Proiect realizat de elevii Dumitru Costin Grigore Diana

Proiect realizat de elevii: Dumitru Costin Grigore Diana Ilie Bogdan Manea Larisa Nedelcu Anca, Elevi ai Scolii cu cls I-VIII-Habud

Trioxidul de aluminiu – Al 2 O 3, numit obisnuit oxid de aluminiu sau alumina, se gaseste in natura cristalizat, incolor(corindon) sau colorat de diferiteimpuritati in galben(topaz), in rosu(rubin), in albastru (safir), in violet(ametist), toate varietatile fiind cristale foarte dure(duritatea de 9 in scara Mosh). l Trioxidul de aluminiu rezulta prin deshidratarea unuia din oxizii hidrati, sau, in industrie din bauxita, caolin sau argila, prin diferite procedee. l

Pietre pretioase Ca o piatra sa fie considerata piatra pretioasa ea trebuie sa indeplineasca 3 conditii: frumusete, raritate si durabilitate. l Pietrele pretioase clasice sunt in numar de patru: Diamantul, Rubinul, Safirul si Smaraldul. Dintre acestea diamantele ocupa un loc aparte, atat ca valoare cat si prin fascinanta lor istorie. l

Diamantul l l In lume exista peste 100 de diamante celebre. Acestea sunt celebre fie prin marime, fie prin culoare sau pentru ca s-au aflat sau se afla in posesia unor persoane sau institutii importante. Cel mai mare si vestit diamant a fost descoperit in anul 1905 intr-o mina din Africa de Sud. El a fost denumit Cullinan (dupa numele presedintelui minei) si cantarea 3025 carate, adica 604, 8 grame si reprezenta doar un fragment dintr-un cristal urias.

v v v v Carbonul se gaseste in natura, in stare elementara, in urmatoarele forme alotropice: diamantul. grafitul si fuberene. Diamantul este o piatra pretioasa al carui nume provine din adam=imblanzitor, adamos=de neinvins, din cauza duritatii sale(in limba greaca), sau adama= pamant (in limba ebraica). Ca substanta, este carbon nativ, dur si pur, cristalizat. Este piatra cea mai stralucitoare, cea mai dura, insolubila la orice agent chimic. Diamantul poate zgaria orice corp, dar nu poate fi zgariata de nici un alt corp. Pe scara duritatii pietrelor are duritatea cea mai mare -10. Diamantul taiat in fatete ascutite multiple pe toate suprafele poarta denumirea de briliant. Exploatarea diamantului a fost facuta din timpuri stravechi, acesta gasindu-se in cantitati mari in India de rasarit. In prezent se gaseste in Brazilia, in insulele Borneo si Sumatra, in Muntii Urali, in Carolina de Nord si Georgia-SUA, in Australia si in Africa de Sud. Cele mai celebre diamante din lume sunt cunoscute sub denumirile: Steaua Nordului, Marele Mogul, Orlov, Regentul, Florentin, Koh-I-Noor, Sahul, Sancy, Steaua Polara si multe altele. Pentru a fi folosite in industrie dar si ptr ornarea bijuteriilor, prin tehnologii specifice se produc diamantele sintetice prin procesarea carbonului la presiune mare si temperatura ridicata.

Rubinul l Rubinului i s-a pus aceasta denumire de la latinescul ruber = rosu, deoarece rubinul are culoarea rosie. Aceasta este data de crom, iar la cele cu tendinta de rosu-brun de fier. Mai apoi, ruber a devenit rubeus. Istoria acestei pietre minunate si totodata si valoroasa este foarte veche. Pentru ca aceasta este cea mai pretuita piatra dintre toate cele mentionate mai sus, ea mai este numita si regele nestematelor. Romanii procurau rubine din Ceylon si India.

