UNIVERSITATEA OVIDIUS FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE FISCALITATE EUROPEANA

UNIVERSITATEA OVIDIUS FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE FISCALITATE EUROPEANA CURS III Lect. Univ. Dr. NANCU Dumitru

Cursul 9 Politica de coeziune a UE 1. Ce este politica de coeziune economică şi socială (PCES)? 2. Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune

Politica de coeziune a UE Coeziunea poate fi definită ca reprezentând acea proprietate a elementelor constitutive ale unui sistem, care asigură coerenţa şi unitatea ansamblului şi permite funcţionarea şi perpetuarea sistemului. D. Tarschys (2003) distinge patru niveluri la care poate fi surprinsă coeziunea: economic, social, cultural şi politic.

Coeziune economică Coeziunea economică reprezintă suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare naţiune, cel al creşterii bunăstării. În Europa, cei treizeci de ani care au urmat războiului, cunoscuţi şi sub numele de „cei treizeci de ani glorioşi”, au fost urmaţi de alţi douăzeci de ani de creştere încetinită, pentru ca, în ultimul deceniu, procesul de creştere să fie reluat. Specialiştii în istorie economică subliniază rolul esenţial jucat în secolul al XXlea de cei trei „i”: inovare, instituţii şi investiţii.

Coeziunea socială reprezintă un alt element important în dezvoltarea unui sistem economic. Necesitatea atingerii coeziunii economice a fost conştientizată încă din perioada revoluţiei industriale (secolul al XIX-lea), atunci când problemele de ordin social s-au dovedit a reprezenta preţul plătit de societate pentru progresul tehnologic dobândit. Deoarece aceste probleme afectau mai ales anumite categorii sociale, fie cele mai vulnerabile (femei, copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilităţi fizice sau psihice etc. ), fie cele mai expuse modificărilor din economie (persoane necalificate sau slab calificate, categorii confruntate cu şomaj structural etc. ), a devenit tot mai evidentă necesitatea unei politici distincte, destinată reducerii disparităţii dintre indivizi, regiuni sau state. Asemenea intervenţii au impus şi remodelarea sistemelor fiscale şi bugetare, tocmai din dorinţa de a face faţă cheltuielilor în creştere necesitate de susţinerea categoriilor sociale afectate.

Coeziunea culturală • Coeziunea culturală reprezintă o a treia trăsătură caracteristică societăţilor industriale avansate în care se evidenţiază o intensitate în creştere a comunicării şi răspândirea sistemelor de valori culturale comune, procese favorizate atât de progresul tehnologic cât şi de dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale. • Coeziunea culturală s-a produs nu numai în interiorul graniţelor şi culturilor proprii, prin consolidarea identităţilor naţionale (identificate prin steaguri, embleme, imnuri, sărbători sau ritualuri naţionale), dar şi în afara acestor graniţe, sub forma curentelor vestimentare, creaţiilor artistice (în domeniul teatrului, filmului, muzicii), literare, a cluburilor şi /sau asociaţiilor cu idei, principii, valori comune etc. În plus, dezvoltarea sistemelor de educaţie şi a mijloacelor de comunicare în masă a facilitat răspândirea anumitor valori în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, contribuind la realizarea unei anumite coeziuni culturale.

Coeziunea politică • Coeziunea politică o trăsătură specifică evoluţiilor politice din ultimele secole, evidentă însă mai ales în ultimele decenii pe fondul revoluţiei din tehnologie şi comunicaţii, a reprezentat-o formalizarea normelor şi instituţiilor internaţionale (identificabilă printr-o serie de elemente obiective legate de uniformitatea instituţională şi legislativă specifică). • Numeroasele mişcări (religioase, politice, civile, profesionale etc. ) la care statele din Europa, dar şi din afara Europei, au fost martore, mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au avut ca principal obiectiv consolidarea coeziunii politice atât în plan intern, cât şi internaţional. • La nivel internaţional, urmărirea unor interese şi scopuri comune au condus la formarea de alianţe, organizaţii şi alte categorii de entităţi, cu un grad mai ridicat sau mai redus de coeziune politică.

coeziune • La nivelul Uniunii Europene, termenului de coeziune i s-a atribuit un înţeles mult mai restrâns, acela de coeziune economică şi socială. • Pentru societatea europeană, coeziunea rămâne un pilon important, reprezentând obiectivul acţiunilor întreprinse în domeniul dezvoltării regionale.

Politica de coeziune a UE • Uniunea Europeană este una dintre cele mai prospere zone din lume din punct de vedere economic şi, potenţial, una dintre cele mai competitive. Cu toate acestea, existenţa unor disparităţi semnificative privind prosperitatea şi productivitatea între statele membre şi între regiunile acestora determină slăbiciuni structurale majore. • La nivelul Uniunii Europene există mai mult de 19 milioane de şomeri, ceea ce înseamnă o rată a şomajului de aproximativ 9% faţă de 5% cât este în S. U. A. şi Japonia. De asemenea, investiţiile în cercetare şi dezvoltare sunt mult mai mici în Uniunea Europeană faţă de cele înregistrate de aceste ţări. • Disparităţile regionale au crescut în mod semnificativ, o dată cu integrarea celor 12 noi state membre în mai 2004 şi ianuarie 2007. Astfel, 10% din populaţia de la nivelul Uniunii Europene care trăieşte în regiunile cele mai dinamice, generează de opt ori mai multe venituri în termeni de Produs Intern Brut (PIB)1 decât 10% din populaţia care trăieşte în zonele cel mai puţin dezvoltate 2.

Politica de coeziune a UE Dincolo de statisticile privind PIB, există totuşi inegalităţi complexe între statele membre şi celelalte regiuni datorate diferenţelor în ceea ce priveşte: • infrastructura; • calitatea mediului înconjurător; • şomajul şi abilităţile forţei de muncă relevante pentru dezvoltare; • mărimea şi diversitatea afacerilor; • nivelurile de inovaţie şi utilizarea tehnologiei în afaceri.

PIB regional pe cap de locuitor – 2004 Sursa Eurostat 1 PIB măsurat la Paritatea Puterii de Cumpărare (PPC) 2 Sursa: COM(2005) 192 Al treilea raport interimar privind Coeziunea (Comisia

Politica de coeziune a UE • Politica de coeziune a Uniunii Europene este destinată reducerii acestor inegalităţi şi a dificultăţilor economice pe care acestea le generează, în vederea îmbunătăţirii funcţionării Pieţei Unice Europene. • O mai bună funcţionare a Pieţei Unice Europene, va duce, la rândul ei, la creşterea competitivităţii Uniunii Europene şi va genera creşterea veniturilor, aducând astfel beneficii pentru economia întregii Uniuni Europene. • Politica de Coeziune, coroborată cu politicile de protecţie a mediului şi politica egalităţii de şanse conduce la promovarea unei dezvoltări durabile în cadrul Uniunii Europene. • Reducerea inegalităţilor este importantă pentru ca toate regiunile şi grupurile sociale să poată contribui şi beneficia de pe urma creşterii economice a Uniunii Europene. • Orice stat membru sau regiune al cărei PIB înregistrează un nivel mai mic decât 75% din media comunitară va primi alocări şi va beneficia de finanţări substanţiale în cadrul obiectivului de convergenţă al politicii de coeziune a Uniunii Europene pentru perioada 2007 -2013.

Politica de coeziune a UE PIB pe cap de locuitor - 2005

Politica de coeziune a UE • Cu un nivel actual al PIB de aproximativ 35% din media la nivel european, România, având în vedere statutul său de membru al Uniunii Europene, este eligibilă pentru sprijinul acordat în cadrul Obiectivului „Convergenţă”, precum şi pentru sprijin în cadrul Obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană”. • Rapoartele anterioare privind situaţia economico-socială a regiunilor din Uniunea Europeană indică faptul că Politica de Coeziune a reuşit să reducă disparităţile, în special în cazul statelor membre mai puţin dezvoltate. Aceasta a avut o contribuţie majoră la creşterea cu 10% a Produsului Intern Brut în ţări precum Grecia, Irlanda şi Portugalia (1989 -99) şi a dus la crearea sau menţinerea a 2, 2 milioane de locuri de muncă la nivelul Uniunii Europene în aceeaşi perioadă3.

Politica de coeziune economică şi socială • Politica de coeziune economică şi socială reprezintă o sumă de intervenţii la nivel comunitar, incluzând atât politica de dezvoltare regională (orientată, în principal, către reducerea disparităţilor teritoriale, regenerarea zonelor industriale în declin), anumite aspecte ale politicii sociale (precum combaterea şomajului pe termen lung, sprijinirea procesului educaţional şi de formare continuă), precum şi o parte a PAC (asistenţa acordată dezvoltării rurale). • Conceptul de coeziune economică şi socială derivă din cel de convergenţă reală, în sensul că obiectivele convergenţei nominale nu pot fi atinse decât în condiţiile în care condiţiile de manifestare ale ofertei nu sunt divergente. • Cu alte cuvinte, conceptul de CES face trecerea către noţiunea de convergenţă reală. • Un asemenea concept a devenit o realitate în procesul integrării europene abia la finele anilor 80. • Cea mai importantă componentă a PCES o reprezintă, evident, politica de dezvoltare regională (PDR).

Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către autorităţile administraţiei public locale şi centrale, în parteneriat cu diferiţi actori economici, în vederea asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional. Altfel spus, PDR include toate acele măsuri, acţiuni care pot influenţa în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni. Obiectivul principal al PDR îl reprezintă realizarea unei cât mai eficiente şi echitabile repartiţii inter şi intraregionale în cadrul activităţilor şi a rezultatelor acestora. Obiectivele specifice, la rândul lor, includ: reducerea şomajului, creşterea nivelului de trai, atragerea investitorilor străini, îmbunătăţirea infrastructurii, echilibrarea şanselor şi a condiţiilor sociale între mediul urban şi rural etc.

Coeziune economica si sociala • Introducere • Decalajul la capitolul venit si ocuparea fortei de munca în cadrul Uniunii Europene a scazut în ultima decada în special începând cu mijlocul anilor 1990. • Aceasta se refera atat la decalajul dintre tari cat si la cele dintre regiuni. În acelasi timp, productivitatea în regiunile mai putin prospere ale Uniunii a crescut în comparatie cu celelalte, marindu-se astfel competitivitatea. • Oricum persista inca diferente considerabile privitoare la nivelul de prosperitate în termeni relativi si performanta economica, reflectând astfel slabiciunile structurale în pofida ameliorarilor aduse prin Fondurile Structurale.

Coeziune economica si sociala • Decalajele de venit si de ocupare a fortei de munca, au continuat sa creasca odata cu intrarea noilor tari Membre în UE în mai 2004, atât între tari cât si între regiuni. • Aproape în fiecare din tarile candidate s-a înregistrat o crestere cu mult mai mare decât în UE 15 începând cu mijlocul anilor 1990, dupa tulburarile de la începutul tranzitiei, însa, PIB-ul lor pe cap de locuitor, si ocuparea fortei de munca fiind în majoritatea cazurilor mult mai scazute decât media UE 15.

Coeziune economica si sociala • O crestere economica sustinuta, superioara nivelului inregistrat in UE actuala este necesara pentru ca noile tari membre sa atinga un nivel de venit apropiat de media europeana. • Pentru o crestere atât de înalta si un nivel înalt de ocupare a fortei de munca, noile tari Membre vor avea nevoie de un ajutor considerabil în combaterea problemelor structurale serioase si în realizarea potentialului lor economic. • Depasirea slabiciunilor structurale în noile tari Membre, ca si in unele zone ale UE actuale cu performanta economica întârziata, ar ridica nivelul de trai, dar ar si fortifica competitivitatea si cresterea generala a economiei UE.

Coeziune economica si sociala Acestea sunt punctele principale care reies din analiza de mai jos. Aici se examineaza 1) cresterea PIB si a ocuparii fortei de munca în tarile de coeziune pe parcursul ultimilor ani în comparatie cu cresterea în restul UE; 2) decalajul între regiunile UE 15 si evolutia lor în ultimul deceniu, axânduse în special pe regiunile Obiectiv 1, care primesc sprijin prin Fondurile Structurale; 3) recenta dezvoltare economica în tarile candidate si modul de variatie a performantei economice în diferite regiuni din aceste tari; 4) rata cresterii necesara pentru convergenta la nivelul de venit în UE actuala într-o perioada rezonabila de timp; 5) consecintele unei populatii în curs de îmbatrânire. În continuare se analizeaza doua aspecte ale coeziunii sociale: somajul si nivelul scazut al veniturilor în cadrul UE.

Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune • În toate cele patru tari de coeziune, Grecia, Spania, Irlanda si Portugalia, sa înregistrat o crestere superioara mediei UE între 1994 si 2001. • In aceste tari, cu exceptia Irlandei, cresterea demografica a fost putin mai mare decat media, aceasta traducandu -se printr-o crestere substantiala a PIBului pe cap de locuitor, in comparatie cu restul Uniunii

Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune • În Irlanda, unde populatia a crescut cu mai mult de 1% pe an, PIB pe cap de locuitor a crescut în termeni reali de aproximativ patru ori mai mult decât nivelul mediu UE (8% pe an fata de 2% pe an). • În consecinta, în 2001, PIB pe cap de locuitor în Irlanda în termenii standardelor puterii de cumparare (SPC) a fost cu peste 17% deasupra mediei UE 15, pe când la începutul anilor 1990 a fost sub 25%. • Exemplul Irlandei demonstreaza cu precadere eficienta ajutorului prin Fondurile structurale combinat cu politicile nationale, ce încurajeaza cresterea economica. • În celelalte trei tari de coeziune, cresterea PIB pe cap de locuitor, în termeni reali, a fost mai modest a dar oricum mai înalta decât în restul UE începând cu mijlocul anilor 1990. De la sfârsitul crizei economice pana la declinul recent, cresterea PIBreal pe cap de locuitor în Grecia, Portugalia s. I Spania s-a mentinut considerabil deasupra mediei UE, pe când în timpul crizei, aceasta a fost cu mult mai joasa decât media (Graf. 1. 1).

