VIRUSURILE virus venin de sarpe DEFINITIE Virusurile sunt

VIRUSURILE (“ virus” = venin de sarpe ) DEFINITIE: Virusurile sunt entități submicroscopice, strict parazite intracelular, lipsite de organizare celulară. Din punct de vedere chimic, sunt macromolecule nucleoproteice, nu au enzime și nici metabolism propriu, nu se pot divide. ISTORIC: - 1889 - Louis Pasteur descoperă vaccinul împotriva turbării - virusul rabiei ( turbării) Louis Pasteur (1822 -1895)

-- 1892 - Dmitri Ivanovschi (1864– 1920) a descoperit virusul mozaicului tutunului (îl numeste “ un agent viu și corpuscular”).

- în 1903 este folosit termenul de “ virus “ pentru agentul ce determină febra aftoasă

- în 1909 Constantin Levaditti descoperă virusul paraliziei infantile ( al poliomielitei) C. Levaditti ( 1874 -1954)

- 1936 - Fridrich Ruska ( 1906 -1988), fizician și inginer german, a descoperit microscopul electronic ( în 1986, a împărțit Premiul Nobel cu un alt cercetator, pentru această descoperire revoluționară).

STRUCTURA GENERALĂ A UNUI VIRUS - GENOM VIRAL – miezul de ADN ( dezoxiribovirusuri) sau ARN ( ribovirusuri) - CAPSIDA PROTEICA – Învelis proteic format din mai multe elemente numite capsomere - bacteriofag - HIV

CONSTITUENȚI ESENȚIALI AI VIRUSULUI - GENOMUL VIRAL - CAPSIDA PROTEICĂ CONSTITUENȚI NEESENȚIALI AI VIRUSULUI - ANVELOPA DE NATURA LIPOPROTEICA - SPICULI DE NATURA GLICOPROTEICA STĂRI SUB CARE SE POATE AFLA UN VIRUS: 1. VIRION = virus matur infectios 2. VIRUS VEGETATIV= genomul viral liber ( decapsidat) în celula gazdă 3. PROVIRUS= genomul viral integrat în genomul celulei gazdă În 1959, la un congres, microbiologistul francez Michael Lwoff ( 1902 -1994) spunea ” un virus este un virus pentru că un virus nu este altceva decât un virus ”. Astfel, savantul a vrut sa sublinieze unicitatea virusurilor. El a primit in 1956 Premiul Nobel pentru medicină.

Spre deosebire de bacterii, virusurile: - traversează cele mai fine filtre - nu pot fi izolate pe medii de cultură - nu pot fi colorate - nu pot fi observate la microscopul optic Multiplicarea virusurilor 1. Alipirea particulei virale de membrana celulei , la nivelul căreia se află receptori specifici; 2. Includerea virusului in interiorul celulei gazda, ca și cum ar fi o particulă utilă ( prin endocitoză); 3. Îndepartarea invelișului proteic și expunerea genomului viral ce transmite comanda de replicare a acidului nucleic și refacere a învelisului proteic de către celula-gazda + asamblarea virusurilor noi 4. Citoliza ( distrugerea celulei și împrastiere virusurilor în celulele din jur) = ciclul litic În cazul ciclului lizogen se încheie ca un armistitiu între virus și celula gazdă, pentru o perioadă variată de timp ( ca în cazul HIV-ului).

PREZENTAREA MULTIPLICĂRII VIRUSURILOR virusul gripei

VIROZE DEVASTATOARE POLIOMIELITA

VIROZE DEVASTATOARE virusul hepatitei A virusul Ebola virusul gripei virusul herpetic papiloma virusul

VARIOLA ( VARSATUL NEGRU)

FEBRA GALBENĂ

HEPATITA v. hepatitei A virusul hepatitei B virusul