VERBULeste partea de vorbire flexibil care exprim aciunea

VERBUL-este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea , starea sau existenţa. AM CITIT LUCREZ SE AFLA CREEAZĂ MERSESERĂ STA VOI CITI SCULPTEAZĂ

PERSOANELE VERBULUI I eu citesc noi citim a II-a tu citeşti voi citiţi a III-a el citeşte ei citesc ea citeşte ele citesc

NUMĂRUL VERBULUI SINGULAR desenezi desenează PLURAL desenăm desenaţi desenează

Un şcolar cam leneş, neînvăţând suficient timpurile verbului, a încercat să facă o , , scamatorie”la lucrarea de control. Numai că, atunci când a vrut să copieze , fiţuicile i s-au împrăştiat. Degeaba i-a explicat doamnei profesoare că ştie, dacă nu a putut să grupeze verbele după timp. Ordonaţi voi aceste verbe , aşa cum ar fi trebuit să facă el , dacă ar fi înţeles că e mai bine să înveţi decât să copiezi. scriu întrebară mersese Vor munci

TIMPUL VERBULUI

ÎN TIMPUL COMUNICĂRII, VERBUL ÎŞI POATE SCHIMBA FORMA DUPĂ… TIMP PERSOANĂ NUMĂR

Forma pe care o ia verbul în comunicare pentru a arăta în ce fel este considerată acţiunea de către vorbitor.

Modurile pot fi : *Predicative, personale *Nepredicative, nepersonale Sunt predicative pentru că verbele îndeplinesc funcţia sintactică de predicat. Sunt personale pentru că verbele au forme distincte pentru persoane diferite.

INDICATIV Arată o acţiune sigură, reală. Mama îi spune : Acum laşi joaca. Veţi învăţa tainele scrisului, cititului şi socotitului. A trecut vremea zburdălniciilor , când alergai şi râdeai cu prietenii. Grijile nu te copleşiseră încă.

• CONJUNCTIV • Arată o acţiune posibilă, realizabilă. • Se recunoaşte după cuvântul să din componenţă. Bunica îl sfătuieşte : La şcoală doresc să afli lucruri noi, să studiezi multe cărţi , dar nu vreau să aud să fi uitat învăţătura celor şapte ani de -acasă.

CONDIŢIONAL-OPTATIV Arată o acţiune dorită sau care depinde de o condiţie. Se recunoaşte după: aş, ai, ar, am, aţi, ar. Bunicul adaugă : Aş vrea un nepot harnic şi cuminte ca Prâslea din basme, care ar fi făcut mai multe minuni , dacă ar fi învăţat şi el vreodată.

• IMPERATIV • Arată o rugăminte, un îndemn, poruncă. Tata îl îndeamnă : Munceşte, citeşte şi nu pierde niciodată timpul !

Sunt nepredicative pentru că , de obicei, nu sunt predicate. Sunt nepersonale pentru că nu au forme diferite pentru persoane diferite.

INFINITIV PARTICIPIU Arată numele acţiunii, Denumesc acţiunea al stării. suferită de un a scrie, a desena, obiect. a începe, a ierta aduşi, aduse, adusă, cântată, cântaţi , cântate

SUPIN Denumeşte acţiunea verbală, arătând scopul acesteia. De zis, la arat, pentru cusut, de nestrăbătut GERUNZIU Arată acţiunea în desfăşurare. izbind, cântând, zâmbind, urcând