Vldica Dosoftei mitropolit i crturar romn ReligieRomn Experiment

Vlădica Dosoftei - mitropolit şi cărturar român – (Religie&Română) - Experiment transdisciplinar - Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Cuprins Viaţa Activitatea literară – în Polonia Aprecieri critice Vlădica Dosoftei – Sfânt român Imagini Un ultim gând Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Viaţa mitropolitului Dosoftei (1671 -1686) • • • s-a născut în jurul anului 1624, într-o familie românească din Suceava, părinţii săi numindu-se Leonte şi Misira; tânărul Dimitrie Barilă a învăţat mai întâi la „Şcoala Superioară” de la Iaşi şi mai apoi la Şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov, din Polonia; în 1649 era călugăr la Probota, iar în 1658 ajunge episcop al Huşilor, pentru ca începutul anului 1660 să-l găsească ca episcop al Romanului; în 1671 este ales mitropolit al Moldovei; când era călugăr la Probota, traduce, pentru prima dată în limba română, „Istoriile” lui Herodot, iar ca episcop al Romanului a revizuit traducerea Vechiului Testament, a lui Nicolae Milescu, de la Constantinopol, traducere ce se va tipări în Biblia de la 1688; între 1673 şi 1675 se refugiază în Polonia de frica turcilor; în 1686 Jan Sobieski, regele Polon, porneşte război împotriva turcilor şi intră în Moldova, crezând că va putea atrage de partea sa pe Constantin Cantemir (1685 -1693), însă planurile nu -i reuşesc, iar la retragere îl ia, ca ostatic, în Polonia pe Dosoftei, care a luat cu el moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, odoarele de la racla sfântului şi documentele moşiilor mitropoliei; în Polonia a locuit în cetatea Stryi, lângă oraşul Jolkiev; datorită lipsurilor este nevoit să ceară ajutor de la ţarii Rusiei, Ioan şi Petru, şi de la patriarhul Ioachim, care i-au trimis diferite ajutoare; la 13 decembrie 1693 se stinge din viaţă, în Polonia; Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Activitatea literară • – – – • – • Psaltirea în versuri: tipărită în 1673, la Uniev, în Polonia, deoarece tipografia de la „Trei Ierarhi”, din Iaşi, nu mai lucra; reprezintă rodul unei munci grele „cu multă trudă şi vreme îndelungată, cinci ani cu osârdie mare”; reprezintă prima încercare de versificare în limba noastră; cele peste opt mii şase sute de versuri îl arată ca un poet talentat, iar lucrarea sa are o mare valoare literară şi artistică; Acatistul Născătoarei de Dumnezeu: tipărită la Uniev, în 1673; în 1679, după ce se reîntoarce din Polonia, a încercat să refacă vechea tipografie a lui Vasile Lupu de la Iaşi şi a tipărit câteva cărţi, însă nefiind mulţumit de aspectul grafic, cere sprijin patriarhului Ioachim al Moscovei, pentru înfiinţarea unei noi tipografii, tipografie ce a instalat-o la biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, din Iaşi; aici tipăreşte principalele cărţi de slujbă în româneşte, el fiind primul ierarh din Moldova care a început munca grea pentru pătrunderea limbii româneşti în biserică, în locul celei slavone; Dumnezeiasca liturghie: tipărită în româneşte, în anul 1679, la Iaşi; Psaltire de-nţeles: – • – – tipărită în 1680, în limba română şi slavonă, în vechea tipografie a lui Vasile Lupu de la Iaşi; Molitvelnic de-nţeles: tipărit în 1681, în tipografia de la biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, de la Iaşi; în 1683: tipăreşte o nouă ediţie din Sfânta Liturghie şi „Paremiile preste an”; în „Molitvelnic” şi în „Paremii” adaugă o lucrare istorică proprie – „Poem în 136 de versuri despre domnii Ţării Moldovei – de la Dragoş-vodă până la Duca-vodă” (domnitorii de atunci); Viaţa şi petrecerea sfinţilor: a fost tipărită între 1682 -1686, la Iaşi şi are patru volume; la traducerea ei, din greacă şi slavonă, a ostenit vreo douăzeci şi cinci de ani; Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Activitatea literară – în Polonia • a întocmit o nouă versiune a „poemului” despre domnii Moldovei, continuând lista lor până la Constantin Cantemir; • a tradus o sută cincizeci şi patru de