Coeziune economica Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune • Prin urmare, între 1991 si 1994, PIB pe cap de locuitor a scazut în Grecia si in Portugalia, pe când în Spania aceasta a crescut mai lent decât media UE. • În perioada 1994– 2001, cresterea PIB în cele trei tari a fost similara, peste 3% pe an în Spania s. I Portugalia si doar lejer sub acest nivel în Grecia în comparatie cu media UE, usor superioara de 2% pe an. • De aceea, în acesti sapte ani de recuperare economica în UE, PIB pe cap de locuitor în aceste trei tari luate împreuna a crescut cu aproximativ 1 zecime de procent pe an mai mult decât media UE. • Drept consecinta, PIB pe cap de locuitor în ele trei tari de coeziune luate împreuna s-a ridicat pâna la 79% din media UE în 2001 si pâna la 81% în 2002, în termenii SPC luând în considerare nivelurile de pret diferite. • În Spania, PIB pe cap de locuitor în termeni SPC a fost mai jos cu 15% decât media UE în 2002.

Convergenta ocuparii fortei de munca • • De asemenea, începând cu anii 1990, au crescut simtitor cifrele în domeniul ocuparii fortei de munca în tarile de coeziune. Între 1996 si 2002, proportiile populatiei apte de munca (15 la 64) ocupate în UE 15 — rata ocuparii fortei de munca — a crescut cu mai mult de 4 zecimi de procent. În cele patru tari de coeziune luate împreuna, cresterea a fost de doua ori mare, astfel media ratei de ocupare atingând 60% în 2002, cu 4 zecimi de procent mai putin decât media UE 15 (64%), jumatate din decalajul înregistrat cu 6 ani în urma. Cresterea în Irlanda a fost deosebit de înalta (10 zecimi de procent), reflectând cresterea sa economic a rapida, ce a ridicat rata de ocupare usor deasupra mediei UE 15. Cu toate ca cresterea în Spania a fost mai semnificativa (aprox. 11 zecimi de procent), rata ocuparii în 2002 (58½%) s-a mentinut mai jos de media UE 15. Cresterea (6½ %) a fost mai modesta în Portugalia, unde ocuparea fortei de munca era deja destul de înalta, însa oricum superioara mediei UE, ridicând astfel rata ocuparii la 68½%, doar lejer sub cele 70% fixate ca obiectiv pentru UE în 2010 la Lisabona. Pe de alta parte cresterea ocuparii fortei de munca, în pofida cresterii economice sporite, a fost mult mai joasa în Grecia, doar 2 zecimi de procent în acesti 6 ani. Din aceasta cauza, rata ocuparii în 2002 (57%) a fost remarcabil inferioara mediei UE 15 fata de rata de la mijlocul anilor 1990, doar Italia având o rata mai joasa. În consecinta, cresterea ocuparii în zonele UE, unde aceasta se mentine sub nivelul mediu, ramâne un obiectiv major al politicii UE.

Cresterea productivitatii • În Spania si într-o masura mai mica în Portugalia, cresterea ocuparii a contribuit considerabil la cresterea PIB, precum e cazul si în Irlanda, unde ocuparea fortei de munca a crescut cu aproximativ 5% pe an între 1996 si 2002. • Cresterea ocuparii în Irlanda a fost însotita de o crestere a productivitatii muncii cu aproximativ 4% pe an, aceasta fiind de 3 ori mai înalta decât rata medie UE. • În Portugalia, cresterea productivitatii de asemenea a depasit media UE, pe când, în Spania, unde ocuparea fortei de munca a crescut considerabil, aceasta a reprezentat doar o jumatate din nivelul mediu. • În Grecia, pe de alta parte, cresterea productivitatii a atins aproape 3% pe an între 1996 si 2002, cu mult mai mult decât rata medie UE dublata, si a constituit sursa predominanta de crestere a PIB. • În Grecia si Portugalia, unde se afla unele din cele mai întârziate regiuni ale UE, baza productiva s-a intensificat începând cu anii 1990, astfel ridicând potentialul pentru convergenta continue la capitolul venit în anii urmatori.

Declinul recent al economiei UE • • Cresterea economica în UE a scazut simtitor în cei trei ani de dupa publicarea ultimului Raport de Coeziune. Acest declin a afectat inevitabil coeziunea, în mare parte pentru ca a condus la o noua crestere a somajului în multe zone , dar s. I pentru ca a creat circumstante nefavorabile pentru reducerea decalajelor regionale la venit si ocupare. Cresterea economica la nivel comunitar a lasat de dorit în 2003, nivelul mentinându-se constant pe parcursul a trei ani (sub 1%). Cresterea PIB poate atinge 2% în 2004 si respectiv 2, 5% în 20052. Acest declin a afectat aproape toate Tarile Membre. Chiar si în Irlanda se estimeaza o scadere a cresterii cu 1½% în 2003 si se prevede o recuperare doar a 1% în 2004. Daca aceste previziuni se realizeaza, atunci convergenta în directia mediei UE în a doua jumatate a anilor 1990 s-ar face în trei ani, de la 2001 pâna la 2004. In celelalte doua tari de coeziune situatia este mai buna. În Spania, PIB se estimeaza a fi crescut în medie cu peste 2% pe an în 2002 si 2003 si se prevede o crestere a acestuia pâna la aproximativ 3% în 2004, pe când Grecia pare a fi afectata cel mai putin. Aici s-a înregistrat o crestere de aproximativ 4% în 2002 si în 2003, în 2004 cresterea se va mentine la acelasi nivel conform prevederilor — cu mult mai mare decât media UE. E probabil ca în aceste doua tari ajutorul prin Fondurile Structurale sa fi contribuit la mentinerea cresterii economice. Încetinirea cresterii economice a dus la o întârziere usoara in procesul de a fortei de munca, probabil din cauza ca angajatorii se asteptau ca aceasta va fi de scurta durata.

Declinul recent al economiei UE • In 2003 aceasta a determinat o depreciere a nivelului de crestere a ocuparii profesionale in Irlanda, estimata la mai putin de 1%, implicand o scadere a ocuparii profesionale. • De asemenea, aceasta a fost în descrestere în Spania, unde cifra ocupatilor a fost de circa 1½% în 2003, conditionând o crestere ulterioara a ocuparii (cu aproxiæativ 1 zecime de procent). • În Grecia, estimarile sugereaza o crestere similara în rata de ocupare. În Portugalia, pe de alta parte, se estimeaza o scadere a populatiei ocupate cu 1% în 2003 si se prevede mentinerea în general la acest nivel în 2004, implicând o reducere semnificativa la rata ocuparii. • Germania si Italia au dat dovada de o performanta slaba. În Germania, PIB nu a crescut în 2002 si 2003 iar în Italia cresterea a fost mai mica de ½% in acesti doi ani. • În Franta, unde cresterea BIP a fost similara cu media comunitara pâna la 2001, iar in 2003 s-a constatat doar o crestere marginala. • În Olanda, unde anterior cresterea a fost mult mai înalta decât media, PIB a crescut foarte putin în 2002 dar a cazut în 2003.

Cresterea PIB in noile SM (12) • În toate noile tari Membre, cresterea PIB a atins peste 4% pe an între 1994 si 2001, cu exceptia Ungariei (lejer sub acest nivel) si a Republicii Cehe. • În ultima, cresterea a atins doar 2% pe an, pe când în Bulgaria si România, PIB nu a crescut aproape deloc. • Populatiei a evoluat diferit în functie de târa, înregistrându-se o crestere semnificativ a în Cipru si alta, o diminuare cu 1% pe an în cele trei tari Baltice si Bulgaria si schimbari relativ neînsemnate în alte parti, iar cresterea PIB pe cap de locuitor a variat usor mai mult decât cresterea PIB. • În total, cresterea PIB pe cap de locuitor în termeni reali în noile tari Membre a înregistrat aproximativ 1½% pe an deasupra mediei UE 15 în aceasta perioada. • Începând cu 2001, cresterea a încetinit în aceste tari luate împreuna, partial din cauza diminuarii cresterii economice în UE, prima lor piata de export. • Cresterea totala s-a aflat usor sub 2½% în 2001 si 2002 si se estimeaza a fi de 3% în 2003. • Declinul a fost în special marcant în Polonia, unde cresterea a atins în medie doar 1% în 2001 si 2002 dar aceasta a fost si mai joasa în Malta din cauza declinului turismului in UE.

Decalajele vor continua sa creasca între regiuni odata cu extinderea UE • • Extinderea va avea un impact mai semnificativ asupra decalajelor între regiuni decât între tari. Daca e sa luam în consideratie ca 73 milioane locuitori, circa 19% din populatia UE 15, locuiesc în regiuni unde PIB mediu pe cap de locuitor în perioada 1999– 2001 a fost mai jos de 75% din media UE, conform analizelor recente, aproximativ aceea si cantitate, aproximativ 69 din 74, 5 milioane ce vor deveni cetateni UE în 2004 (92% din 100%), locuiesc în regiunile cu un PIB pe cap de locuitor mai jos de media UE 25 în noile tari Membre. Aceasta nu înseamna ca, dupa cum se mentioneaz a mai jos, aceste 69 milioane locuitori s-ar adauga pur si simplu la cei care în prezent traiesc în conditii de 75% PIB din media comunitara, pentru ca aceasta medie se va reduce (de la o medie a 15 tari Membre la o medie ce acopera 25 tari Membre) în urma extinderii UE. Extinderea va avea ca efect o crestere pana la 123 de milioane de persoane a populatiei care va locui in zone cu PIB pe cap de locuitor sub 75%, in UE 25. La intrarea Bulgariei si României, cifra va atinge 153 milioane, deci 32% din populatia UE 27, deci numarul populatiei care locuieste în asemenea circumstante crescand de doua ori mai mult. În UE 27 doua treimi din populatia cu PIB pe cap de locuitor mai jos de 75% din media UE 25 vor locui în noile tari Membre. Circa una din sase persoane va locui în regiunile cu PIB pe cap de locuitor mai jos decat media comunitara. Nici una din cele 38 de regiuni implicate nu se afla în prezent în UE 15.

Contributia politicii de coeziune la crestere în Uniunea Europeana • Atingerea unor rate de crestere prin performanta productivitatii si cresterea ocuparii fortei de munca e importanta nu numai în tarile candidate pentru ridicarea standardelor de trai si pentru generarea resurselor necesare ameliorarii financiare a infrastructurilor, a serviciilor colective etc. , dar si pentru Statele Membre existente. • Date fiind interdependen tele accelerate între comert si investitii, dezvoltarea economica a noilor tari Membre poate fi un impuls dinamic pentru initierea si sustinerea ratei de crestere în cadrul UE. • Diferentele structurale existente în dotarea cu infrastructuri si a capital uman indica ca aceste tari, precum si multe regiuni înapoiate s. I problematice din cadrul UE 15 nu sunt în stare sa contribuie în masura în care ar trebui la competitivitatea întregii UE.

• • Prin urmare, în UE se obtine un nivel al veniturilor si al ocuparii mai mic decât cel care ar putea fi obtinut, în detrimentul tuturor, nu doar a celor afectat. I în mod direct. Reducerea decalajelor existente ar fortifica, deci, competitivitatea economiei UE s. I capacitatea ei de dezvoltare sustinuta. Aceasta ar reduce de asemenea probabilitatea crizelor si a presiunii inflatiei în regiunile mai puternice unde crestea are loc, suprimând astfel decalajele mai devreme. În cazul tarilor candidate, aceasta le-ar permite sa-si sporeasca rata cresterii economice si respectiv, sa extinda importul din tarile Membre UE existente. În prezent importul reprezinta mai mult de o jumatate din PIB în aceste tari — mult mai mult decât în tarile de coeziune (în Grecia si Spania, importul reprezinta doar circa 30% din PIB si Portugalia, 38%) — însa aceasta tinde spre o crestere mult mai însemnata decât cea a PIB, în conditii de dezvoltare economica. Este de presupus ca acestea vor continua sa cumpere produse manufacturate, în special masini si echipament, necesare pentru dezvoltarea lor economica, care nu se produc în interiorul tarii. Cresterea PIB este utilizata în mod disproportionat pentru cumpararea marfii straine, mai ales din ta rile Membre UE 15, import ce se ridica la 60% din total, dar în mod special din Germania (circa 25%) si Italia (în jur de 10%). Veniturile Germaniei si Italiei, în particular din stimularea cresterii în tarile Membre noi, sunt substan tiale, dar UE luata în întregime beneficiaza de aceasta precum si din cresterea pietelor UE care va continua datorita cresterii în tarile candidate, tot asa cum UE beneficiaza din cresterea în tarile de coeziune si în regiunile Obiectiv 1.

