USMF NICOLAE TESTEMIANU CATEDRA URGENE MEDICALE URGENELE CARDIACE

USMF ”NICOLAE TESTEMIŢANU ” CATEDRA “URGENŢE MEDICALE” URGENŢELE CARDIACE

BIBLIOGRAFIE § § Lev D. Crivceanschi. „Urgenţe medicale. ” Chişinău, 2005 www. levcrivceanschi. com

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n n Sistemul cardiovascular este un sistem închis ce include inima, sângele şi vasele sangvine. Inima este un organ muscular, cu funcţie de pompă, ce propulsează sângele prin vasele sangvine spre ţesuturi. Ea se localizează în mediastin, o zonă situată retrosternal, protejată posterior de coloana vertebrală şi lateral de plămâni. Inima este divizată în patru cavităţi, două cavităţi superioare numite atrii şi două cavităţi inferioare numite ventricule.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n Sângele ajunge în inimă prin atriul drept. Acesta este sângele sărac în oxigen şi bogat în dioxid de carbon, care este colectat de la ţesuturile corpului şi prin intermediul reţelei venoase transportat către cord. În timpul contracţiei atriului, sângele din atriul drept este propulsat în ventricolul drept prin orificiul tricuspidal. Atunci când ventricolele se contractă, sângele din ventricolul drept este propulsat în plămâni prin orificiul pulmonar a arterei pulmonare.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n n În plămâni are loc schimbul de gaze şi sângele bogat în oxigen este transportat prin patru vene pulmonare în atriul stâng, şi prin intermediul orificiului mitral în ventricolul stâng. Pereţii groşi ai ventricolului stâng se contractă şi propulsează sângele în aortă şi artere, formează o reţea vasculară capilară, la nivelul căreia are loc schimbul de gaze.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n La nivelul orificiilor cordului se găsesc 4 valve, care sunt unidirecţionale şi previn fluxul invers al sângelui. Valvele se deschid ca rezultat a presiunei fluxului sangvin. Ele se închid pasiv atunci când această presiune nu mai e exercitată. Valva bicuspidă (mitrală) are doar două clape, pe când valvele tricuspidă, pulmonară şi aortică toate au cîte trei.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n n Prin intermediul arterelor are loc transportul sângelui de la inimă la ţesuturi. Arterele cu excepţia arterei pulmonare transportă sânge oxigenat. Sunt 9 artere magistrale, pe care lucrătorul asistenţei de urgenţă trebuie să le cunoască:

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n n Arterele coronariene: vasele ce livrează sânge inimii. Aorta: o arteră magistrală ce-şi are originea în cord, parcurge cavităţile toracice şi abdominale şi ulterior se divizează în arterele iliace dreapta şi stângă. Pulmonară: arteră originară din ventricolul drept ce transportă sânge sărac în oxigen către plămâni. · Carotidă: arteră magistrală a gîtului, ce asigură capul cu sânge şi este vasul care ne dă indici despre prezenţa pulsului.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n n n Femurală: arteră magistrală a coapsei, această arteră asigură extremităţile inferioare cu sânge şi poate fi palpată în plica femurală. Radială: arteră magistrală a antebraţului, pulsul poate fi simţit într-un canal mic pe partea degetului mare a articulaţiei mâinii. Brahială: arteră a braţului superior, aceasta este arteră utilizată la luarea presiunii sângelui, cu tensiometru şi un stetoscop şi poate fi simţită pe partea interioară a braţului între cot şi umăr. Tibială posterioară: pulsul poate fi simţit pe suprafaţa posterioară a maleolei mediale. Dorsalis pedis: arteră a piciorului, pulsul poate fi simţit pe suprafaţa anterioară a piciorului.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n Arteriola este cea mai mică unitate de diviziune a unei artere. Arterele treptat se divizează în mai mici şi devin arteriole ce urmează în capilare. Capilarele sunt vasele mici de sânge ce conectează arteriolele cu venulele (cea mai mică parte a unei vene). Ele se găsesc în toate ţesuturile corpului şi la nivelul lor are loc schimbul de substanţe nutritive şi eliberarea de produşi metabolici a activităţii tisulare.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n Deplasându-se înapoi spre cord, sângele din capilare trece în venule, ce reprezintă cele mai mici ramuri ale venelor. Acestea devin mai mari, şi se transformă în vene, ce conduc sângele înapoi la cord. Cele mai importante vene din organism sunt venele pulmonare şi venele cave superioară şi inferioară.

ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n n Venele pulmonare transportă sângele bogat în oxigen de la plămâni la atriul stâng. Venele cave duc sângele sărac în oxigen de la regiunea superioară şi inferioară a corpului la atriul drept. Vena cavă superioară colectează sânge de la regiunea superioară a corpului, iar cea inferioară de la regiunea inferioară a corpului.

IRIGAREA MIOCATDULUI CU SANGE n n n n n În repaus - 0. 8 -0. 9 ml/gmin Activitate fizică- 3. 2 -3. 6 ml/g min Utilizarea oxigenului În repaus - 24 -30 ml/min Activitate fizică - 96 -120 ml min Automatismul cardiac Nodul sinoatrial - 60 -80 imp-min Nodul atrioventricular- 40 -50 imp-min Fascicolul Hiss - 30 -40 imp min Fibrele Purchinge - 20 imp min

FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR n Cea mai simplă cale de a înţelege funcţionarea inima este considerarea acesteia ca două pompe separate: partea dreaptă sau pompa pulmonară, şi partea stîngă sau pompa sistemică. n Partea dreaptă (atriul şi ventricolul drept ) este responsabilă pentru recepţionarea sîngelui de la corp şi expedierea acestuia spre plămîni pentru înlăturarea bioxidului de carbon şi oxigenare n Partea stîngă este responsabilă de recepţionarea sîngelui de la plămîni şi expedierea acestuia spre corp prin circulaţia sistemică n Ambele părţi funcţionează simultan

EXAMENULUI PRIMAR ÎN URGENŢELE CARDIACE Etapele examenului primar: • Formarea viziunii generale • Evaluarea Pacientului • Nivelul de conştienţă • Permiabilitatea Căilor Respiratorii • Respiraţia • Circulaţia • Triarea pacienţilor conform priorităţilor

VIZIUNEA GENERALĂ n Se verifică: pacientul este bolnav sau traumat. Dacă este traumat se verifică mecanismul traumei. Dacă problemele pacientului sunt de ordin medical, atunci se verifică principale acuzele n Se verifică asemenea vârsta, sexul şi rasa pacientului

EVALUAREA PACIENTULUI n Se efectuiază examenul primar pentru a determina prezenţa stărilor cu risc vital: dereglarea conştiinţei, respiraţiei, ritmului cardiac şi a indicilor hemodinamicii (presiunea arteriale, perfuzia periferică, etc. )

NIVELUL DE CONŞTIENŢĂ n Termenul de “conştiinţă” se referă la nivelul de reacţionare a pacientului. n În circumstanţe normale, encefalul recepţionează stimuli, atât de la alte părţi ale corpului cît şi de la mediul înconjurător. n Atunci, când o persoană are un status mintal normal, ea va răspunde la toate tipurile de stimuli: vizuali (vede şi reacţionează la lucrurile ce se petrec împrejurul lor), verbali (aude şi reacţionează la lucrurile ce se petrec împrejurul lor) şi tactili (simte şi reacţionează la durerea provocată). Pacienţii ce nu răspund la stimulii enumeraţi mai sus sunt consideraţi inconştienţi.

EVALUAREA STĂRII RESPIRAŢIEI n n La un pacient conştient, evaluarea începe cu verificarea dacă respiraţia este adecvată. Respiraţia normală este caracterizată prin mişcarea libera a peretelui toracelui, fără utilizarea muşchilor suplimentari. Ritmul este regulat şi egal. Respiraţia Adecvată: • Frecvenţa Normală 12 -20/min Respiraţia neadecvată: • Frecvenţa respiraţiilor peste 24/min sau sub 8/min

EVALUAREA STĂRII RESPIRAŢIEI n Dacă respiraţia este adecvată: • Menţineţi permeabilitatea căilor respiratorii şi administraţi oxigen n Dacă respiraţia este neadecvată: • Menţineţi permeabilitatea căilor respiratorii şi asiguraţi o ventilaţie folosind o mască portabilă sau balonul Ambu cu administrare de oxigen în concentraţii mari

Ventilaţia gură la mască Ventilaţia cu balon de ventilaţie MANAGEMENTUL ÎN CAZ DE RESPIRAŢIE NEADECVATĂ

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Etapele de evaluarea circulaţiei: • Evaluaţi prezenţa pulsului • Determinaţi dacă pacientul are unele hemoragii externe majore • Evaluaţi corespunderea perfuziei prin evaluarea pielii pacientului