versuri, din greacă în română, ce constituie introducerea dramei „Erofili”, prima încercare de traducere în româneşte a unei opere din dramaturgia universală; • la rugăciunile mitropolitului kievului şi a patriarhului Moscovei traduce din greacă în slavo-rusă lucrări pentru lămurirea unor probleme teologice controversate – „Tâlcuirea Sf. Liturghii”, a lui Gherman al Constantinopolului; „Epistolele Sf. Ignatie Teoforul al Antiohiei”, „Constituţiile Sf. Apostoli”, „Dialog împotriva ereziilor” şi „Despre credinţa noastră” a lui Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, „Mărgăritare” din cuvântările unor Sfinţi Părinţi ş. a. ; • a început să traducă în româneşte „Dogmatica” Sf. Ioan Damaschin. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Aprecieri critice • Ion Neculce: – • Nicolae Iorga: – • “Psaltirea lui Dosoftei este, după trei secole, o operă vie. Multe din “experimentările lui Dosoftei” rămân astăzi fără sunet, arhaice, între altele şi din cauza incompatibilităţii structurale dintre versificaţia polonă şi cea românească, restul arată însă o înzestrare şi un instinct artistic al posibilităţilor, a legilor poetice ale limbii române, care fac din Dosoftei un creator tot aşa de mare, pentru vreamea sa, ca Budai-Deleanu, Heliade, Eminescu sau Arghezi. El a intuit genial condiţia viitoarei poezii a popoarelor din aria culturală răsăriteană, poezie care a stat, pretutindeni, din Grecia până n Rusia, sub semnul sintezei dintre modelul cult venit de aiurea şi universul de fprme şi simţiri poetice ale poeziei populare naţionale”; Al. Piru: – • “Dosoftei avu îndrăzneala să caute poezia aiurea, acolo unde floarea ei se înalţă de veacuri, bucurând un şir de oameni după altul, îmbălsămând viaţa grea a bietului om de la ţară. El nu se coborî în grădina îngustă a cărturarilor, ci, călugăr cu mintea deschisă pentru frumuseţea ce nu stă în cărţi, el luă drumul deschis prin mijlocul ogoarelor. Ce spuneau lăutarii şi flăcăii la horă şi la şezătoare, nu era întru totul pe înţelesul lui, dar el prinse ceva din această frumuseţe nesilită, care nu suferă nici o piedică, ci se desfăşoară limpede şi cutezător. Astfel Psaltirea în versuri se desface în două părţi: una, în care scriitorul nu vrea să coboare, ci îşi înşiră solemn silabele după datina celor învăţaţi, şi alta, cartea cea mai întinsă, în care el uită mândria volumelor răsfoite şi se lasă furat de ritmul uşor, săltăreţ, vioi al cântecului popular. ” G. Ivaşcu: – • “Acestu Dosofteiu nu era om prostu de felul lui. Şi ere neam de mazâl; pre învăţat, multe limbi ştie: elineşte, lătineşte, sloveneşte şi altă adâncă carte şi-nvăţătură, deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră pe-acesta vreme nu este om ca acela. ” (Reproducere din Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte); “Creaţie ca şi originală trebuie socotită traducerea în versuri a Psaltirii, publicate la Uniev (Polonia) în 1673 de mitropolitul Moldovei, Dosoftei. Pentru literatura română, semnificaţia acestei opere, interpretarea unei versiuni în proză slavoneşti, este egală cu cea a traducerilor lui Clement Marot-Theodore de Beze pentru literatura franceză, Jan Kochanowski, pentru literatura polonă, Sf. Augustin pentru literatura italiană. ” PF Teoctist, patriarhul BOR: – “Din soborul vrednicilor vladuci ai Bisericii noastre, din pronaosul frescelor seculare, din pridvorul tiparnitei sale de la Iasi, din galeria ctitorilor culturii românesti, ne iese în cale Mitropolitul Dosoftei al Moldovei. […] Ierarh al harului înmultit, cuget luminat, psalmist în graiul multimilor, osârdic talmaci al izvoarelor grecesti si slavonesti, pentru a face "spre înteles românesc lauda sfânta", mester iscusit al slovelor, paznic al dreptei credinte, al unui dumnezeiesc odor primit din Scripturi si din vistieriile Sfintilor Parinti, greu încercat printre straini si stins de dorul pamântului românesc, asa se profileaza personalitatea creatoare a Mitropolitului Dosoftei, dupa datele vietii sale de pastor ierarh, carturar. E datoria si grija noastra sa-l readucem cu evlavie în rândul marilor figuri ale culturii românesti si universale, în catapeteasma cinstirilor supreme de care tineretul si noi însine avem mare trebuinta. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Vlădica Dosoftei – Sfânt român • • • conform unei ştiri din data de 19. 09. 2005, difuzate la Radio Trinitas, “Vlădica Dosoftei”, va fi trecut în rândul sfinţilor (canonizat) , după Sf. Liturghie arhierească, oficiată la Catedrala mitropolitană din Iaşi, de către PF Teoctist, patriarhul BOR, împreună cu IPS Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi cu alţi ierarhi din patriarhia română, pe data de 14. octombrie 2005. Din aceiaşi ştire mai aflăm că membrii Sfântului Sinod au aprobat canonizarea mitropolitului Dosoftei al Moldovei in şedinţa din luna iulie, anul curent, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. motivele pentru care mitropolitul Dosoftei a fost canonizat sunt numeroase, insa părintele conferenţiar dr. Ion Vicovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Dumitru Stăniloae”, din Iaşi, ne-a amintit doar câteva dintre ele: “Biserica a avut in vedere dimensiunea spirituala, teologica, a acestei mari personalităţi de la sfârşitul veacului al XVII-lea. Motivele care au condus la canonizarea lui au fost mai multe, insa as aminti doar unul dintre ele: el a fost un mare cunoscător si iubitor al Sf. Scripturi. In al doilea rând, a fost un mare cunoscător si iubitor al Sf. Părinţi. Aici as aminti ca, la Iaşi, a tipărit in patru volume, in perioada 1682 -1686, 'Viata si petrecerea sfinţilor'. Al treilea element: a fost un slujitor devotat si iubitor al Sf. Liturghii si al Epiclezei, in special. Din aceasta perspectiva, as aminti traducerea, prima făcuta de un ierarh, a Sf. Liturghii, la Iaşi, in 1679. Al patrulea element: a fost un apărător si fidel trăitor al dreptei credinţe”. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Imagini 1 2 3 4 Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Vlădica Dosoftei Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Pictură Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Statuia lui Dosoftei la Iaşi Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Casa “Dosoftei” Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

“Un ultim gând” “Pe măsură ce anii trec, ei ni-l apropie parcă tot mai mult, chemându-ne să-l facem cunoscut, să-i dăm la iveală vistieria credinţei şi talentului, care au rodit cu îmbelşugare în Biserica noastră, în sufletele fiilor ei şi în Ortodoxia ecumenică. Preţuirea ce i se cuvine operei sale teologice şi literare trece însă dincolo de persoana şi timpul său, acoperind de cinste Biserica şi, deopotrivă, limba şi cultura românească peste trei secole şi jumătate. Fiecare din acestea a urcat prin el trepte noi, înscriind date memorabile legate de Psaltirea sa în versuri, de sfintele cărţi ale slujirii în româneşte de la Dumnezeiasca Liturghie la Octoih si la Vieţile Sfinţilor, la traducerea Sfinţilor Părinţi în alte limbi folosite în Ortodoxie sau desluşind, la crearea Patriarhului Ioachim al Moscovei, învăţătura ortodoxă despre taina prefacerii la dumnezeiasca Euharistie. Mitropolitul Dosoftei trebuie privit şi ca un teolog de autoritate în aria largă a Ortodoxiei. Cu atât mai mult se cuvine să cinstim ierarhul înaripat cu gândul spre înălţimile duhului prin scris şi truda, cu cât împrejurările i-au fost lui Dosoftei vitrege şi mijloacele puţine. “ (PF Teoctist – Patriarhul BOR) Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Vlădica Dosoftei - mitropolit şi cărturar român – (Religie&Română) - Experiment transdisciplinar - Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Cuprins Psaltirea Psalmul Imnul, măsura şi rima Figuri semantice tropi Psalomul 138 Concluzii Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Psaltirea • Psaltirea şi-a luat numele de la „psaltiron”, un instrument muzical cu ajutorul căruia împăratul David acompania cântarea psalmilor săi, renunţând la citeră şi