De cât timp au nevoie tarile candidate pentru redresarea economica? • Atingerea scopului de coeziune legat de perspectivele extinderii UE poate fi ilustrat prin “scenarii de redresare” care ar indica cât timp ar fi necesar pentru ca PIB pe cap de locuitor în noile Tari Membre împreuna cu România si Bulgaria sa atinga media UE, prin presupuneri simple cu privire la cresterea nivelului lor fata de cresterea în UE 15. • În continuare, vom considera doua scenarii: primul, în care cresterea va fi mentinuta în aceste tari cu 1½% pe an deasupra mediei UE 15, drept medie s-ar lua atunci cifra atinsa în decurs de 7 ani: 1995– 2002, si al doilea — în care cresterea va fi sustinuta la 2½% deasupra mediei UE 15. • Ambele pornesc de la ultima prevedere a PIB pe cap de locuitor în diferite tari în 2004. Daca cresterea în toate tarile ar putea fi sustinuta cu 1½% deasupra restului UE (adica 4% pe an daca cresterea e de 2½% pe an în U E 15), PIB mediu pe cap de locuitor în 12 tari va ramâne inferior 60% din media UE 27 extinse, medie calculata preventiv pâna la 2017 (Graf. 1. 6 si 1. 7), an în care aceasta ar depasi 75% din medie doar în Slovenia, Republica Ceha si Ungaria. • Daca cresterea s-ar mentine la aceasta rata, Slovacia ar atinge 75% din medie in 2019, pe când pentru Estonia ar fi necesari 10 ani. • În 2035 — peste mai mult de 30 ani — Polonia s-ar apropia de aceasta linie, iar Letonia — în 2041. • Cu aceasta rata de crestere, Bulgaria s. I România ar avea înca un nivel de PIB pe cap de locuitor de 75% din media in 2050.

• • De cât timp au nevoie tarile candidate pentru redresarea economica? Daca cresterea ar fi sustinuta la o rata mai mare — la 2½% deasupra mediei UE 15 (implicând o crestere de circa 5% pe an, daca cresterea în UE 15 e de 2½%), sar ajunge la o convergenta într-o perioada de timp mai scurta. Oricum numarul de ani estimat ramâne considerabil pentru multe din aceste �� ari. De exemplu pentru Polonia, la aceasta rata, ar fi nevoie de 20 ani sau mai mult pentru ca PIB pe cap de locuitor sa atinga 75% dinmedia UE, însa mult mai multi ani pentru a atinge media UE, sau cel putin a se apropia de ea. Pentru Bulgaria s. I România, ar trebui o perioada si mai îndelungata. Cu toate acestea la rata de crestere, numarul de regiuni din tarile candidate, care necesita suport structural, din motiv ca PIB-ul lor pe cap de locuitor e mai jos de 75% din media comunitara, s-ar reduce mult mai repede decât în cazul unei cresteri mai lente. Aceste scenarii nu sunt adecvate pentru a sustine ca cresterea de 4% sau 5% pe an în aceste tari e maximul la care se poate spera. În primul rând, exemplul Irlandei din ultimul deceniu demonstreaza ce se poate obtine cu o rata înalta de crestere. În al doilea rând, potentialul de crestere în noile �� ari Membre va fi enorm sprijinit de cresterea capitalului pentru investitii, ca rezultat al politicii UE de coeziune. Chiar daca ratele cresterii cu mult superioare mediei UE 15 ar putea fi sustinute pe o perioada îndelungata, aceste scenarii arata ca pentru majoritatea tarilor, ajungerea la media UE pare a fi un proces de lunga durat

• Potitica de dezvoltare Regionala

The beginnings of the ERDF: building an aqueduct in Sicily (Italy) in the late 1970 sa.

Potitica de dezvoltare Regionala Istoric • 1957 – Statele semnatare ale Tratatului de la Roma menţionează în preambulul acestuia necesitatea „de a consolida unitatea economiilor şi de a asigura dezvoltarea armonioasă prin reducerea diferenţelor dintre diversele regiuni, precum şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”. • 1958 – Înfiinţarea Fondului Social European (FSE). • 1962 – Înfiinţarea Fondului European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). • 1986 – Actul Unic European creează bazele unei autentice politici de coeziune menită să compenseze taxele impuse de piaţa unică şi resimţite în ţările din Sud şi în regiunile mai puţin favorizate.

• • • 1989 -1993 – Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de funcţionare a Fondurilor de Solidaritate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să le aloce 68 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997). 1992 – Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea ca fi ind unul dintre obiectivele esenţiale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică. Tratatul prevede şi crearea unui Fond de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului înconjurător, precum şi transporturile în statele membre mai puţin prospere. 1994 -1999 – Consiliul European de la Edinburg (decembrie 1992) alocă pentru politica de coeziune aproape 200 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997), adică o treime din bugetul comunitar. Un nou Instrument Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) completează Fondurile Structurale. 2000 -2006 – Consiliul European de la Berlin (martie 1999) reformează din nou fondurile structurale care vor beneficia de un buget de 213 miliarde de euro pentru o perioadă de şapte ani. Instrumentul pentru politici structurale de preaderare (ISPA) şi programul special de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (Sapard), care au drept obiectiv favorizarea dezvoltării ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est, vin în completarea programului Phare care există din anul 1989. 2000 -2001 – Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) adoptă o strategie axată pe ocuparea forţei de muncă şi menită să facă din Uniune „economia cea mai competitivă şi cea mai dinamică a lumii, bazată pe cunoaştere, până în anul 2010”. Consiliul European de la Göteborg (iunie 2001) completează această strategie prin legarea ei de dezvoltarea durabilă.

• 2002 – Consiliul European de la Copenhaga (decembrie 2002) se soldează cu încheierea unui acord asupra criteriilor de aderare a celor zece noi state membre ale Uniunii. • 1 mai 2004 – Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia aderă la Uniunea Europeană. • 2005 – Consiliul European ajunge la un compromis cu privire la bugetul pentru perioada 2007 -2013. Politica de coeziune dispune de un buget de 347, 410 miliarde de euro (preţuri curente). • 17 mai 2006 – Consiliul, Parlamentul şi Comisia semnează acordul privind bugetul pentru perioada 2007 -2013. La data de 1 august 2006 intră în vigoare regulamentele privind fondurile structurale pentru perioada 2007 -2013. • 6 octombrie 2006 – Consiliul adoptă „orientările strategice comunitare în materie de coeziune”, veritabil soclu pentru noua politică, care definesc principiile şi priorităţile pentru perioada 2007 -2013.

De ce o politică regională? Pentru a elimina disparităţile economice şi sociale • Uniunea Europeană are 27 de state membre care reprezintă o comunitate şi o piaţă internă de 493 de milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai multe disparităţi economice şi sociale între aceste state şi cele 268 regiuni ale lor. • O regiune din patru înregistrează un PIB (produs interior brut) pe cap de locuitor sub 75% din media înregistrată în Uniunea Europeană cu 27 de state membre.

De ce o politică regională?

De ce o politică regională? Pentru a fi solidari şi pentru a rămâne competitivi • Obiectivul politicii regionale europene este de a concretiza solidaritatea Uniunii prin coeziunea economică şi socială, reducând discrepanţa dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni. • Printr-o abordare specifică, politica regională europeană aduce o valoare adăugată acţiunilor întreprinse pe teren şi contribuie la finanţarea unor proiecte concrete în favoarea regiunilor, oraşelor şi locuitorilor acestora. Ideea este ca regiunile să devină capabile să-şi joace din plin rolul în favoarea creşterii economice şi competitivităţii şi să-şi împărtăşească ideile şi bunele practici. Acesta este, de altfel, obiectivul noii iniţiative intitulate „Regiunile, actorii schimbării economice”. Întreaga politică regională respectă priorităţile Uniunii Europene în materie de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă (a se vedea strategia de la Lisabona).

De ce o politică regională? Pentru a face faţă preocupărilor secolului XXI • „Ce fel de Europă ne dorim – pentru noi şi pentru generaţiile viitoare? • Ne dorim o Europă dinamică, lider în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor. • Ne dorim o Europă productivă, în care fiecare să aibă un loc de muncă, o Europă solidară, în care persoanele bolnave, persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap să beneficieze de îngrijiri, o Europă în care să domine justiţia, fără discriminări, în care fiecare să se bucure de drepturi egale în materie de muncă şi de educaţie, o Europă fără poluare, care acordă atenţie mediului şi care participă în mod activ la soluţionarea marilor probleme mondiale, o Europă care susţine valori împărtăşite şi apărate de toţi. Iată Europa pe care o numesc Europa dorinţelor mele şi ştiu că stă în puterile noastre să o creăm astfel. ” Fragment din discursul Comisarului Danuta Hübner, care a avut loc la Varşovia la data de 17 octombrie 2006 .

Politica regionala a Uniunii Europene • Pentru a putea avea o privire de ansamblu si a putea intelege mecanismul de acordare a fondurilor structurale trebuie sa cunoastem contextul care le genereaza. • Dupa cum se stie, aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia. • Competetia in crestere dintre diferite regiuni, implicit activitatile desfasurate in cadrul acestora, atat in interiorul Uniunii Europene cat si in afara acesteia reprezinta o stare de fapt a lumii "globalizate" in care traim. • Nota distincta pe care UE o realizeaza, in tot acest peisaj, consta in atentia pe care o acorda faptului ca nu toate regiunile se bucura de aceleasi conditii economice, geografice si sociale si, ca urmare a acestei realitati, nu toate pot concura de pe aceleasi pozitii.

• Politica regionala a Uniunii Europene Pentru multi ani, disparitatile regionale din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare si al calitatii vietii faceau obiectul politicilor nationale Statelor Membre. Multe imbunatatiri au putut fi observate din momentul in care Uniunea Europeana a initiat politica de reducere a lor. • Politica de coeziune este definita prin scopul sau si anume sprijinirea procesului de reducere a decalajelor dintre regiunile si statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene si cele mai putin dezvoltate. Politica de coeziune isi are baza legala primara in textul Tratatului UE (Titlul XVII "Coeziunea Economica si Sociala" si Art. 148 referitor la Fondul Social European). Obiectivul de a intari coeziunea economica si sociala este mentionat explicit in Articolul 2 al Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene. Mai specific, Articolul 158 mentioneaza coeziunea ca pe o preconditie pentru dezvoltarea armonioasa a UE, precizand vointa de "a reduce disparitatile intre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni si ramanerea in urma a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale".

Politica regionala a Uniunii Europene • Inainte de toate, Politica regionala a UE este despre Solidaritate: este astfel conceputa incat sa asigure la nivelul comunitatii asistenta pentru ca cele mai dezavantajate regiuni sa depaseasca handicapurile pe care le au. in perioada 2000 -2006, o treime din bugetul comunitatii, realizat din contributiile statelor membre (213 bilions of Euros) au fost cheltuiti prin intermediul acestei politici, adica redistribuite catre regiunile care aveau nevoie de aceste fonduri pentru a se dezvolta. • Statele Membre prin intermediul propriilor strategii de ajutor financiar si Uniunea Europeana isi vor continua eforturile intreprinse pentru reducerea decalajelor an dezvoltare, pentru sprijinirea zonelor industriale aflate in declin, pentru diversificarea activitatilor in mediul rural si pentru imbunatatirea zonelor urbane aflate in declin. • Politica regionala este de asemenea tangibila: rezultatele ei pot fi cu usurinta observate de catre cetatenii europeni, care beneficiaza in mod direct de asistenta (in diferite forme: prin sprijinul de care dispun in cautarea unui loc de munca si in adaptarea la conditiile unei piete mereu in schimbare, prin instruire, mai ales).

• • • Politica regionala a Uniunii Europene Ea contribuie la imbunatatirea vietilor celor care traiesc in aceste regiuni, prin cresterea fondurile pe care autoritatile publice le au la dispozitie pentru a asigura noi infrastructuri si pentru a ajuta companiile private sa devine din ce mai competitive. Autostrazi, aeroporturi si cai ferate pentru trenuri de mare viteza au fost construite sau renovate cu asistenta financiara din partea Uniunii Europene (fonduri structurale), dar intotdeauna in acord cu standardele de mediu europene. IMM sunt infiintate si sprijinite in parcurgerea primilor ani de existenta in zonele aflate in declin. Sistemele informationale patrund in cele mai izolate zone rurale. Noi facilitati in domeniul educatiei, al sanatatii, chiar si al petrecerii timpului liber sunt create in suburbiile reabilitate. Toate acestea reprezinta exemple tangibile care arata cetatenilor de rand cu contribuie UE la cresterea calitatii vietii lor. Necesitatea promovarii unei dezvoltari echilibrate prin reducerea disparitatilor dintre diferite regiuni si sprijinirea celor mai putin dezvoltate in recuperarea diferentelor a fost observata chiar din preambulul Tratatului de la Roma (1957). S-au pus bazele Fondului Social European si a Bancii Europene de Investitii. Alte instrumente au fost create in timp, concomitent constructiei europene si cresterii numarului de noi State Membre.

• • • Politica regionala a Uniunii Europene Astfel, in 1962, in momentul atingerii unui conses in privinta dezvoltarii unei politici agricole comune, a fost creat Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricola. in 1964 a fost impartit in 2 sectiuni principale - una de Orientare si alta de Garantare - care contribuie la implementarea unei politici sustinute de reforme in agricultura si la promovarea unor noi forme de dezvoltare rurala. Dupa aderarea la Uniunea Europeana a Marii Britanii, a Irlandei si a Danemarcei, in 1973, in 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regionala. Menirea initiala a acestui fond a fost de a sprijini regenerarea regiunilor industriale aflate in declin din Marea Britanie si de a compensa fondurile reduse pe care Marea Britanie le primea prin intermediul Politicii Agricole Comune. Integrarea Greciei si, ulterior a Spaniei si Portugaliei, au facut ca, treptat, fondul sa se adreseze tuturor acelor regiuni ramase in urma, din punctul de vedere al dezvoltarii. Actul Unic European (1986) a introdus prima titulatura pentru desemnarea notiunii de coeziune economica si sociala si a creat premisele pentru o politica regionala bazata pe solidaritate.

