymnasium din Cernăuți. 1861 - 1862 Urmează clasa a II-a de gimnaziu pe care o repetă în 1862 -1863, întrerupând-o în aprilie 1863, când se întoarce la Ipotești. 1864 I se refuză o cerere de bursă la gimnaziul din Cernăuți la 21 martie. 1865 martie. Demisionează din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al județului Botoșani. Insoțește trupa teatrală Fanny Tardini. Vlădicescu - toamna revenind la Cernăuți și instalânduse în casa lui Aron Pumnul ca bibliotecar.

3. Debutul • 1866 dec. Debutează cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul într-o broșură votitivă "Lăcrămioarele învățăceilor gimnăziaști". La 25 februarie publică în “Familia” din Pesta, cu numele schimbat de Iosif Vulcan în Mihai Eminescu , poezia De-aș avea. Pe vară se află ca privatist la Blaj. Revista Familia unde a debutat Eminescu

4. Sufleor și copist • 1867 Actor și sufleor în trupa lui Iorgu Caragiale din • • București 1868 Din mai până în toamnă colindă cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania și Banat. Incepe să lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamnă sufleor la Teatru Național 1869 Duminică 16 martie asistă cu Ionită Bădescu și V. Dumitrescu-Păun la reprezentarea piesei Dama cu camelii de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intră în societatea folcloristică "Orientul" a lui Gr. H. Grandea. Colindă cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Reținut de tatăl său la Botoșani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se înscrie ca student la filosofie, devenind și membru al societății studențești "România". La București îl cunoscuse pe I. L. Caragiale și tot aici îl cunoaște pe Ioan Slavici.

Ioan Slavici 1848 - 1925 I. L. Caragiale 1852 - 1912 Caseta de bijuterii

5. Student la Viena și Berlin • 1870 Debuteaza publicistic la "Albina" și articole • de politică națională la "Federațiunea" de Pesta. La 15 aprilie publică prima poezie, Venere și Madonă, în , , Convorbiri literare”. In noiembrie îi apare în aceeași revistă Făt-Fromos din lacrimă. Ia parte la lucrările pentru serbarea de la Putna, iar după aceea merge la Ipotești. 1871 Urmează în continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politică și filologie romanică. În august e la Ipotești, apoi la Cernăuți și la Putna, la serbări, cu Slavici, Th. Ștefaneli, Pamfil Dan și alții. Ascultă cuvântarea lui A. D. Xenopol despre răpirea Bucovinei.

• 1872 Continuă studiile la Viena. La 1 septembrie citește la “Junimea” în Iași nuvela Sărmanul Dionis care se publică în “Convorbiri literare”. In noiembrie e la Berlin, iar în decembrie se înscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce înseamnă că între timp căpătase un certificat de absolvență a studiilor liceale. Are profesori vestiți pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius, Droysen, Althaus, Bonitz.

• 1873 Iși continuă studiile de filosofie, istorie și • economie politică la Universitatea din Berlin. 1874 Secretar al reprezentantului diplomatic N. Krețulescu cu treizeci de taleri pe lună, e și student. Studiază filosofia lui Kant din care începe să traducă. Voia să obțină o licență, Maiorescu propunându-i un doctorat în străinătate. Medita la un roman Aur, mărire și amor; în care vroia să integreze fragmente mai vechi sau la care lucra. Netrecându-și nici un examen, vine toamna la Iași și la 1 septembrie Maiorescu îl numește director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universității, cunoaște pe Veronica Micle, soția lui Ștefan Micle, rectorul universității.

Veronica Micle 1850 -1889 Casa memoriala Veronica Micle

6. Reîntoacerea în țară • 1875 Suplinește pe A. D. Xenopol și Samson Bodnărescu la Institutul Academic. Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar în urma unor intrigi, e numit revizor școlar pe județele Iași și Vaslui. Cunoscând acum pe Ion Creangă, scriu amândoi câte un basm cu erou central asemănător, al lui Eminescu numit Călin (extras din cal); al lui Creangă Făt-Frumos fiul iepei. Amândouă în proză, basmele rămân nepublicate.