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Evaluarea pulsului • La evaluarea pulsului unui adult, verificaţi pentru început prezenţa pulsului radial. Dacă pulsul radial este absent, atunci verificaţi pulsul carotid. Dacă determinaţi că un pacient nu are puls, atunci începeţi resuscitarea cardiorespiratorie • Pentru evaluarea pulsului este necesar de a plasa degetele în acel loc unde artera se află superficial pe un suport osos • La evaluarea pulsului verificaţi două caracteristici: frecvenţa şi calitatea

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Principalele puncte pentru evaluarea pulsului sunt: • Radial: simţit de partea degetului mare a articulaţiei mîinii. • Brahial: simţit pe partea anterioră a extremităţii superioare, între cot şi umăr. • Tibialis posterior: simţit pe suprafaţa posterioară a maleolei mediale • Dorsalis pedis: simţit pe partea superioară a piciorului. • Carotid: simţit pe ambele părţi ale gîtului. • Femoral: simţit în zona femorală (cută între abdomen şi coapsă).

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA PULSULUI RADIAL

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA PULSULUI BRAHIAL

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA PULSULUI TIBIALIS POSTERIOR

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA PULSULUI DORSALIS PEDIS

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA PULSULUI FEMORAL

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA PULSULUI CAROTID

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Frecvenţa pulsului • Frecvenţa pulsului este numărul bătăilor simţite în 30 de secunde multiplicat la 2 • Frecvenţa normală a pulsului la maturi este 60 100 bătăi pe minut • Frecvenţă pulsului peste 100/min este considerată ca puls accelerat (tahicardic) • Frecvenţă pulsului sub 60/min este considerată ca puls încetenit (bradicardic)

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Pulsul carotid palpabil în general indică că pacientul are o tensiune sistolică de cel puţin 60 mm Hg n Pulsul femural palpabil în general indică o tensiunea arterială sistolică de cel puţin 70 mm Hg n Pulsul radial palpabil indică o tensiune arterială sistolică minimă de aproximativ 80 mm Hg

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Evaluarea tensiunii arteriale • Tensiunea arterială se evaluează prin auscultaţie • Pentru evaluarea tensiunii arteriale necesită utilizarea de: sfigmomanometru, manşetă de măsurare şi stetoscop

EVALUAREA CIRCULAŢIEI n Evaluarea tensiunii arteriale: • Auscultaţia este metoda de ascultare a sunetelor sistolice şi diastolice • Poziţionaţi manşeta şi stetoscopul. Plasaţi manşeta comod împrejurul părţii superioare a braţului asigurîndu-vă că manşeta este mai sus decît cotul • Palpaţi artera brahială la articulaţia cotului • Plasaţi diafragma stetoscopului direct pe pulsul brahial • Umflaţi manşeta pînă cînd pulsul brahial dispare, şi continuaţi să umflaţi pînă cînd acul arată cu 30 mm mai mult decît punctul în care sunetul a dispărut • Încet eliberaţi aerul din manşetă prin deschiderea bulbului valvei, permiţînd ca presiunea să scadă uşor • Cînd auziţi primul sunet (bătaia inimii), aceasta este tensiunea arterială sistolică • Continuaţi să eliberaţi aerul din manşetă, ascultînd punctul în care sunetele dispar • Atunci cînd sunetele dispar înregistraţi numărul, cel de-al doilea număr este tensiunea arterială diastolică

EVALUAREA CIRCULAŢIEI EVALUAREA TENSIUNII ARTERIALĂ

HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ n n n Hipotensiunea arterială este un sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi sub 65 mm Hg pentru cea diastolica Cauzele: • Hemoragiile masive cu pierdera volumului mari de sînge • Intoxicaţiile acute (ex. alcool) • Infarct miocardic acut • Bolile infecţioase majore • Alergie majoră Simtomele: oboseală, slăbiciune generală, dispnee, ameţeli, greaţă, vomă, durerea precordială, palpitaţii

HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ n Managementul: n Repaus şi calmul n Flux de Oxigen n Apel la ambulanţa (903)

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ n n n Hipertensiunea arteriala este o patologie a sistemului cardiovascular caracterizata prin majorarea valorilor tensionale peste 140 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi peste 90 mm Hg pentru cea diastolica Creşterea bruscă şi majoră a presiunii arteriale se consideră ca urgenţă hipertensivă şi se acordă tratamentul urgent Simtomele: cefalee, ameţeli, greaţă, voamă, durerea precordială

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ n Managementul • Repaus şi calmul • Flux de Oxigen • Captopril 50 mg sublingual sau • Metoprolol 50 mg oral • Furosemid 40 mg oral • În prezenţa durerii precordiale n Nitroglicerină 0. 4 mg sublingual • Apel la ambulanţa (903)