• • • Politica regionala a Uniunii Europene Tratatul de la Maastricht a transformat coeziunea economica si sociala intr-unul dintre obiectivele prioritare ale Comunitatii, alaturi de o uniune economica si monetara si o piata unica europeana. Prin crearea de criterii pentru convergenta economica si bugetara a Statelor Membre, TUE a impus un control mai riguros al deficiturilor publice. Pentru tarile mai putin bogate, aceasta a insemnat o politica bugetara stricta coroborata cu investitii in infrastructura, necesare accelerarii procesului de dezvoltare. Acesta a fost momentul in care Uniunea a decis crearea Fondului de Coeziune cu scopul de a sprijini tarile membre mai putin dezvoltate sa se integreze in Uniunea Economica si Monetara in cele mai bune conditii, prin cofinantarea proiectelor de investitii din domeniile transport si mediu. Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a decis cresterea fondurilor alocate in perioada 1994 - 1999 cu peste 40%. Anul urmator a fost creat Instrumentul Financiar de Orientare in Pescuit, ca raspuns la criza din sectorul pescuitului de la inceputul anilor 90, cu scopul de sprijin restructurarea acestui domeniu. Tratatul de la Amsterdam a subliniat, inca o data, importanta coeziunii, incluzand si titluri speciale pentru ocupare, accentuand nevoia de actiona la nivel european pentru reducerea somajului.

Politica regionala a Uniunii Europene • La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, sefii de Guvern ai Statelor Membre au ajuns la un consens in privinta Agendei 2000, un plan de actiune initiat de Comisie pentru intari Politicile Comunitare si pentru a oferi Uniunii un cadru financiar, ce a tinut cont de extinderea din mai 2004. • Agenda 2000 a inclus de asemenea reforma fondurilor structurale. • In noiembrie 2002, Uniunea Europeana a creat Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene, cu scopul de a acorda ajutor Statelor Membre - si regiunilor lor, in anumite cazuri afectate de calamitati naturale. • Aportul acestuia a fost resimtit in reconstructia infrastructurilor si relansarea economica a regiunilor afectate de inundatii, in Estul Europei (2002) (dar si in Portugalia, in 2003, in cazul deversarii de petrol de la Prestige).

• 1. 2. 3. • Politica regionala a Uniunii Europene In prezent Politica Regionala a Uniunii Europene se confrunta cu trei mari provocari: Competitia - din ce mai acerba o data cu liberalizarea comertului. Firmele se localizeaza acolo unde gasesc conditii propice pentru a le creste nivelul de competitivitate. Daca regiunile doresc sa dezvolte sectorul afacerilor pe teritoriul propriu atunci ele trebuie sa fie suficient de "echipate" pentru a oferi infrastructura si serviciile la un nivel calitativ superior; Societatea informationala si revolutia tehnologica - care contribuie la cresterea gradului de flexibilitate a oamenilor, companiilor si teritoriilor. Existenta retelelor de telecomunicatii presupune ca oamenii, indiferent de locatie, pot avea acces la Know-how, inovare si instruire de o calitate superioara. Extinderea - care reprezinta atat o oportunitate cat si o provocare pentru Uniunea Europeana. Reforma politicii regionale stabilite in cadrul previziunilor financiare ale Agendei 2000 a subliniat necesitatea concentrarii asistentei comunitare in acele regiuni in care nivelul de dezvoltare era mult ramas in urma, pe de o parte, iar pe de alta parte, necesitatea simplificarii procedurilor politicilor structurale.

Obiective principale Iată modul în care Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune contribuie la realizarea următoarelor trei obiective: „Convergenţă”, „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” şi „Cooperare teritorială europeană”.

Obiectivul „Convergenţă” • este destinat să îmbunătăţească condiţiile de creştere economică şi factorii care contribuie la o reală convergenţă pentru statele membre şi regiunile cel mai puţin dezvoltate. • În Uniunea Europeană cu 27 de state membre (UE 27), acest obiectiv se referă la 84 de regiuni situate în 17 state membre, cu alte cuvinte 154 de milioane de locuitori al căror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din media comunitară. • Într-un sistem de suspendare progresivă a ajutorului („phasing out”), acest obiectiv include, de asemenea, alte 16 regiuni care numără 16, 4 milioane de locuitori şi care dispun de un PIB care depăşeşte cu puţin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii Europene. • Sumele alocate obiectivului se ridică la 282, 8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 81, 5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199, 3 miliarde pentru regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 14 miliarde pentru regiunilor care se află în etapa de suspendare progresivă a ajutorului, iar 69, 5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se aplică în cazul a 15 state membre.

obiectivul „Competitivitate În afara regiunilor aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, obiectivul „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” este destinat să consolideze competitivitatea şi atractivitatea regiunilor, precum şi capacitatea de ocupare a forţei de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze şi să fie favorabile schimbărilor economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaştere, spiritul antreprenorial şi protecţia mediului şi îmbunătăţind accesabilitatea, iar apoi, în creşterea numărului şi calităţii locurilor de muncă prin adaptarea forţei de muncă şi prin efectuarea de investiţii în materie de resurse umane. Într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, această situaţie este valabilă pentru 68 de regiuni, ceea ce reprezintă 314 milioane de locuitori. 13 dintre acestea, cu alte cuvinte 19 milioane de locuitori, sunt în etapa de instituire progresivă a ajutorului („phasing in”) şi fac obiectul unor alocări financiare speciale datorită fostului lor statut de regiuni sub incidenţa „Obiectivului 1”. Suma de 55 de miliarde de euro, din care 11, 4 miliarde pentru regiunile care se află în etapa de instituirea progresivă a ajutorului, reprezintă ceva mai puţin de 16% din alocarea totală. Acest obiectiv se aplică regiunilor din 19 state membre. Fostele programe Urban II şi Equal sunt integrate în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” • este destinat să întărească cooperarea transfrontalieră datorită unor iniţiative locale şi regionale realizate în comun, să consolideze cooperarea transnaţională prin acţiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată şi să stimuleze cooperarea interregională, precum şi schimbul de experienţă. • Peste 181 de milioane de persoane (care reprezintă 37, 5% din populaţia totală a Uniunii Europene) trăiesc în zone transfrontaliere. • Toate regiunile şi toţi cetăţenii Uniunii fac parte din una dintre cele 13 zone de cooperare transnaţională. Cele 8, 7 miliarde de euro (care reprezintă 2, 5% din bugetul total consacrat acestui obiectiv) sunt repartizate după cum urmează: 6, 44 miliarde pentru cooperarea transfrontalieră, 1, 58 miliarde pentru cooperarea transnaţională şi 445 de milioane pentru cooperarea interregională. • Acest obiectiv se bazează pe experienţa dobândită prin fosta iniţiativă comunitară, INTERREG.

Care sunt regiunile? • • • Întreg teritoriul Uniunii Europene se află sub incidenţa unuia sau mai multor obiective ale politicii de coeziune. Pentru a defini eligibilitatea geografică, Comisia Europeană se bazează pe date statistice. Europa este împărţită în mai multe grupe de regiuni care corespund nomenclaturii NUTS (Nomenclatura unităţilor teritoriale pentru statistică). În cazul regiunilor care beneficiază de un ajutor important în perioada de pre-aderare, sunt introduse sisteme de ajutor tranzitoriu pentru a evita schimbările bruşte între cele două perioade de programare. Fondul de Coeziune Statele cu un PNB (produs naţional brut) sub 90% din media comunitară pot beneficia de Fondul de Coeziune, prin urmare, sunt beneficiare toate regiunile din ţările următoare: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia Statele care ar fi fost eligibile pentru Fondul de Coeziune în cazul în care plafonul ar fi rămas la 90% din PNB mediu pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre, şi nu pentru Uniunea Europeană cu 25 de state membre, beneficiază de un sistem de suspendare progresivă a ajutorului. Se aplică numai Spaniei.

Obiectivul „Convergenţă” Regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB (produs intern brut) pe cap de locuitor sub 75% din media comunitară sunt eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”: Bulgaria: întreg teritoriul Republica Cehă: Střední Čechy, Jihozápad, Severovýchod, Jihovýchod, Střední Morava, Moravskoslezsko Germania: Brandenburg-Nordost, Mecklenburg-Vorpommern, Chemnitz, Dresden, Dessau, Magdeburg, Thüringen Estonia: întreg teritoriul Grecia: Anatoliki Makedonia, Thraki, Thessalia, Ipeiros, Ionia Nisia, Dytiki Ellada, Peloponnisos, Voreio Aigaio, Kriti Spania: Andalucía, Castilla-La Mancha, Extremadura, Galicia Franţa: Guadeloupe, Guyane, Martinique, Réunion Ungaria: Közép-Dunántúl, Nyugat-Dunántúl, Dél-Dunántúl, Észak-Magyarország, Észak-Alföld, Dél-Alföld Italia: Calabria, Campania, Puglia, Sicilia Letonia: întreg teritoriul Lituania: întreg teritoriul Malta: întreaga insulă Polonia: întreg teritoriul Portugalia: Norte, Centro, Alentejo, Região Autónoma dos Açores România: întreg teritoriul Slovenia: întreg teritoriul Slovacia: Západné Slovensko, Stredné Slovensko, Východné Slovensko Regatul Unit: Cornwall and Isles of Scilly, West Wales and the Valleys

• Regiunile care ar fi fost eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”, în cazul în care plafonul ar fi rămas la 75 % din PIB-ul mediu pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre, şi nu pentru Uniunea Europeană cu 25 state membre, beneficiază de un sistem de suspendare progresivă a ajutorului (numit „phasing out”): • • Belgia: Province du Hainaut Germania: Brandenburg-Südwest, Lüneburg, Leipzig, Halle Grecia: Kentriki Makedonia, Dytiki Makedonia, Attiki Spania: Ciudad Autónoma de Ceuta, Ciudad Autónoma de Melilla, Principado de Asturias, Región de Murcia Austria: Burgenland Portugalia: Algarve Italia: Basilicata Regatul Unit: Highlands and Islands

Obiectivul „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” Regiunile care nu se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă” şi care nu beneficiază de o susţinere tranzitorie (regiuni de nivel NUTS 1 sau NUTS 2, în funcţie de statele membre) îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru obiectivul „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”. Regiunile de nivel NUTS 2 care se aflau sub incidenţa fostului Obiectiv 1, dar al căror PIB depăşeşte 75% din PIB-ul mediu pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre, beneficiază de susţinere tranzitorie până în anul 2013. Regiuni eligibile pentru suţinere tranzitorie, aflate sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”: Irlanda: Border, Midland Western Grecia: Sterea Ellada, Notio Aigaio Spania: Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana Italia: Sardegna Cipru: întreg teritoriul Ungaria: Közép-Magyarország Portugalia: Região Autónoma da Madeira Finlanda: Itä-Suomi Regatul Unit: Merseyside, South Yorkshire

• Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” • Cooperarea transfrontalieră se referă la regiunile de nivel NUTS 3 situate de-a lungul frontierelor terestre interne şi al anumitor frontiere terestre externe, precum şi toate regiunile de nivel NUTS 3 situate de-a lungul frontierelor maritime separate de maximum 150 km (a se vedea lista regiunilor care figurează în decizia Comisiei din 31 octombrie 2006 şi harta aferentă).

Cooperarea transnaţională: Comisia a adoptat această listă prin decizia sa din 31 octombrie 2006 (a se vedea hărţile aferente PDF, 2, 15 MB). Cooperare interregională: toate regiunile din Europa sunt eligibile.

• • • Buget disponibil În cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007 -2013, politica de coeziune dispune de 35, 7% din bugetul total european, ceea ce reprezintă 347, 410 miliarde de euro (preţuri curente). Repartizare pe obiective 81, 54 % pentru obiectivul „Convergenţă” 15, 95 % pentru obiectivul „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă” 2, 52 % pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”

• Repartizare pe state membre • Comisia Europeană realizează repartizări indicative anuale pe state membre, în special în funcţie de criteriile următoare: populaţie eligibilă, prosperitate naţională, prosperitate regională şi rată de şomaj. • Fiecare stat membru decide asupra detaliilor legate de repartizarea creditelor pe regiuni, ţinând cont de eligibilitatea pe criterii geografice.

Ajutorul acordat noilor state membre va fi cu 166% mai ridicat (în medie anuală) faţă de perioada de programare precedentă, în timp ce statele membre ale fostei Uniuni Europene cu 15 state membre vor primi aproximativ cu 30% mai puţine ajutoare, ceea ce explică importanţa sistemelor de ajutor tranzitorii, în special pentru o ţară precum Spania.

• Etapele politicii 1. 2. 3. Budgetul consacrat fondurilor structurale şi regulile de utilizare sunt convenite de către Consiliu şi Parlamentul European pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Comisia propune „orientările strategice ale Comunităţii în materie de coeziune”, definite în strânsă cooperare cu statele membre. Orientările garantează că statele membre îşi ajustează programarea în funcţie de priorităţile Uniunii, şi anume încurajarea inovării şi a spiritului antreprenorial, favorizarea creşterii economiei bazate pe cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai bune şi mai multe. Apoi, în cursul unui dialog permanent cu Comisia, fiecare stat membru pregăteşte „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) care respectă orientările strategice. Regulamentul prevede că fiecare stat membru, după adoptarea orientărilor strategice, dispune de cinci luni pentru a înainta Comisiei propriul Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR). Cadrul de referinţă defineşte strategia aleasă de către statul respectiv şi propune o listă de „programe operaţionale” pe care acesta intenţionează să le pună în aplicare. După primirea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), Comisia dispune de trei luni pentru a-şi aduce comentariile şi pentru a solicita eventuale informaţii complementare.