l l l Mai tarziu, celebrul calator italian, Marco Polo, avea sa confirme bogatia de rubine a Orientului din Insula Serendib, adica din Ceylon sau Sri Lanka de astazi. Se zvoneste ca fostul regele al acestei insulei ar fi avut un rubin de 10 cm. Rubinul si safirul sunt varietatile nobile aceluiasi mineral corindonul. Cea mai buna calitate o are rubinul de culoarea sangelui de porumbel (rosu curat, cu o tendinta de albastru). Piatra neslefuita pare mata si grasa, in timp ce cea slefuita are aproape stralucirea diamantului. Cele mai mari zacaminte se gasesc in Burma, Thailanda, Ceylon si Tanzania. Rubinele mari sunt la fel de rare ca diamantele. Cel mai mare rubin slefuit cantareste circa 400 carate (ct) si a fost gasit in Burma si taiat in trei parti. Exemplele de pietre mari, de o frumusete deosebita, sunt: rubinul Eduard, care neslefuit a avut 167 ct si care se afla la British Museum; Rooser Reeves, 138, 7 ct, care se afla la Smithsonian Institution din Washington, si rubinul Long, de 100 de ct, care se afla la American Museum of Natural History din New York. Inca de la inceputul secolului XX s-au facut imitatii de rubin, care seamana, din punct de vedere al calitatilor chimice, fizice si mai ales optice, cu cele naturale. Imitatiile se recunosc dupa impuritati si prin faptul ca, spre deosebire de cele naturale, dau o culoare violet intr-o tratare cu ultrascurte.

Safirul l l Cuvantul sapphirus, cu sensul de albastru, era folosit pana in Evul Mediu pentru a desemna o alta piatra, lapislazuli. Termenul a patruns in lumea apuseana prin intermediul formei latinizate a grecescului sapphirus. Culoarea albastra a safirelor este data de mici cantitati de fier si urme de titan. Safirele violete contin urme de vanadiu, iar cele verzi si galbene, mici cantitati de fier, mult mai mici decat in cazul safirelor alabastre.

l l . O cantitate prea mare de fier da safirelor o culoare albastra mult prea intensa, neplacuta. Safirele rozportocalii (de culoarea florii de lotus) isi datoreaza culoarea prezentei cromului si fierului, precum si unor defecte in reteaua cristalina. Cele mai apreciate si mai valoroase sunt cele de culoare albastra-azurie pura, albastru de Kashmir. Safire se mai gasesc in India, Burma, Sri Lanka, Thailanda, Vietnam, Laos, Australia, Brazilia si Africa. Exista si safire albe, incolore, numite leucosafire. Safirele naturale cu o culoare frumoasa si lipsite de impuritati sunt extrem de rare. Datorita proprietatilor sale, intre care duritatea are un rol foarte important, corindonul sintetic este folosit nu numai ca substituent al pietrelor pretioase naturale, ci si in industrie (din safir sintetic incolor se fac geamuri pentru unele ceasuri de lux).

Smaraldul l Smaraldul este o piatră pretioasă cu duritatea de 8. Este un compus chimic al beriliului. Este cunoscut încă din antichitate atât pentu aspectul estetic cât şi pentru faptul că se crede că are puteri vindecătoare. Şi exemplarele considerate rare valorează mai mult decat diamantele de greutate egală. Se găsesc mai ales in Siberia şi Columbia.

Smaraldul este un mineral care cristalizează în sistemul hexagonal; culoarea verde este dată de ionii de crom şi vanadiu. Smaraldul se poate confunda (lucru ce uşurează înşelătoria) cu turmalina, cu dioptazul sau cu sticlele colorate. l Denumirea de „Smarald“ provine din latină: smaragdus preluat din greacă: σμάραγδος, smáragdos care o origine mai îndepărtată din limba semită barraqtu „piatră strălucitoare“. l Smaraldul prin valoare si compozitie se deosebeste de smaraldul oriental care face parte din familia coridonului. l

Bibliografie l Minerva - Enciclopedia Romana Cluj 1929 l Ida Schottek - Metale si pietre pretioase – Editura RAI Bucuresti 1998 l www. referate. ro