• 1876 La începutul verii, guvernul liberal destituie pe Eminescu din postul de revizor școlar. Este primit redactor al părții neoficiale și corector al "Curierului de Iași" unde publică nuvela La aniversare și Cezara. Vrea să convingă pe Veronica Micle, mama a două fete, să fugă cu el în lume. Veronica pleacă în vacanță, și Eminescu, întors la 15 august 1876 de la înmormântarea mamei sale, o acuză de ușurătate. Scrie elegia Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci.

• 1877 Silit să scrie lucrări în care nu credea, la • începutul toamnei demisionează de la "Curierul de Iași". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din București și, lăsând o scrisoare violentă Veronicăi, părăsește Iașul. 1878 Intensă activitate jurnalistică la “Timpul”. Vara invitat la moșia lui Nicu Mandrea din Florești -Dolj. In noiembrie participă la a XVI-a aniversare a “Junimii” la Iași cu Maiorescu și Caragiale. Revede pe Veronica care-i face o dovadă de netăgăduit a dragostei sale. Publică în “Convorbiri literare”, după pauza din 1877, Povestea codrului, Povestea teiului, Singuratate, Departe sunt de tine. Scrie acum Moartea lui Ioan Vestimie, ultimul episod din romanul Aur, mărire și amor.

• 1879 6 august, îi scrie Veronicăi mângâind-o • • • pentru moartea soțului. Publică în “Convorbiri literare” : Atât de fragedă, scrisă pentru Veronica, dar pe care o comunică și Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamăt de codru, Revedere, Despărțire. Veronica îl vizitează la București. 1880 Devine redactor șef la “Timpul”. Trădat de Veronica cu Caragiale, se împacă după o scurtă ceartă. 1881 Publică între 1 februarie și 1 septembrie cele patru Scrisori în “Convorbiri”, reținând pe a cincea, Dalila. 1882 Sfârșește ultima formă a marelui poem Luceafarul, început în 1880. "Nu voi iubi niciodată o altă femeie", scrie Veronicăi la 28 februarie. Veronica îl vizitează în mai. Absorbit de munca la ziar.

7. Boala • 1883 In aprilie almanahul "România jună" din Viena îi tipărește Luceafarul. In "Familia", apar poeziile oferite de Eminescu însuși lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul. . . Când amintirile. . Adio, Ce e amorul ? , Pe langă plopii fără soț. . , Și dacă. . In iunie participă la serbările dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la Iași și citește la “Junimea”, Doina. La București , în vremea căldurilor insuportabile ale verii, are primul șoc nervos. Intre 28 iunie și 15 august este internat în sanatoriul doctorului Șuțu. La 20 octombrie, Chibici Răvneanu îl conduce la sanatoriul Ober-Dobling de lângă Viena. Spre sfârșitul anului, Maiorescu publică la Socec prima ediție de poezii a lui Eminescu.

• 1884 Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. • • Temporar însănătoșit, revine în țară însoțit de Chibici prin Italia (Veneția, Florența). 1885 Petrece vara la Liman, lângă Odesa. Toamna i se încredințează postul de subbibliotecar la Biblioteca Universității din Iași. Apare a doua ediție a volumului de Poezii. 1886 Merge la București. Vara la băile Repedea lângă Iași. In noiembrie din nou internat, la ospiciul de la Manăstirea Neamț.

• 1887 Părăsește ospiciul și se duce la Botoșani, la sora sa Harieta. Orașul îi votează un ajutor de 120 lei lunar. Pleacă la băile din Halle. Parlamentul îi votează o pensie de 250 lei lunar.

• 1888 Veronica Micle îl vizitează la Botoșani, și- • l ia cu ea la București. Primește direcția revistei unor tineri " Fântâna Blanduziei". La Socec apare a treia ediție a volumului de Poezii. 1889 Recăzut în noaptea minții în februarie, e internat din nou în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineața, în urma unei sincope, și este înmormantat sâmbătă, 17 iunie la cimitirul Belu.