• Etapele politicii 4. 5. 6. 7. 8. 9. Comisia validează parţial Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), precum şi fiecare program operaţional (PO). Programele operaţionale (PO) prezintă priorităţile statului respectiv (şi/sau ale regiunilor) şi modul în care acesta îşi va derula programarea. Există, de altfel, o obligaţie: pentru ţările şi regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 60% din cheltuieli trebuie alocate priorităţilor care fac parte din strategia Uniunii în favoarea creşterii economice şi ocupării forţei de muncă (strategia de la Lisabona). În cazul ţărilor şi regiunilor care se află sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”, procentul este de 75%. Pentru perioada 2007 -2013, Comisia Europeană va adopta aproximativ 450 de programe operaţionale. La programarea şi gestionarea PO participă parteneri economici şi sociali, precum şi organisme ale societăţii civile. Odată ce Comisia ia decizia cu privire la PO, este rândul statului membru şi al regiunilor sale să pună în aplicare programele, şi anume să selecteze miile de proiecte care vor fi puse în aplicare în fiecare an, să le controleze şi să le evalueze. Toate aceste activităţi se efectuează prin intermediul aşa-numitelor „autorităţi de gestionare”, proprii fiecărei ţări şi/sau fiecărei regiuni. Comisia angajează cheltuielile pentru a permite statului membru să lanseze programele. Comisia achită cheltuielile certificate de către statul membru. Comisia participă la monitorizarea fiecărui program operaţional, alături de statele membre. Pe durata programării 2007 -2013, Comisia Europeană şi statele membre prezintă rapoarte strategice.

• Etapele politicii 7

Directivele Strategice Comunitare referitoare la coeziune 2007 -2013 Directivele Strategice Comunitare conţin principiile şi priorităţile politicii de coeziune şi sugerează modurile în care regiunile europene pot folosi la maximum cele 308 miliarde Euro disponibile pentru programele de ajutor naţional şi regional, acordate pe parcursul următorilor şapte ani. Autorităţile naţionale vor folosi directivele ca bază pentru elaborarea priorităţilor strategice naţionale şi planificării pentru 2007 -2013, aşa-numitele Cadre Naţionale Strategice de Referinţă (NSRF-uri). În conformitate cu directivele şi aliniate cu strategia reînoită de la Lisabona, programele cofinanţate prin politica de coeziune trebuie să se adreseze unor resurse pe următoarele trei priorităţi: 1. ameliorarea atractivităţii statelor membre, regiunilor şi oraşelor prin îmbunătăţirea accesibilităţii, asigurarea unui nivel şi calităţi adecvate a serviciilor şi conservarea potenţialului propriu al mediului înconjurător; 2. încurajarea inovaţiei, a spiritului întreprinzător şi a creşterii economiei bazate pe cunoaştere, prin capacităţi de cercetare şi inovare, inclusiv noi tehnologii de informaţii şi comunicare; şi 3. crearea unor locuri de muncă mai multe şi mai bune prin atragerea mai multor persoane în activitatea antreprenorială, ameliorarea capacităţii de adaptare a muncitorilor şi companiilor şi creşterea investiţiilor în capitalul uman. Directivele urmăresc să asigure un echilibru între obiectivele duble de dezvoltare şi locuri de muncă pe de o parte, şi coeziunea teritorială pe de altă parte. Astfel, se recunoaşte că în cazul noilor programe nu se poate pune problema unei abordări de tip „o măsură se potriveşte pentru toţi”.

Gestionarea fondurilor • Cu toate că fondurile structurale ţin de bugetul Uniunii Europene, modul în care acestea sunt cheltuite se bazează pe o împărţire a responsabilităţilor între Comisie şi guvernele statelor membre. • Comisia negociază şi aprobă programele de dezvoltare propuse de către statele membre şi alocă creditele; • statele şi regiunile lor gestionează programele, asigură aplicarea acestora şi selectează proiectele pe care le controlează şi evaluează; • Comisia participă la monitorizarea programelor, angajează şi plăteşte cheltuielile certificate şi verifică sistemele de control instituite. • Pentru fiecare program operaţional, statul membru desemnează: 1. o autoritate de gestionare (autoritate publică sau organism de drept public sau privat naţional, regional sau local care gestionează programul operaţional); 2. o autoritate de certificare (autoritate sau organism public naţional, regional sau local care certifică situaţia cheltuielilor şi cererile de plată înainte de a fi trimise Comisiei); 3. o autoritate de audit (autoritate sau organism public naţional, regional sau local desemnat pentru fiecare program operaţional şi însărcinat cu verificarea bunei funcţionări a sistemului de gestionare şi de control).

O nouă regulă destinată să simplifice gestionarea financiară a fondurilor • Un program = un fond • Datorită acestui principiu, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul Social European (FSE) pot să finanţeze, fiecare, în mod complementar şi limitat, acţiunile care ţin de aria de intervenţie a celuilalt fond (în limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program operaţional). • Există o excepţie de la această regulă: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune intervin împreună pentru programele în materie de infrastructuri şi de mediu.

Angajamente bugetare Angajamentele bugetare referitoare la programele operaţionale sunt efectuate în tranşe anuale, pentru fiecare fond şi pentru fiecare obiectiv. Comisia angajează prima tranşă anuală înainte de adoptarea programului operaţional. Apoi, Comisia angajează tranşele cel târziu la 30 aprilie în fiecare an. Deblocarea automată: automată O parte dintr-un angajament bugetar este deblocată automat de către Comisie în cazul în care aceasta nu a fost utilizată sau nu s -a primit nicio cerere de plată la sfârşitul celui de-al doilea an de la angajamentul bugetar (n+2). În baza programelor operaţionale respective, termenul este fixat la sfârşitul celui de-al treilea an (n+3) în perioada 2007 -2010 pentru următoarele ţări: Bulgaria, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovenia, Slovacia şi Ungaria.

Condiţii de finanţare Strategia de la Lisabona a pus accentul pe următorul aspect: obiectivele fondurilor trebuie fie axate pe priorităţile Uniunii Europene în materie de promovare a competitivităţii şi de creare de locuri de muncă (Strategia de la Lisabona). Comisia şi statele membre se asigură că 60% din cheltuielile tuturor statelor membre alocate obiectivului „Convergenţă” şi 75% din cheltuielile alocate obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă” sunt destinate/alocate acestor priorităţi.

Coeficienţii de cofinanţare sunt plafonaţi. Coeficienţii maximi de cofinanţare pentru fiecare obiectiv sunt: Convergenţă: între 75% şi 85% Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă: între 50% şi 85% Cooperare teritorială europeană: între 75% şi 85% Fondul de Coeziune: 85 % Eligibilitatea cheltuielilor Pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie achitate în perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2015. Operaţiunile cofinanţate nu trebui finalizate înainte de începutul perioadei de eligibilitate. Regulile sunt stabilite la nivel naţional, sub rezerva unor excepţii prevăzute de către regulamentele specifice pentru fiecare fond în timp ce, în perioada 20002006, regulile erau stabilite la nivel comunitar.

CE S-A SCHIMBAT FAŢĂ DE PERIOADA 2000 -2006 • • Toate aceste reguli de gestiune financiară se aplică, de asemenea, în cazul Fondului de coeziune. În ceea ce priveşte eligibilitatea cheltuielilor, regulile aplicabile sunt naţionale şi nu comunitare. Coeficienţii de cofinanţare au fost modificaţi. În anul 2000, prefinanţarea intermediară reprezenta 7% din contribuţia financiară a fondului pentru acţiunea respectivă (pentru cele 15 state din Uniunea Europeană cu 15 state membre ) şi 16% pentru cele 10 noi state membre în 2004. La ora actuală, prefinanţarea este repartizată pe doi sau trei ani, iar procentajele sunt mai reduse. Prima plată intermediară nu poate fi efectuată decât în cazul în care statul membru furnizează Comisiei o descriere a modului de funcţionare a autorităţilor de gestionare, de certificare şi de audit. Cererea pentru prima plată intermediară trebuie introdusă în termen de 24 de luni de la plata primei tranşe de prefinanţare de către Comisie (în caz contrar, statul membru trebuie să ramburseze această prefinanţare). Rambursările sunt calculate în funcţie de fiecare axă prioritară (şi nu în funcţie de măsuri, cum a fost cazul pentru perioada 2000 -2006). Regula n+3 este introdusă pentru cele 12 noi state membre, precum şi pentru Grecia şi Portugalia până în 2010. Gestionarea financiară este mai flexibilă: operaţiunile finalizate pot fi încheiate parţial înainte de terminarea întregului program.

• MIJLOACE

The beginnings of the ERDF: building an aqueduct in Sicily (Italy) in the late 1970 sa.

Fonduri Structurale • 1. 2. 3. • 1. 2. • • Fondurile Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeana actioneaza pentru eliminarea disparitatilor economice si sociale intre regiuni, in scopul realizarii coeziunii economice si sociale. Pentru programarea 2007 -2013 exista trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv: Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR); Fondul Social European(FSE); Fondul de Coeziune (FC); si doua Actiuni Complementare, respectiv: Fondul European pentru Agricultura si Dezvolare Rurala (FEADR); Fondul European pentru Pescuit (FEP). Fonduri Structurale nu constituie o sursa unica de finantare in cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acopera zona sa tematica specifica. Fondurile Structurale nu finanteaza proiecte individuale separate. Ele finanteaza programe de dezvoltare regionala multianuale trasate impreuna de regiuni, State Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de Comisie pentru intreaga Uniune Europeana. Ajutorul structural reprezinta efectiv, in acest fel, o valoare adaugata pentru teritoriile eligibile; statele membre sunt obligate sa mentina angajamentele financiare la acelasi nivel la care se aflau la inceputul perioadei de programare

F. E. D. R. • • 1. 2. 3. 4. Articolul 160 din Tratat prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) este destinat sa redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate. Astfel, FEDER contribuie la reducerea diferentei intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si la recuperarea decalajului de catre regiunile cele mai putin favorizate, inclusiv zonele rurale si urbane, zonele industriale in declin, precum si regiunile afectate de un handicap geografic sau natural, precum regiunile insulare si zonele muntoase, zonele cu densitate mica a populatiei si regiunile de frontiera. "Regulamentrul (CE) Nr. 1080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999" stabileste principalele tipuri de investitii ce vor fi finantate prin FEDR, dupa cum urmeaza: FEDER contribuie la finantarea: Investitiilor productive care contribuie la crearea si salvgardarea locurilor de munca durabile, in special prin intermediul unor ajutoare directe pentru investitiile efectuate indeosebi in IMMuri; Investitiilor in infrastructuri; Dezvoltarii potentialului endogen prin masuri de sustinere a dezvoltarii regionale si locale. Aceste masuri cuprind asistenta si serviciile pentru intreprinderi, in special pentru IMM-uri, crearea si dezvoltarea instrumentelor de finantare precum capitalul de risc, fondurile de imprumut si de garantie, fondurile de dezvoltare locala, subventiile la dobanda, conectarea la retea, cooperarea si schimbul de experienta intre regiuni, orase si factorii sociali, economici si de mediu relevanti; Asistentei tehnice.

Principiile • 1. care stau la baza alocarii si accesarii acestor fonduri au suferit si acestea numeroase ajustari, din cinci, devenind 9, cu un accent foarte important pe egalitatea de gen si protectia mediului inconjurator. Complementaritate, coerenta, coordonare si conformitate. Fondurile vor asigura o asistenta complementara actiunilor locale si nationale, integrandu-le in prioritatile Uniunii. Coerenta se stabileste prin orientarile strategice ale comunitatii, prin cadrul national de referinta strategica si prin programele operationale. 2. In functie de responsabilitatile fiecaruia Comisia si Statele Membre vor asigura coordonarea dintre asistenta oferita prin intermediul Politicii de Coeziune (FC, FEDR; FSE), Politicii Agricole Comune (EAFRD, EFF), interventiile Bancii Europene pentru Investitii si alte instrumente financiare. Operatiunile finantate prin intermediul fondurilor vor trebui sa fie in conformitate cu previziunile Tratatului si a altor acte normative adoptate pentru aplicarea lui. Programarea. 3. Atingerea obiectivelor urmarite prin alocarea fondurilor structurale va fi urmarita prin intermediul procesului de programare multi-anuala, la diferite nivele, incluzand identificarea prioritatilor, finantarea si sistemul de management si control. Parteneriatul. Atingerea obiectivele fondurilor vor fi urmarita in cadrul general al unei stranse colaborari dintre Comisie si fiecare Stat Membru. Fiecare Stat Membru, va organiza, oridecateori va fi cazul, in concordanta cu practicile si reglementarile nationale, parteneriate cu organizatii precum: a) Autoritati publice sau non-publice locale, urbane, regionale; b) Parteneri economici si sociali; c) Orice alt organism abilitat, reprezentand societatea civila, parteneri in domeniul protectiei mediului, organizatii nonguvernamentale precum si alte organizatii responsabile de promovarea egalitatii de gen. Fiecare Stat Membru va desemna cei mai importanti parteneri la nivel local, regional si national, in diferite domenii precum cel economic, social, de mediu, in concordanta cu practicile si reglementarile nationale, avand in vedere necesitatea promovarii egalitatii de gen si a dezvoltarii durabile prin integrarea noilor normative de protectie a mediului. Parteneriatul va trebui sa fie operational la nivele de pregatire, implementare, monitorizare si control ale programelor operationale.