liră. Psaltirea cuprinde totalitatea psalmilor, a textelor revelate (descoperite) de Dumnezeu lui David, dar şi altor prooroci psalmişti. În biblia ebraică sunt 150 de psalmi, iar în traducerea grecească (numită Septuagintă) sunt 151. Psalmul 118 este cel mai lung (176 de versuri), iar 138 este socotit cel mai frumos; 12 psalmi sunt necanonici (32, 42, 70, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 103) – evreii neprimindu-i în credinţa lor, dar toate aceste aprecieri parţiale nu distrug unitatea şi omogenitatea construcţiei organice reprezentată de psaltire. Psaltirea este socotită o sinteză a celor 66 de cărţi (39 - Vechiul Testament, 27 – Noul Testament), care alcătuiesc biblia. „Psaltirea în versuri” este cea mai întinsă lucrare versificată (8634 de versuri) a lui Dosoftei, datorită căreia autorul este considerat drept întemeietorul poeziei româneşti culte. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Psalmul • Despre psalm Sf. Vasile cel Mare spunea că „este liniştea sufletului, dătător de pace, căci el potoleşte cugetele furtunoase şi învăluitoare, ogoeşte turburarea sufletului şi pune frâu neînfrânării. Psalmul este împreunarea celor despărţite şi împăcarea celor înduşmănite, căci cine poate socoti de duşman al său pe acela cu care s-a rugat cu un glas lui Dumnezeu, în aceiaşi ceată de lăudători. Psalmul este armă contra fricii de noapte, liman împotriva demonilor, odihnă de munca de ziuă; de asemenea el e paza poruncilor, şi podoabă pentru cei tineri, şi mângâierea bătrânilor şi cea mai cuviincioasă găteală pentru femei. Psalmul este acela care umple pustia de locuitori şi potoleşte adunările zgomotoase. . . Psalmul este glasul Bisericii. ” Ca o concluzie la cele enunţate de Sf. Vasile cel Mare, psalmul este un imn religios biblic, însă acesta se deosebeşte de imn, care este o specie a genului liric, ce preamăreşte patria, eroii, evenimentele de importanţă naţională, devenind simbol, rostit în momente solemne, şi putând fi însoţit de muzică. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Imnul, măsura şi rima • Psalmul – imn religios la vechii evrei; ulterior şi la creştini; • Imnul – specie a genului liric, ce preamăreşte patria, eroii, evenimentele de importanţă naţională, devenind simbol repetabil în momente solemne şi putând fi însoţit de muzică; • Măsura – reprezintă numărul silabelor unui vers; • Rima – procedeu poetic care constă în potrivirea versurilor în silabele lor finale, începând cu ultima silabă accentuată: - monorima: a a 1 2 3 4; - rimă împerecheată: aa bb 1 -2 3 -4; - rimă îmbrăţişată a b b a 1 -4 2 -3; - rimă încrucişată: a b 1 -3 2 -4. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Figuri semantice tropi • Sunt procedee artistice care antrenează modificări de sens complexe, ce privesc atât substanţa conţinutului cât şi forma lui. Acestea sunt: ØEpitetul ØComparaţia ØPersonificarea ØMetonimia ØSinecdoca ØMetafora ØOximoronul ØSinestezia ØAlegoria ØSimbolul ØEnumeraţia Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş ØInterogaţia retorică ØAntiteza ØRepetiţia hiperbola ØAliteraţia ØAnacolutul ØEufemism ØAntonomază ØImprecaţia ØInvocaţie retorică Înapoi Cuprins Înainte EXIT

Psalmul 138 • • • • • • • Psalomul lui David, 138. Doamne, certatu-m-ai Doamne, tu mi-ai pus ispită, Ca să m-arăţ fără smântă. Şiderea mea şi culcatul Tu-m ştii, Doamne, şi sculatul. Şi gândul mieu de departe L-ştii că nu-i cu răutate. Cărări, potici mi-s cercate De svânta ta bunătate Şi-m vez şi calea de-i strâmbă, Că n-am vicleşug în limbă. Tu mi-ai cunoscut târzâiul, De-l tâlneşti cu timpuriiul. Şi tu m-ai făcut din tină, Luând cu svânta ta mână. Şi nepriceput rămâne Înţălesul tău de mine, Că ţi-i mare-nţălpciunea, De nu poci să-i ştiu minunea. Şi de duhul tău n-am fugă, Ca să scap să nu m-agiungă, Nice de svânta ta faţă N-am într-alte părţ povaţă. Cătră ceri de m-aş sui-mă, Eşti acolo, de m-ei şti-mă, De-aş pogorâ unde-i iadul, Şi de-acolo m-deşchiz vadul, De-aş zbura spre demineaţă Preste mări fără povaţă, Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Psalmul 138 Al lui David • • Cuprins Înainte 1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. 2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. 3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. 4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea 5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. 6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. 7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? 8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, da faţă eşti. EXIT