Etapele creației eminesciene Etapa I (1866 – 1870) cuprinde creaţiile de adolescenţă în care se simte influenţa unor înaintaşi: De-aş avea, La Bucovina, Speranţa, Junii corupţi, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie etc. Etapa a II-a (1870 – 1877) se caracterizează prin îmbogăţire şi diversitate tematică: Venere şi Madonă, Epigonii, Mortua est, Călin (file din poveste), Strigoii, Sara pe deal, Floare albastră etc. Etapa a III-a (1877 – 1883) reprezintă faza deplinei maturităţi artistice: Singurătate, O, rămâi…, Pe aceeaşi ulicioară, Scrisorile, Luceafărul, Pe lângă plopii fără soţ, Glossă, Odă ( în metru antic) etc.

Teme și motive eminesciene A abordat în scrierile sale - Teme - Concepția despre poezie - Istoria și mitologia - Folclorul - Natura și -iubirea - Societatea contemporană decăzută Mituri - Mitul genezei și al morții universului - Mitul geniului și al condiției creatorului - Mitul zburăto -rului (erotic) -Mitul oniric Motive literare -Motivul îngerului și al demonului - Motivul codrului - Motivul dorului - Motivul visului și al somnului

Facsímil “Luceafarul” Imagini din “Luceafarul ”

Ediții Eminescu

• Ultimul articol semnat de Eminescu in ziarul “Timpul” a aparut in ziua de 28 iunie 1883 (dar a fost datat 29 iunie 1883, după obiceiul vremii).

‘Luceafarul” de Sabin Balasa

Picturi inspirate din poezii “Somnoroase pasarele” “Luceafărul” S. Bousa “Mortua est” “Luceafărul” P. Marvi A. Murnu ‘MIradoniz” E. Opris S. Balasa “Scrisoarea IV” G. Petrascu “Împărat și proletar” Ciucurencu “Luceafărul” Ciucurencu “Făt-Frumos din lacrimă ” Vulcănescu “Sărmanul Dionis” M. Dima “Strigoii” C. Ressu “Cezara” V. Grigore “Călin” anonim

Eminescu în muzică • . . . singurele compoziții cunoscute în timpul vieții lui Eminescu sunt două romanțe semnate de Iancu Filip? acestea sunt : Pe lângă plopii fără soț și De ce nu-mi vii? . . . ambele au fost scrise în anul 1887, când Eminescu se afla în vizită la sora sa în Botoșani.

Primul film documentar despre Eminescu • Filmul ”Eminescu, Veronica, Creangă”, realizat de Octav • Minar în 1914 şi descoperit recent în Arhiva Naţională de Filme. Filmul a fost popularizat şi publicat pe internet de jurnalistul Miron Manega. Filmul a fost prezentat pentru prima oară la 31 ianuarie 1915 la Ateneul Român din București. Cu acest prilej a vorbit scriitorul Barbu Ștefănescu- Delavrancea. Afișul documentarului

Semnătura poetului

1869 1880 Eminescu în timp 1884 1887 - 1888

Eminescu este ominiprezent în România

Eminescu văzut de alții Mihai Eminescu

Statuile poetului

Muzeul Eminescu

Eminescu și posteritatea „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României”. (Emil Cioran) “Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. (George Călinescu) “Individul, insul s-a topit profund în concepte, în viziuni şi în metafore şi iată-l astăzi renăscând în noi din ce în ce mai viguros, ca un pilon fundamental, ca un stâlp fundamental, ca o coloană fără de sfârşit ”. (Nichita Stănescu)

Placa comemorativă

, , Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate. Nu spera și nu ai teamă: Ce e val, ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece”. (Glossă)

“Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. Este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele”.

Bibliografie *** Dicţionarul General al Literaturii Române : E/K. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 2005