Principiile 4. Nivel Teritorial de implementare. Implementarea Programelor Operationale va fi in responsabilitatea Statelor Membre si va fi realizata la cel mai potrivit nivel teritorial, in concordanta cu sistemul institutional specific acestora. 5. Interventia proportionala. Resursele financiare si administrative utilizate de Comisie si statele membre pentru aplicarea Fondurilor in ceea ce priveste: a) Alegerea indicatorilor prevazuti la articolul 37 alineatul (1) litera (c) (obiectivele axelor prioritare ale programelor operationale se cuantifica cu ajutorul unui numar limitat de indicatori ai realizarii si ai rezultatelor, tinand seama de principiul proportionalitatii. Indicatorii respectivi permit masurarea progreselor in comparatie cu situatia initiala si realizarea obiectivelor care aplica axele prioritare); b) Evaluarea mentionata la articolele 47 si 48; c) Principiile generale sistemelor de gestiune si de control; d) Intocmirea de rapoarte; sunt proportionale cu suma totala a cheltuielilor aferente unui program operational. 6. Gestiunea impartita. Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor este executat in cadrul gestiunii impartite intre Statele Membre si Comisie. Comisia isi asuma responsabilitatile de executie a bugetului general al Uniunii Europene in conformitate cu urmatoarele dispozitii: a) Se asigura de existenta si buna functionare a sistemelor de gestiune si de control in statele membre; b) Intrerupe sau suspenda total sau partial platile in cazul unor nereguli in cadrul sistemelor nationale de gestiune si control si aplica orice alta corectie financiara ceruta; c) Se asigura cu privire la rambursarea aconturilor si procedeaza la degajarea din oficiu a angajamentelor bugetare;

Principiile 7. Aditionalitatea. a) Contributia Fondurilor structurale nu se substituie cheltuielilor structurale publice sau asimilabile dintr-un Stat Membru; b) Pentru regiunile incluse in obiectivul de convergenta, Comisia si statul membru stabilesc nivelul cheltuielilor publice sau asimilabile pe care statul membru le efectueaza in toate regiunile in cauza pe parcursul perioadei de programare. Nivelul cheltuielilor efectuate de statul membru este unul dintre elementele incluse in decizia Comisiei privind cadrul strategic national de referinta; c) Nivelul cheltuielilor mentionate la alineatul b) este cel putin egal cu suma cheltuielilor medii anuale in termene reale atinsa pe parcursul perioadei precedente de programare. In afara de aceasta, nivelul cheltuielilor se determina in functie de conditiile macroeconomice generale in care se efectueaza finantarea si tinand seama de anumite situatii economice specifice sau exceptionale, cum este privatizarea sau un nivel extraordinar de cheltuieli structurale publice sau asimilabile ale statului membru pe parcursul perioadei precedente de programare. 8. Egalitatea de gen si nediscriminarea. Statele membre si Comisia asigura promovarea egalitatii intre barbati si femei si integrarea principiului de egalitate de sanse in domeniul respectiv in fiecare dintre diferitele etape ale aplicarii Fondurilor. Statele membre si Comisia iau masurile adecvate pentru prevenirea oricarei discriminari bazate pe sex, rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala in fiecare dintre diferitele etape ale aplicarii Fondurilor si in special in ceea ce priveste accesul la Fonduri. in special, accesibilitatea persoanelor cu handicap este unul dintre criteriile care trebuie respectate la definirea operatiunilor cofinantate din Fonduri si de care trebuie sa se tina seama in fiecare dintre diferitele etape ale aplicarii Fondurilor. 9. Dezvoltarea durabila. Obiectivele Fondurilor sunt urmarite in cadrul dezvoltarii durabile si a promovarii, de catre Comunitate, a obiectivului de protejare si imbunatatire a mediului inconjurator in conformitate cu articolul 6 din Tratat.

• • O alta modificare semnificativa adusa de reforma vizeaza domeniul programarii: astfel, in trecut, procesul programarii este organizat pe trei paliere: Planul National de Dezvoltare si Cadrul de Sprijin Comunitar (primul continand prioritatile de dezvoltare a intregii economii nationale, al doilea doar prioritatile de finantat din instrumentele structurale), Programele Operationale (fiecare dezvoltand cate o prioritate din Cadrul de Sprijin Comunitar) si Programele Complement (documente detaliate de implementare a Programelor Operationale). Reforma mentine obligativitatea programarii multianuale (pe o perioada de 7 ani), dar aduce o viziune strategica pronuntata si pune accent pe prioritatile Strategiei Lisabona, solicitand elaborarea a doar doua documente programatice: unul strategic - Cadrul National Strategic de Referinta (armonizand atat prioritatile nationale, cat si pe cele comunitare, cuprinse in Orientarile Comunitare Strategice pentru politica de coeziune) si unul operational Programele Operationale. Dispare astfel necesitatea elaborarii Planului National de Dezvoltare, a Programelor Complement, precum si caracterul operational al Cadrului de Sprijin Comunitar. In domeniul managementului, principalele modificari aduse de reforma privind gestionarea programelor operationale sub obiectivul Convergenta vizeaza crearea unei Autoritati de Audit (organ independent, insarcinat de verificarea bunei functionari a sistemelor de management si control) si a unei Autoritati de Certificare (pentru certificarea declaratiilor de cheltuieli si a cererilor de plata inaintea transmiterii lor catre Comisie), precum si disparitia notiunii de Autoritate de Plata. Pentru programele operationale de sub obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana, principalele modificari constau in necesitatea crearii unei Autoritati de Certificare, a unei Autoritati Unice de Control si a unui grup de controlori financiari (format din cate un controlor numit de fiecare stat membru participant si avand rolul de a sprijini Autoritatea de Control), precum si disparitia notiunii de Autoritate

F. E. D. R. • Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) este de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană prin diminuarea dezechilibrelor regionale. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a trei noi obiective de politică regională: 1. convergenţă; 2. competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă; 3. cooperare teritorială europeană.

Convergenţă • • • În regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, domeniile de intervenţie FEDR se concentrează asupra modernizării şi diversificării structurilor economice, precum şi asupra păstrării şi creării de locuri de muncă durabile. Acţiunile întreprinse prin FEDR curpind următoarele domenii: cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT); inovare şi spirit antreprenorial; societate informaţională; mediu; prevenirea riscurilor; turism; cultură; transporturi; energie; educaţie; sănătate.

Convergenta • Pentru obiectivul "convergenta", FEDER isi concentreaza interventia asupra sustinerii dezvoltarii economice durabile integrate la nivel regional si local si a ocuparii fortei de munca, mobilizand si consolidand capacitatea endogena prin intermediul unor programe operationale care urmaresc modernizarea si diversificarea structurilor economice si crearea si salvgardarea locurilor de munca durabile. Aceasta se realizeaza, in special, prin intermediul urmatoarelor prioritati, iar combinarea exacta a masurilor care trebuie puse in aplicare depinde de particularitatile fiecarui membru: 1. Cercetarea si dezvoltarea tehnologica (CDT), inovatia si spiritul de intreprindere, inclusiv consolidarea capacitatilor de cercetare si de dezvoltare tehnologica si integrarea lor in Spatiul European de Cercetare, inclusiv infrastructurile; ajutorul pentru CDT, in special in IMM-uri, si pentru transferul de tehnologii; imbunatatirea relatiilor intre IMM-uri, pe de o parte, si invatamantul superior, institutiile de cercetare si centrele de cercetare si de tehnologie, pe de alta parte; dezvoltarea retelelor de intreprinderi; parteneriatele public-privat si grupurile de intreprinderi; asistenta in furnizarea de servicii comerciale si tehnologice grupurilor de IMM-uri si stimularea spiritului de intreprindere si a finantarii inovatiei pentru IMM-uri prin intermediul instrumentelor de inginerie financiara; 2. Societatea informationala, inclusiv elaborarea unei infrastructuri de comunicatii electrice, de continut local, de servicii si aplicatii, imbunatatirea accesului sigur la serviciile publice on-line si dezvoltarea lor; si ajutorul si serviciile pentru IMM-uri in scopul adoptarii si utilizarii eficiente a tehnologiilor informatiei si ale comunicatiei (TIC) sau exploatarea de idei noi; 3. Initiativele locale in materie de dezvoltare si ajutorul pentru structurile care furnizeaza servicii de proximitate pentru a crea noi locuri de munca, atunci cand aceste initiative nu intra in sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006;

Convergenta 4. 5. 6. 7. Mediul, inclusiv investitiile legate de aprovizionarea cu apa, precum si de gestiunea deseurilor si a apei; tratarea apelor uzate si calitatea aerului; prevenirea si controlul desertificarii, precum si combaterea acestui fenomen; prevenirea si controlul integrat al poluarii; ajutoarele care urmaresc sa atenueze efectele schimbarilor climatice; reabilitarea mediului fizic, inclusiv locuri si terenuri contaminate si zone brownfield; promovarea biodiversitatii si protectia naturii, inclusiv investitii pentru siturile Natura 2000; ajutorul pentru IMM-uri cu scopul de a promova planuri de productie durabile prin punerea in aplicare a sistemelor de gestiune a mediului rentabile si prin adoptarea si utilizarea de tehnologii de prevenire a poluarii; Prevenirea riscurilor, inclusiv elaborarea si punerea in aplicare a planurilor care urmaresc prevenirea si gestiunea riscurilor naturale si tehnologice; Turismul, inclusiv promovarea resurselor naturale in calitate de potential pentru dezvoltarea turismului durabil; protectia si valorificarea patrimoniului natural in sprijinul dezvoltarii socio-economice; ajutorul care urmareste imbunatatirea ofertei de servicii turistice prin intermediul a noi servicii cu o valoare adaugata mai considerabila si facilitarea trecerii la noi modele de turism mai durabile; Investitiile culturale, inclusiv protectia, promovarea si pastrarea patrimoniului cultural; dezvoltarea de infrastructuri culturale in sprijinul dezvoltarii socioeconomice, turismului durabil si consolidarii atractivitatii regionale; si ajutoarele care urmaresc imbunatatirea ofertei de servicii culturale prin intermediul a noi servicii cu o valoare adaugata mai considerabila;

Convergenta 8. Investitiile in transporturi, inclusiv imbunatatirea retelelor transeuropene si a legaturilor cu reteaua RTE-T; strategiile integrate de promovare a transporturilor proprii, care contribuie la imbunatatirea accesului la serviciile pentru pasageri si pentru marfuri, precum si a calitatii lor, la realizarea unei repartitii modale mai echilibrate, la incurajarea sistemelor intermodale si la reducerea impactului asupra mediului; 9. Investitiile legate de energie, inclusiv in imbunatatirea retelelor transeuropene care contribuie la consolidarea securitatii aprovizionarii, integrarea preocuparilor legate de mediu, imbunatatirea eficientei energetice si dezvoltarea energiilor regenerabile; 10. Investitiile in favoarea educatiei, in special a formarii profesionale, care contribuie la cresterea atractiei si a calitatii vietii; 11. Investitiile in infrastructurile sanitare si sociale care contribuie la dezvoltarea regionala si locala si la cresterea calitatii vietii.

Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă • Priorităţile obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” se concentrează asupra a trei aspecte: 1. inovare şi economia cunoaşterii: consolidarea capacităţilor regionale în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică, stimularea inovării şi a spiritului antreprenorial şi dezvoltarea ingineriei financiare, în special pentru întreprinderile legate de economia cunoaşterii; 2. mediu şi prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacităţii energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante şi elaborarea de planuri pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor naturale şi tehnologice; 3. acces la serviciile de transport şi telecomunicaţii de interes economic general

Competitivitatea regionala si ocuparea fortei de munca • In conformitate cu obiectivul de competitivitate regionala si de ocupare a fortei de munca, FEDER isi concentreaza interventia, in cadrul strategiilor de dezvoltare durabila, promovand ocuparea fortei de munca, in special avand in vedere urmatoarele trei prioritati: 1. Inovatia si economia cunoasterii, in special prin crearea si consolidarea unor economii regionale eficiente ale inovatiei si a unor relatii generalizate intre sectoarele privat si public, universitatile si centrele tehnologice, tinand seama de necesitatile locale, in special; 2. Imbunatatirea capacitatilor regionale de CDT si de inovatie, in legatura directa cu obiectivele regionale de dezvoltare economica, printr-o sustinere in favoarea centrelor de competenta industriale sau axate pe o tehnologie specifica; prin promovarea CDT industriale, a IMM-urilor si a transferului de tehnologie; prin dezvoltarea previziunii tehnologice si a evaluarii comparative la nivel international a politicilor de promovare a inovatiei; si printr-o sustinere in favoarea colaborarii intreprinderile si politicile comune in materie de CDT si de inovatie; 3. Stimularea inovatiei si a spiritului de intreprindere in toate sectoarele economiei regionale si locale printr-o sustinere in favoarea comercializarii de produse, de procese si de servicii noi sau imbunatatite de IMM-uri; printr-o sustinere in favoarea retelelor si grupurilor de intreprinderi; prin imbunatatirea accesului IMMurilor la finantari; prin promovarea retelelor de cooperare intreprinderi si institutiile de invatamant superior si de cercetare corespunzatoare; printr-un acces mai usor pentru IMM-uri la serviciile de asistenta pentru intreprinderi, precum si printr-o sustinere in favoarea integrarii de tehnologii mai adecvate si inovatoare in IMM-uri;

Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă 4. 5. 6. 7. 8. Promovarea spiritului de intreprindere, in special prin facilitarea exploatarii economice a noilor idei si incurajarea crearii de noi intreprinderi prin intermediul institutiilor de invatamant superior si de cercetare in cauza si al intreprinderilor existente; Crearea de instrumente de inginerie financiara si de pepiniere propice capacitatii de dezvoltare tehnologica si de cercetare a IMMurilor si incurajarii spiritului de intreprindere si a formarii de noi intreprinderi, in special IMM-uri care utilizeaza intensiv informatiile disponibile; Mediul si prevenirea riscurilor, si in special; Incurajarea investitiilor pentru reabilitarea mediului fizic, inclusiv siturile si terenurile contaminate, desertificate si zonele brownfield; Promovarea dezvoltarii infrastructurilor legate de biodiversitate si a investitiilor in siturile Natura 2000, in cazul in care aceasta abordare contribuie la dezvoltarea economica durabila si/sau la diversificarea zonelor rurale;

9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă Stimularea eficientei energetice si a productiei de energii regenerabile si dezvoltarea de sisteme eficiente de gestiune a energiei; Promovarea transporturilor publice adecvate si durabile, in special in zonele urbane; Elaborarea de planuri si de masuri de prevenire si de gestiune a riscurilor naturale (de exemplu desertificarea, secetele, incendiile si inundatiile) si tehnologice; Protectia si valorificarea patrimoniului natural si cultural in sprijinul dezvoltarii socioeconomice si promovarea resurselor naturale si culturale in calitate de potential pentru dezvoltarea turismului durabil; Accesul la serviciile de transport si de telecomunicatii de interes economic general, in special: Consolidarea resurselor secundare de transport prin imbunatatirea legaturilor cu retelele transeuropene de transport (RTE-T), cu centrele feroviare, aeroporturi si porturi regionale sau cu platforme multimodale; prin asigurarea unor legaturi transversale cu principalele linii feroviare si prin promovarea cailor navigabile interne regionale si locale, precum si a transportului maritim pe distante scurte; Incurajarea accesului la TIC prin intermediul IMM-urilor, a adoptarii acestor tehnologii si a utilizarii lor eficiente, prin sustinerea accesului la retele; a stabilirii de puncte de acces publice la Internet; a echiparii si a dezvoltarii de servicii si de aplicatii, in special cu realizarea de planuri de actiune pentru intreprinderile foarte mici si intreprinderile artizanale. In afara de aceasta, deoarece sunt programe operationale cofinantate de FEDER in regiunile care au dreptul la finantarea specifica si tranzitorie prevazuta la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, statele membre si Comisia pot decide extinderea sprijinului pentru prioritatile prevazute la articolul 4 din prezentul regulament.