Psalmul 138 • • • • • • • • Cu mâna ta cu cea stângă M-ai purta fără de tângă, Şi cu direapta ta svântă M-ai ţânea fără de smântă. Şi-ntunerec ce s-ar face, Nu m-aş teme să mă calce, Că noaptea m-ar desfăta-mă Cu lumina fără samă. Că-ntunerecul s-albeşte De tine, când te zăreşte, Şi noaptea să luminează Ca zua, slobozând rază. Că-ntunerec şi lumină Îţ este, Doamne, pre mână. Tu m-ai plămădit în maţe, De m-ai dat maică-mea-n braţe. Ţ-voi mărturisi-n minune De staşnic şi te voi spune De lucruri ce faci mirate, 'N sufletul mieu răsfirate. Că mi-s de tine-nşirate Oasele şi măsurate, Şi sfatul mi-i de sup[t] tină, Făcut de svânta ta mână. Şi ochii tăi, Doamne svinte, Îm văd lucrul de mainte, Că-n cartea ta toţ chiline Să vor scrie, cum să vine, Şi s-or zidi-n zî de viaţă, Nimica să n-aibă greaţă. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins 9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării 10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. 11. Şi am zis: „Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”. 12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. 13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m -ai alcătuit în pântecele maicii mele. 14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. 15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa , ea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. 16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. Înainte EXIT

Psalmul 138 • • • • • • • Că mie m-este cinstită Ceata ta, Doamne, cea svântă, Ce i-ai datu-i cu tărie Să s-aşeze pre crăie, Să multaşcă-ntr-aşezare Ca arina de pre mare. Şi eu încă m-ai scula-mă Ca să-ţ fiu, Doamne, pre samă. Şi-i vei ucide din viaţă Pre ceia ce-ţ sunt cu greaţă. Că oamenii crunţ în sânge De la mine s-or împinge, Ce cugetă răutate De iubita ta cetate. Aceia ce ţî-s cu greaţă Mi-s urâţ a-i vedea-n faţă, Că de dânşii mă topeşte, Râhna şi mă veştezeşte, Şi de dânşii mă-nstreină Pizma lor acea bătrână. Cearcă, Doamne, de găseşte Ce-ş inema mea prieşte, Şi-m întreabă de cărare, Că-ţ priesc cu aşezare. Şi din cărarea de smântă Mă du-n calea ta cea svântă. (Dosoftei, Psaltirea în versuri, Ed. Litera internaţional) Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins 17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. 18. Şi-i voi număra pe ei şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu tine. 19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi, vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine! 20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăşmaşii Îţi hulesc numele. 21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe tine, Doamne, am urât şi asupra vrăşmaşilor Tăi m-am mâhnit? 22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi sau făcut duşmani. 23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. 24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică. (Sf. Scriptură, Ed. I. B. M. al B. O. R. ) Înainte EXIT

Concluzii • Limbajul poetic al mitropolitului Dosoftei este unul al poeziei noastre populare. • N. Cartojan spunea: „ Cu Psaltirea, Dosoftei a devenit omologul român al lui Clement Marot şi al lui Jan Kochanowski. Unul din cei mai de seamă învăţăţi ai limbajului artistic românesc, în sec. al XVII-lea. Prin tendinţa de îmbogăţire a vocabularului limbii române este premergător lui Dimitrie Cantemir, Tudor Arghezi şi Nichita Stănescu. ”. Prof. drd. Felix Godeanu Prof. Rocselana Verdeş Înapoi Cuprins Înainte EXIT