UniversitateaTitu MaiorescuFacultatea de Psihologie Modelul memoriei de lucru

Universitatea“Titu Maiorescu”-Facultatea de Psihologie Modelul memoriei de lucru Memoria episodică Memoria semantică Ivan Anca-Ioana Munteanu Oana-Cristina Grupa 4, An II, Zi Bucureşti 2015

Memoria

Cuprins Modelul memoriei de lucru Memoria- definiţie Formele memoriei Memoria episodică Memoria semantică Uitarea Reactualizarea Impactul unităţilor cognitive din ML asupra atenţiei Concluzie

Modelul memoriei de lucru Conform acestui model propus de Baddeley şi Hitch (1974), noţiunea de memorie de lucru este înţeleasă ca un sistem cu capacitate limitată destinat păstrării temporare şi manipulării unor informaţii în timpul realizării unei serii de procese cognitive de înţelegere, gândire şi învăţare.

Modelul memoriei de lucru Sistemul memoriei de lucru este structurat în următoarele componente: „Administratorul central” Sistemul fonologic Sistemul recapitulării articulatorii

Modelul memoriei de lucru În cadrul acestui model s-a studiat în special gestionarea informaţiei verbale. Acţiunea sistemului fonologic este pusă în evidenţă de faptul că atunci când este prezentat un material verbal sub formă auditivă sau vizuală, itemii apropiaţi din punct de vedere fonologic sunt mai greu de reţinut(efectul similitudinii fonologice).

Efectul similitudinii fonologice DBCTPG KWYLRQ por, con, cod, pom, pol far, apa, bon, iaz, gol

Repetiţia articulatorie este invocată în legătură cu efectul lungimii cuvintelor, antrenând o măsură mnezică mai potrivită pentru cuvintele scurte decât pentru cele lungi. S-a presupus că motivul pentru care subiecţii îşi amintesc mai greu cuvintele lungi constă în faptul că ei pronunţă cuvintele în şoaptă.

Memoria poate fi definită, la modul general, ca mecanism cognitiv de encodare, păstrare şi reactualizare a informaţiilor. Memoria este mecanismul psihic cognitiv de reflectare a experienţei trecute, fixare şi păstrare a informaţiilor în vederea recunoaşterii şi reproducerii acestora într-o manieră cât mai fidelă.

Procesele memoriei Encodare Stocare Reactualizare

Formele memoriei Memoria senzorială Memoria de scurtă durată Memoria de lungă durată episodică semantică

Memoria senzorială ( 200 -400 milisecunde) Este considerată ca fiind primul stadiu al memoriei şi este o memorie de foarte scurtă durată. Oamenii păstrează o copie a experienţei senzoriale o durată foarte scurtă însă suficientă pentru a localiza şi se concentra asupra elementelor importante de informaţie şi pentru a le transfera la stadiul urmator al memoriei. Regăsim aici memoria iconică(vizuală) şi cea ecoică(auditivă).

Memoria de scurtă durată (15 -30 de secunde) Memoria de scurtă durată, ne apare ca un sistem tampon între memoria senzorială şi memoria de lungă durată. Rolul acesteia este relevant pentru diferite situaţii ale vieţii cotidiene.

Memoria de scurtă durată MEMORIA SENZORIALĂ MEMORIA DE SCURTĂ DURATĂ MEMORIA DE LUNGĂ DURATĂ

Memoria de lungă durată conservă informaţiile pe o durată de timp considerabilă ce poate să se întindă de-a lungul întregii vieţii. Mecanismul implicat în acest tip de memorie este păstrarea informaţiei spre deosebire de memoria senzorială şi cea de scurtă durată unde păstrarea este doar o caracteristică accidentală pe lânga alte aspecte.

Memoria de lungă durată Tulving a propus existenţa a trei tipuri de memorie de lungă durată: Memoria procedurală(implicită) Memoria semantică(explicită) Memoria episodică(explicită) Memoria explicită este forma veritabilă a memoriei conştiente şi voluntare implicând valorificarea sensurilor şi a semnificaţiilor.

Memoria episodică este cea în care se stochează amintirile legate de evenimentele autobiografice: locul şi momentul aproximativ în care a avut loc un anumit eveniment din viaţa noastră. Informaţiile din memoria episodică sunt ascoiate cu contexte precise de spaţiu şi timp. Aici întâlnim acele amintiri autobiografice, care ne reprezintă, care ne definesc şi ne ajută să ne conştientizăm mereu identitatea.

Memoria semantică sau conceptuală conţine informaţiile pe care le avem despre lume şi mediul înconjurător, şi care nu sunt asociate cu un anumit context spaţio-temporal. Aşadar în memoria semantică găsim acele conţinuturi informaţionale obiective, care nu au valoare sau semnificaţie personaă.

Uitarea se defineşte simplu prin incapacitatea de reamintire a unor informaţii. Aceste informaţii nu ştim dacă sunt pierdute definitiv sau numai temporar atâta vreme cât, în variate împrejurări, constatăm atât fenomenul uitării cât şi cel al reamintirii.

Reactualizarea sau recuperarea informaţiilor constă în scoaterea la suprafaţă a conţinuturilor encodate şi stocate, este vorba de aducerea în plan conştient a unor informaţii şi experienţe care au fost stocate cu un anumit timp în urmă.

REACTUALIZARE VOLUNTARĂ INVOLUNTARĂ

Impactul unităţilor cognitive din ML asupra atenţiei Plecăm de la ideea că atenţia este o submulţime a memoriei de lucru. Pentru a demonstra acest lucru trebuie să arătăm că există unităţi în memoria de lucru care nu aparţin atenţiei. Dacă ele există, atunci impactul lor trebuie să fie, printr-o metodă adecvată, posibil de înregistrat.

Concluzie Modelul memoriei de lucru are o capacitate limitată destinat păstrării temporare spre deosebire de memoria semantică şi episodică ce conservă informaţiile pe o durată de timp considerabilă ce poate să se întindă de-a lungul întregii vieţii.

Bibliografie Conf. univ. dr. Daniela Dumitru. Curs psihologie cognitivă Mihai Aniţei, (2010). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Universitară http: //www. scritub. com/sociologie/psihologie/Lucrarede-diploma-Invatarea 8228120. php