Cooperare teritorială europeană • În ceea ce priveşte obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, ajutorul furnizat prin FEDR se grupează în jurul a trei axe: 1. dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere; 2. stabilirea şi elaborarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile maritime; 3. consolidarea eficacităţii politicii regionale prin promovarea şi cooperarea interregională, prin realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de experienţă între autorităţile regionale şi locale.

Cooperare teritorială europeană In conformitate cu obiectivul de cooperare teritoriala europeana, FEDER isi focalizeaza asistenta asupra urmatoarelor prioritati: • Dezvoltarea de activitati economice, sociale si de mediu transfrontaliere prin intermediul strategiilor comune in favoarea dezvoltarii teritoriale durabile, indeosebi; 1. Prin incurajarea spiritului de intreprindere, in special dezvoltarea IMM-urilor, turismului, culturii si comertului transfrontalier; 2. Prin incurajarea si imbunatatirea protectiei si gestionarii comune a resurselor naturale si culturale, precum si prin prevenirea riscurilor de mediu si tehnologice; 3. Prin sustinerea legaturilor intre zonele urbane si zonele rurale; 4. Prin reducerea izolarii, prin intermediul unui acces optimizat la retelele si serviciile de transport, de informatii si de comunicatii si la retelele si instalatiile transfrontaliere de distributie a apei, de gestiune a deseurilor si de aprovizionare cu energie; 5. Prin dezvoltarea colaborarii, capacitatilor si utilizarii comune a infrastructurilor, in special in sectoare precum sanatatea, cultura, turismul si educatia.

• 1. 2. 3. 4. 5. Cooperare teritorială europeană In afara de aceasta, FEDER poate contribui la incurajarea cooperarii administrative si juridice, a integrarii pietelor de munca transfrontaliere, a initiativelor locale pentru ocuparea fortelor de munca, a egalitatii intre barbati si femei si a egalitatii sanselor, a formarii si a insertiei sociale, precum si la partajarea resurselor umane si a infrastructurilor pentru CDT. Instituirea si dezvoltarea cooperarii transnationale, inclusiv a cooperarii bilaterale intre regiunile maritime care nu este prevazuta la punctul (1), prin intermediul finantarii de retele si de actiuni propice dezvoltarii teritoriale integrate, centrate in special pe urmatoarele prioritati: Inovatia: crearea si dezvoltarea de retele stiintifice si tehnologice si imbunatatirea capacitatilor regionale in materie de CDT si de inovatie atunci cand ele contribuie direct la dezvoltarea economica armonioasa a zonelor transnationale. Actiunile pot cuprinde realizarea de retele intre institutiile de invatamant superior si de cercetare in cauza, pe de o parte, si IMM-uri, pe de alta parte; legaturile in vederea facilitarii accesului la cunoasterea stiintifica si transferul tehnologic intre infrastructurile de CDT si centrele internationale de excelenta in materie de CDT; asocierea organismelor de transfer de tehnologii si elaborarea de instrumente de inginerie financiara comune axate pe sustinerea CDT in IMM-uri; Mediul: gestiunea apei, a eficacitatii energetice, a prevenirii riscurilor si a activitatilor legate de protectia mediului, a carei dimensiune transnationala este evidenta. Aceste actiuni pot cuprinde: protectia si gestiunea bazinelor hidrografice, a zonelor de coasta, a resurselor marine, a serviciilor de aprovizionare cu apa si a zonelor cu umiditate sporita; prevenirea incendiilor, secetei si a inundatiilor; promovarea securitatii maritime si a protectiei impotriva riscurilor naturale si tehnologice; protectia si valorificarea patrimoniului natural in sprijinul dezvoltarii socio-economice si a turismului durabil; Accesibilitatea: activitati care contribuie la facilitarea accesului la serviciile de transport si de telecomunicatii, precum si la imbunatatirea calitatii lor, atunci cand dimensiunea transnationala a acestor servicii este evidenta. Aceste actiuni pot cuprinde: efectuarea unor investitii in sectiunile transfrontaliere ale retelelor transeuropene; imbunatatirea accesului local si regional la retelele nationale si transnationale; imbunatatirea interoperabilitatii sistemelor nationale si regionale; si promovarea unor tehnologii a informatiei si de comunicatii de varf; Dezvoltarea urbana durabila: consolidarea dezvoltarii cu centre multiple de interes la nivel transnational, national si regional, a carei impact transnational este evident. Aceste actiuni pot cuprinde: crearea si imbunatatirea retelelor urbane si a relatiilor intre zonele urbane si rurale; elaborarea de strategii pentru a lua in considerare problemele similare cu privire la dimensiunile urbane si rurale; pastrarea si promovarea patrimoniului cultural si integrarea strategica a zonelor de dezvoltare intr-o perspectiva transnationala.

Cooperare teritorială europeană • 1. 2. 3. 4. Asistenta pentru cooperarea bilaterala intre regiunile maritime poate fi extinsa pentru prioritatile prevazute la punctul 1. ; Consolidarea eficientei politicii regionale prin promovarea: Cooperarii interregionale axate pe inovatie si economia informatiei, precum si pe mediu si prevenirea riscurilor in sensul articolului 5 punctele 1. si 2. ; Schimburilor de experienta cu privire la identificarea, transferul si diseminarea celor mai bune practici, inclusiv in ceea ce priveste dezvoltarea urbana durabila prevazuta la articolul 8; si Actiunilor legate de studii, colectarea de date, precum si de observarea si analiza tendintelor de dezvoltare in Comunitate.

Caracteristici specifice teritoriale • Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită caracteristicilor specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă să atenueze problemele economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă mediile urbane. • Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mică a populaţiei) beneficiază de un tratament privilegiat. • Zonele ultraperiferice beneficiază, de asemenea, de un ajutor specific al FEDR pentru a compensa dezavantajele determinate de îndepărtarea lor geografică.

Eligibilitatea cheltuielilor • Urmatoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o contributie a FEDER: (a) Dobanzile debitoare; (b) Achizitionarea de terenuri cu o valoare mai mare de 10% din cheltuielile totale eligibile ale operatiunii in cauza. in cazuri exceptionale si justificate in mod corespunzator, autoritatea de gestiune poate admite un procent mai mare pentru operatiunile cu privire la protectia mediului; (c) Dezmembrarea centralelor nucleare; (d) Taxa pe valoarea adaugata recuperabila Cheltuielile pentru locuinte sunt eligibile doar pentru statele membre care au aderat la Uniunea Europeana la 1 mai 2004 sau dupa aceasta data si in urmatoarele conditii: • (a) Cheltuielile sunt programate in cadrul unei operatiuni integrate de dezvoltare urbana sau al unei axe prioritare pentru zonele afectate sau amenintate de o deteriorare fizica si de excluderea sociala; (b) Alocatia financiara atribuita cheltuielilor pentru locuinte se ridica cel mult la 3% din contributia FEDER la programele operationale in cauza sau la 2% din contributia totala FEDER; (c) Cheltuielile sunt limitate la: - Locuintele multifamiliale sau - Imobilele apartinand autoritatilor publice sau exploatantilor fara scop lucrativ care sunt destinate familiilor cu venit mic sau persoanelor cu nevoi speciale.

Fondul de Coeziune • Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de locuitor de mai puţin de 90% din media comunitară să-şi reducă diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile. Acesta susţine acţiuni în cadrul obiectivului „Convergenţă” şi se află sub incidenţa aceloraşi reguli de programare, de gestionare şi de control ca în cazul FSE şi FEDR. • Pentru perioada 2007 -2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor ţări: Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.

Fondul de Coeziune finanţează acţiuni care fac parte din următoarele domenii: 1. reţele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european definite de Uniunea Europeană; 2. mediu. În acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de asemenea, în proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, atâta vreme ce acestea prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile, dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea transporturilor publice etc. Suspendarea asistenţei financiare furnizate prin intermediul Fondului de Coeziune se produce prin decizia Consiliului (hotărând cu majoritate calificată) în cazul în care un stat membru care înregistrează un deficit public excesiv nu a pus capăt situaţiei sau acţiunile întreprinse se dovedesc a fi necorespunzătoare.

Fondul de Coeziune • Scopul acestui Fond este acela al intensificarii coeziunii economice si sociale in cadrul Comunitatii, in perspectiva promovarii unei dezvoltari durabile. • Fondul intervine pentru actiuni din domeniile enumerate in continuare, respectand un echilibru corect si tinand seama de necesitatile de investitie si de infrastructura specifice fiecarui stat membru beneficiar: 1. Retelele transeuropene de transport, in special proiectele prioritare de interes comun enumerate in Decizia nr. 1692/96/CE; 2. Mediul face parte din prioritatile politicii comunitare de protectie a mediului, astfel cum au fost definite in programul de politica si de actiune din domeniul mediului. in acest context, Fondul poate sa intervina, de asemenea, in domenii legate de dezvoltarea durabila care prezinta avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetica si energiile regenerabile, iar in ceea ce priveste transportul care nu are legatura cu retelele transeuropene, transportul feroviar, transportul pe caile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal si interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim si aerian, transporturile urbane specifice si transporturile publice; 3. Echilibrul corect al asistentei se defineste p rin parteneriat intre statele membre si Comisie.

Fondul de Coeziune • Eligibilitatea cheltuielilor • Urmatoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o interventie din cadrul Fondului: (a) Dobanzile debitoare; (b) Achizitionarea unor terenuri la o suma mai mare cu 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru actiunea in cauza; (c) Locuinta; (d) Daramarea centralelor nucleare; si (e) Taxa pe valoarea adaugata recuperabila.

Fondul de Coeziune Proiecte majore Prin intermediul acestui fond pot fi finantate si proiectele majore, prin proiect major intelegandu-se proiectul care include un ansamblu de lucrari, activitati sau servicii destinate sa indeplineasca o functie indivizibila cu caracter economic sau tehnic clar, care urmareste obiective identificate clar si al carui cost total depaseste 25 de milioane EUR pentru mediul inconjurator si 50 de milioane EUR pentru alte domenii. In cazul unor astfel de intiative, Statul Membru sau Autoritatea de Management furnizeaza Comisiei urmatoarele informatii privind proiectele majore:

Fondul Social European (FSE) • • • 1. 2. 3. 4. Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”. FSE sprijină acţiunile statelor în următoarele domenii: adaptarea lucrătorilor şi a întreprinderilor; sisteme de învăţare pe toată durata vieţii, conceperea şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii; îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc de muncă, a persoanelor inactive, a femeilor şi a emigranţilor; integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii; consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de învăţământ şi prin activităţile de conectare în reţea a unităţilor de învăţământ.

• • Fondul Social European (FSE) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a dispozitiilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de coeziune 1 introduce cadrul in care se inscrie actiunea Fondurilor structurale si a Fondului de coeziune si stabileste in principal obiectivele, principiile si normele de parteneriat, de programare, de evaluare si de gestiune. in consecinta, este oportun sa se defineasca misiunea Fondului Social European (FSE) in raport cu atributiile care ii sunt consacrate in conformitate cu articolul 146 din Tratat si in cadrul actiunii statelor membre si a Comunitatii care ca obiectiv elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea fortei de munca in conformitate cu articolul 125 din Tratat. FSE contribuie la prioritatile Comunitatii in ceea ce priveste intensificarea coeziunii economice si sociale prin imbunatatirea ocuparii fortei de munca si a posibilitatilor de angajare, prin incurajarea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si o imbunatatire cantitativa si calitativa a ocuparii fortei de munca. in acest scop, FSE sprijina politicile statelor membre al caror scop este de a realiza ocuparea intregii forte de munca, precum si calitatea si productivitatea muncii, de a promova asimilarea sociala, in special accesul persoanelor defavorizate la angajare si de a reduce disparitatile nationale, regionale si locale in domeniul ocuparii fortei de munca.