DUREREA TORACICĂ ISCHEMICĂ SAU DUREREA PRECORDIALĂ Durere precordială are caracterul constrictiv - bolnavul având senzaţie, că inimă sa este strânsă de o “gheară”, de un “cleşte” sau de o menghină, senzaţie de arsură, de căldură sau chiar de înţepătură; durata durerii este prelungită (15 -30 min). n Diaforeză, dispnee, greţuri, vomă, ameţeală, palpitaţii n

DUREREA TORACICĂ ISCHEMICĂ SAU DUREREA PRECORDIALĂ n Managementul • Repaus şi calmul • Flux de Oxigen • Aspirină 325 mg oral • Nitroglicerină 0. 4 mg sublingual • Apel la ambulanţa (903)

EVALUAREA HEMORAGIILOR EXTERNE n Pentru a evalua prezenţa hemoragiilor externe, efectuaţi un examen rapid de la cap la picioare folosind precauţiile şi respectînd asigurarea securităţii personale n Tăiaţi orice articol de îmbrăcăminte îmbibat cu sânge şi verificaţi rana

Arterial Capilar Venos

EVALUAREA HEMORAGIILOR EXTERNE

EVALUAREA PIELII n Pielea este unul din organele corpului ce demonstrează primele semne a circulaţiei (perfuziei) neadecvate n Pielea normală trebuie să aibă o nuanţă roză n Locuri pentru evaluarea culorii pielii sunt lojele unghiilor, buzele şi membranele mucoase ce se localizează de-a lungul pleoapelor ochiului

EVALUAREA PIELII VERIFICAREA CULORII PE MEMBRANELE MUCOASE DE SUB PLEOAPE

EVALUAREA PIELII EVALUAREA BUZELOR ŞI A MEMBRANELOR MUCOASE PENTRU CULOARE

EVALUAREA PIELII n Culorile anormale pielii includ: • Palidă - deseori asociată cu o perfuzie scăzută, în special cu pierderile de sânge • Cianotică – indică lipsa oxigenului adecvat • Hiperemiată – poate fi asociată cu urgenţele la temperaturi înalte sau cu o intoxicare severă cu monooxid de carbon • Icterică – asociată cu o boală a ficatului

EVALUAREA PIELII n Temperatura şi starea pielei: • Pielea normală trebuie să fie caldă şi uscată la atingere • Temperatura şi starea patologică ale a pielii include următoarele: n n n Pielea rece şi umedă – survine atunci când perfuzia nu e adecvată şi fluxul de sânge către piele este redus. De asemenea poate surveni în unele urgenţe legate de acţiunea temperaturii ambiante şi şoc Pielea rece – poate surveni în situaţiile expunerii la temperaturi joase ale mediului Pielea fierbinte şi uscată – poate surveni în febră şi condiţii primejdioase pentru viaţă legate de urgenţele la temperaturi înalte

EVALUAREA PIELII n Evaluarea perfuziei tisulare (reumplerea capilară): • Pentru a testa pulsul capilar, apăsaţi fie pe faţa dorsală a piciorului sau pe faţa dorsală a mâinii cu degetul mare pentru câteva secunde • Atunci când înlăturaţi degetul, pielea normală va arăta o zonă de paloare, întorcându-se la culoarea normală în 2 secunde • Dacă refacerea la o culoare normală durează mai mult de 2 secunde, atunci pulsul capilar este întârziat • Aceasta poate indica o perfuzie neadecvată

EVALUAREA PIELII PULSUL CAPILAR SUB 2 SECUNDE ESTE NORMAL

IDENTIFICAREA PRIORITĂŢII PACIENŢILOR n n Componenta finală a evaluării iniţiale este determinarea prioritaţii pacienţilor Pacientul inconştient sau cu durerea precordială, sau cu hipotesiune arterială, sau cu tensiunea arterială brusc crescută, sau cu dereglăriile frecvenţii a pulsului, sau cu respiraţie neadecvată cer examenarea urgentă la medicul de urgenţă Apel la ambulanţa este obligatoriu Urgenţe cardiace sunt stările cu risc vital crescut şi în absenţa acordării ajutorului primar şi specializat prognosticul este nefavorabil

CONCLUZIE n Examenul primar a pacientului în urgenţele cardiace trebuie să fie efectuat rapid pentru a identifica riscului vital şi acordarea ajutorului primar cît de repede posibil.