• • • Fondul Social European (FSE) In special, FSE sustine actiunile conforme cu masurile pe care statele membre le adopta pe baza liniilor directoare din cadrul strategiei europene pentru ocuparea fortei de munca, astfel cum au fost incorporate in liniile directoare integrate pentru ocuparea si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, precum si al recomandarilor care le insotesc. Pentru indeplinirea misiunii FSE sustine prioritatile Comunitatii in ceea ce priveste necesitatea consolidarii coeziunii sociale, a cresterii productivitatii si competitivitatii si incurajarii cresterii economice si a dezvoltarii durabile. in acest proces, FSE tine seama de prioritatile si obiectivele pertinente ale Comunitatii din domeniul educatiei si formarii profesionale, al cresterii participarii persoanelor inactive din punct de vedere economic la piata muncii, al combaterii excluderii sociale - in special aceea a categoriilor defavorizate, precum persoanele handicapate, al promovarii egalitatii intre barbati si femei si al nediscriminarii. In cadrul obiectivelor "convergenta" si "competitivitate regionala si ocupare a fortei de munca", FSE sprijina actiunile statelor membre in sensul prioritatilor enumerate in continuare:

Fondul Social European (FSE) • Cresterea capacitatii de adaptare a lucratorilor, a intreprinderilor si sefilor de intreprinderi, in scopul de a imbunatati anticiparea si gestiunea pozitiva a schimburilor economice, incurajand in special: a) Educatia si formarea profesionala pe parcursul vietii si cresterea investitiilor in resursele umane de catre intreprinderi, in special IMM, si lucratori, prin elaborarea si punerea in aplicare a sistemelor si strategiilor, inclusiv invatamantul, care asigura un acces imbunatatit la formarea profesionala, in special a lucratorilor slab calificati si a lucratorilor in varsta, prin dezvoltarea calificarilor si a competentelor, prin diseminarea tehnologiilor informatiei si comunicarii, a invatamantului on-line, a tehnologiilor care respecta mediul si a aptitudinilor in domeniul gestionarii, prin promovarea spiritului de intreprindere, a inovatiei si a intreprinderilor tinere; b) Conceperea si diseminarea unor forme inovatoare si mai productive de organizare a muncii, in special a imbunatatirilor din domeniul sanatatii si al sigurantei la locul de munca, identificarea necesitatilor viitoare in materie de cerinte profesionale si de competente si dezvoltarea serviciilor specifice de angajare, de formare si de sprijin, inclusiv reorientarea, destinate lucratorilor in contextul restructurarilor sectoriale si de intreprindere;

Fondul Social European (FSE) • Imbunatatirea accesului la un loc de munca si insertia durabila pe piata muncii a persoanelor in cautarea unui loc de munca si a persoanelor inactive, prevenirea somajului, in special somajul de lunga durata si somajul in randul tinerilor, incurajarea imbatranirii active si prelungirea vietii active si cresterea participarii pe piata muncii, incurajand in special: • a) Modernizarea si consolidarea institutiilor de pe piata muncii, in special a serviciilor pentru angajare si a altor initiative pertinente din cadrul strategiilor Uniunii Europene si a statelor membre in favoarea ocuparii intregii forte de munca; b) Punerea in aplicare a unor masuri active si preventive care sa permita identificarea precoce a necesitatilor cu ajutorul planurilor individuale de actiune si a unui sprijin personalizat, de exemplu formarea continua, cautarea locului de munca, reorientarea si mobilitatea, munca independenta si crearea de intreprinderi, in special intreprinderile cooperative, masurile de stimulare menite sa incurajeze participarea pe piata muncii, masuri flexibile destinate sa mentina lucratorii in varsta mai mult timp pe piata muncii si masurile care au ca scop concilierea vietii profesionale si a vietii private, in special prin facilitarea accesului la serviciile de ingrijire a copiilor si de ajutor pentru persoanele dependente; c) Integrarea si actiuni specifice pentru imbunatatirea accesului la un loc de munca si cresterea participarii durabile si cresterea numarului de femei la angajare, pentru reducerea segregarii bazate pe sex pe piata muncii, in special prin abordarea cauzelor directe si indirecte care stau la baza diferentelor de remunerare intre barbati si femei; d) Actiuni specifice pentru cresterea participarii emigrantilor la angajare si intensificarea integrarii lor sociale in aceasta maniera, facilitarea mobilitatii geografice si sectoriale a lucratorilor si integrarea transfrontaliera a pietei muncii, in special prin consiliere, formare lingvistica si validarea competentelor si a calificarilor dobandite;

Fondul Social European (FSE) Intensificarea asimilarii sociale a persoanelor defavorizate in vederea integrarii lor durabile pe piata locurilor de munca si combaterea tuturor formelor de discriminare pe piata muncii, incurajand in special: a) Demersurile de insertie pe piata locurilor de munca si de revenire pe piata muncii pentru persoanele defavorizate, precum persoanele confruntate cu excluderea sociala sau cu abandonul scolar precoce, minoritatile, persoanele handicapate, precum si persoanele care asigura serviciile de ajutor pentru persoanele dependente, cu ajutorul masurilor legate de ocuparea fortei de munca, in special in sectorul economiei sociale, de accesul la educatie si la formare profesionala si prin actiuni de insotire, precum si prin actiuni pertinente de sprijin si prin servicii de proximitate si de garantie care imbunatatesc posibilitatile de angajare; b) Acceptarea diversitatii la locul de munca si combaterea discriminarilor in intrarea si cresterea pe piata muncii, in special cu ajutorul campaniilor de sensibilizare, a participarii colectivitatilor locale si a intreprinderilor si promovarea initiativelor locale in domeniul ocuparii fortei de munca;

Fondul Social European (FSE) Consolidarea capitalului uman, incurajand in special: a) Proiectarea si punerea in aplicare a unor reforme ale sistemelor de educatie si de formare profesionala, in scopul cresterii potentialului fortei de munca, o mai buna adaptare a educatiei si a formarii initiale si profesionale la cerintele pietei muncii si actualizarea permanenta a aptitudinilor personalului de formare profesionala in scopul de a favoriza inovatia si o economie bazata pe cunoastere; b) Activitatile de conectare in retea a unitatilor de invatamant superior, a centrelor de cercetare si de tehnologie si a intreprinderilor; c) Promovarea parteneriatelor, pactelor si initiativelor prin intermediul sistemului de retea dintre partile beneficiare in cauza, precum partenerii sociali si organizatiile neguvernamentale, la nivel national, regional, local si transnational, in scopul realizarii unei mobilizari in favoarea reformelor din domeniul ocuparii fortei de munca si asimilarii pe piata muncii.

Fondul Social European (FSE) In cadrul obiectivului "convergenta", FSE sprijina actiuni intreprinse in statele membre in sensul prioritatilor enumerate in continuare: Cresterea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman, incurajand in special: a) Punerea in aplicare a reformelor din sistemele de educatie si de formare profesionala, in special in vederea cresterii capacitatii persoanelor de a corespunde cerintelor unei societati bazate pe cunoastere, educatie si formare profesionala pe parcursul vietii; b) Participarea crescuta la educatie si formare profesionala pe parcursul vietii, inclusiv prin actiuni care au ca scop reducerea abandonului scolar precoce si segregarea persoanelor bazata pe sex, precum si imbunatatirea accesului la educatie si formare initiala, profesionala si superioara si a calitatii lor; Dezvoltarea potentialului uman in domeniul cercetarii si inovatiei, in special prin intermediul studiilor postuniversitare si al formarii profesionale a cercetarilor; Situaţia la 2 iulie 2007

Fondul Social European (FSE) Consolidarea capacitatii institutionale si a eficacitatii administratiilor si serviciilor publice la nivel national, regional si local si, dupa caz, a partenerilor sociali si a organizatiilor neguvernamentale in perspectiva reformelor, a unei mai bune reglementari si a bunei guvernari, in special in domeniile economic, al ocuparii fortei de munca, al educatiei, social, ecologic si judiciar, incurajand in special: a) Mecanismele destinate imbunatatirii conceptiei, supravegherii si evaluarii politicilor si programelor, in special prin intermediul studiilor, statisticilor si avizelor furnizate de experti, al unui sprijin acordat coordonarii serviciilor si al unui dialog intre organismele publice si private in cauza; b) Dezvoltarea capacitatilor pentru punerea in aplicare a politicilor si programelor din domeniile in cauza, inclusiv in ceea ce priveste aplicarea legislatiei, in special prin formarea continua a incadrarii si a personalului si sprijinul specific acordat serviciilor esentiale, serviciilor de inspectie si participantilor socio-economici, in special partenerii sociali si ecologici, organizatiile neguvernamentale in cauza si organizatiile profesionale reprezentative; c) FSE sprijina, de asemenea, actiunile transnationale si interregionale, in special prin schimbul de informatii, experienta, rezultate si bune practici si prin elaborarea unor abordari complementare si a unor actiuni coordonate sau conexe.

• Potitica de dezvoltare Regionala – in Romania

• De ce este necesara politica – de dezvoltare regionala? • 1. Conceptul de regiuni/regionalism este strans legat de conceptul de descentralizare si de conceptul de deconcentrare.

• Conceptul de deconcentrare • 1. 1. Deconcentrarea • Statele membre ale UE au cunoscut procesul de regionalizare de sus in jos, respectiv procesul de deconcentrare, avand ca principal obiectiv inatrirea puterilor locale si regionale in elaborarea si implementarea politicilor publice.

Ce factori au contribuit la realizarea acestui proces? • Motivul acestui proces de deconcentrare este atat politic - nevoia pentru mai multa democratie, cat si din motive economice - nevoia de o mai mare eficienta a politicilor publice. • Aceasta tendinta se datoreaza si procesului de globalizare, care, pe de o parte, a impiedicat statele sa utilizeze politicile traditionale de planificare teritoriala ca mijloc de dezvoltare echilibrata a teritoriului, iar pe de alta parte a condus la dezvoltarea unor politici proprii de dezvoltare, bazate pe exploatarea resurselor teritoriale: forta de munca calificata, resursele naturale etc. Aceasta noua forma de management al polticilor publice nu reprezinta un semn de slabiciune al statelor, ci mai degraba o noua forma de implementare a politicilor publice, in care o guvernare mai putin centralizata o guvernare mai buna.

• 1. 2. Descentralizarea • Motivul descentralizarii (al guvernarii de jos in sus): in primul rand dorinta regiunilor de avea un rol in poltica Uniunii Europene si in plan international. • Rezultatul acestui proces dual de deconcentare si descentralizare a fost cresterea rolului regiunilor in politica nationala, dar si in implementarea politicilor europene in plan national. Aceasta inseamna ca, in ceea ce priveste formularea, initierea, implementarea si monitorizarea politicilor care se implementeaza pe teritoriul regiunii, regiunile au o influenta din ce mai mare.

• • • 2. Diferite forme de Regionalismul legitimat prin Constitutie Principiul de legitimare: Integrarea nationala Modele de actiune: Dualismul legislativ/Federalismul Apartenenta si identificare: identitate nationala complementara cu identitatea regionala Regionalismul politic Principiul de legitimare: identitatea culturala Modele de actiune: Partizan, autonomie sau solicitare de separare Apartenenta si identificare: preponderenta identitatii regionale

Regionalismul functional • Principiu de legitimare: eficienta politicilor publice • Modele de actiune: colaborarea mai multor nivele de guvernare a politicilor publice • Apartenenta si identificare: preponderenta identitatii nationale Neo-regionalismul • Principiu de legitimare: internationalizarea fluxurilor economice • Modele de actiune: sisteme de cooperare public/privat nationale si transnationale • Apartenenta si identificare: o combinatie a identitatilor regionale, nationale si transnationale

Diferite forme de guverne regionale • Este practic imposibil sa gasim o forma comuna Europeana de guvern regional, datorita diversitatii politice, legislative si administrative caracterizeaza statele din Uniunea Europeana. • Cele 10 state noi membre ale UE, (cu exceptia Poloniei, care a realizat o reforma a regiunilor, in paralel cu procesul de tranzitie), restul celor 10 state membre se caracterizeaza prin: • - procesul de descentralizare, de transfer de putere catre autoritatile locale si regionale alese democratic; • - procesul de regionalizare statistica si administrativa, coordonat de organizatii neguvername.

• Aceasta evolutie demonstreaza ca este dificila orice generalizare in privinta atributiilor de politica publica delegate regiunilor. Acestea au puteri in procesul de planificare si programare a politicilor publice in domeniul dezvoltarii economice, invatamantului profesional si tehnic, protectiei mediului, promovarii culturii. • Puterile regiunilor difera de la o tara la alta, depinzand in primul rand de sistemele nationale stabilite in fiecare stat membru.

3. Politica de dezvoltare regionala in Romania • Cadrul institutional in perioada 1998 -2006: • Pregatirea implementarii in Romania a politicii de coeziune a UE • Pregatirea utilizarii fondurilor structurale, ca suport al politicii de coeziune • Procesul de democratizare a societatii romanesti si de descentralizare

Cadrul Institutional si principalele prevederi legislative: – - Legea privind dezvoltarea regionala in Romania Legea 151/1998: constituirea Regiunilor de Dezvoltare, a Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala si a Agentiilor pentru Dezvoltare Regionala • - Memorandumurile de finantare incheiate intre Guvernul Romaniei si UE privind implementarea Programului Phare- Componenta de Coeziune Economica si Sociala

• Cadrul institutional dupa 2007 – �� Legeaprivinddezvoltarearegionalain Romania – �� Programeleoperationalecofinantatede Fondurile. Structurale-Programul. Operational Regional (POR) – �� Regulamentulde organizaresifunctionarea Comitetuluide Monitorizareal POR (CM POR) – �� Regulamentulde organizaresifunctionarea Comitetului. Regional de Evaluare. Strategicasi. Corelare(CRESC)