Universitatea de Vest din Timisoara Facultatea de chimiebiologiegeografie

Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de chimiebiologie-geografie, specializarea - geografie Inregistrarile coraligene referitoare la paleoclimat CUATERNAR Studenti: Gherebeanu Camelia Ilioni Beniamin

Ce este un “coral”? Coralul, al cărui schelet calcaros, numit în româneşte mărgean, are o culoare cel mai frecvent roşie sau albă, este o colonie de polipi aparţinând celenteratelor. Polipii sunt uniţi între ei prin canale calcaroase. După moartea lor, pe vechiul schelet calcaros se adaugă altul. Aşa se formează recifele de corali. Orificiul buco-anal al fiecărui individ este înconjurat de 8 tentacule. Scheletul lor calcaros este folosit de om, deoarece se pot obţine din el obiecte de artă şi de podoabă.

• Construcţiile coraligene În regiunile calde, între paralelele de 30º, în mările calde (peste 20º), cu mare transparenţă, cu salinitate în general ridicată şi adâncime redusă (40 -60 m), o serie de organisme şi în primul rând coralii, creează un ansamblu de construcţii calcaroase, ale căror dimensiuni depăşesc uneori câţiva kilometri. Formele la care dau naştere sunt variate şi poartă denumiri diferite. • Atolii sunt insule coraligene cu aspect de inel, cu un diametru ce poate depăşi 60 km, care înconjoară o lagună cu adâncime redusă. Cei mai tipici atoli se găsesc în Oceanul Indian şi Oceanul Pacific. • Recifele barieră sunt tot construcţii coraligene, care închid în interiorul lor una sau mai multe insule necoraligene. Cel mai cunoscut recif barieră este în estul Queslandului (Australia)

Ce este : Atolul? Atolul este o formaţiune geologică de formă circulară care înconjoară o lagună, formată din depunerea scheletelor de corali. In interiorul lagunei se mai pot descoperi resturi de activitate vulcanică care au dus la formarea insulei din centrul lagunei. După teoria lui Darwin, atolul de corali se formează în jurul unei insule de origine vulcanică, ulterior insula se poate scufunda în mare prin procese tectonice sau de eroziune, urmată de formarea unui inel alcătuită din insule mici de natură coraligenă. O altă teorie a lui „Hans Hass” de formare a unui atol, care ar avea loc fără existenţa unei insule vulcanice şi care loc în mările calde numai prin depunerea scheletelor de corali, care fiind închişi în inel mor în lipsă de oxigen.

Cea mai mare structura de corali din ziua de azi • Cea mai mare structura de corali de pe Terra , este giuvaierul ţărmului Queensland, din nord estul Australiei , şi se întinde de-a lungul a 2600 kilometri şi acoperă o suprafaţă de 344, 400 km² .

Geneza recifului Recifii actuali, coraligeni, au intervalul optim de dezvoltare controlat de temperaturi medii anuale situate între 25 -30°C, salinitati de 25 -35‰ , adâncimi situate în interiorul zonei fotice, absenta suspensiilor în apa , o cantitate moderata de nutrienti. Dezvoltarea unui recif (până la formarea unui bioherm) implică parcurgerea unei succesiuni ecologice stricte care poate avea caracter repetitiv autociclic. Astfel stadiile de dezvoltare recifală sunt: stabilizarea, colonizarea, diversificarea, dominarea.

1. stabilizarea materialului clastic este necesară deoarece o coralii preferă un substrat ferm nu unul mobil pentru a se instala. Acest proces are loc prin acţiunea bio-încrustanţiilor (alge, iarba de mare, etc) sau prin procese diagenetice de cimentare. 2. colonizarea suprafeţei anterior stabilizate se face de regulă de către un număr mic de specii. Coralii colonizatori au forme lamelare sau rămuroase care crează mici habitaturi spre care sunt atrase organismele încrustante. 3. în stadiul de diversificare numărul speciilor care contribuie la formarea ecosistemului recifal creşte foarte mult (dublu-triplu), în acelaşi timp diversitatea formelor se amplifică: de la aspecte ramificate, lamelare, încrustante la masive sau domale. Cadrul scheletic cunoaşte în acest stadiu o dezvoltare amplă pe verticală, ajungând să perturbe regimul hidrodinamic prin crearea unor zone protejate de curenţi în spatele armăturii recifale. Datorită creşterii verticale accentuate, se ajunge şi la o zonare pe verticală a speciilor constituente. 4. stadiul de dominare este caracterizat de reducerea numărului de specii adaptate la noile condiţii hidrodinamice, când datorită atingerii adâncimii specifice bazei valurilor, cadrul scheletic anterior dezvoltat devine instabil. Principalele grupuri de organisme prezente în acest stadiu sunt cele încrustante.

Reciful de la Topalu • Reciful neojurasic de la Topalu reprezinta cea mai clara sectiune de formatiuni de natura coraligena ale jurasicului superior (Neojurasicului) din România. Acest complex coraligen este constituit dintr-o succesiune de calcare diferentiate litologic. Structura calcarelor coraligene masive de aici este asemanatoare si cu cea a recifilor dezvoltati în zonele Alpilor, în marginea platformei epicontinentale hercinice. De un mare interes stiintific sunt structurile de origine algala - stromatolite - care ca frecventa, varietate si dimensiuni sunt pâna în prezent unice în Europa.

Coralii • Recunoscute pentru uimitoarea lor bogatie de specii si pentru rolul lor in mentinerea biodiversitatii oceanice, recifele de corali s-au dovedit deosebit de importante si pentru aparitia de specii noi.

O expediţie a grupului pentru protecţia mediului Greenpeace a scos la iveală o viaţă maritimă uimitoare pe fundul Oceanului Arctic. Culori uluitoare, pajişti de corali şi o lume nedescoperită zace la temperaturi de sub zero grade.

Coralii in general trăiesc în apele mai puţin adânci. Numai acolo pot să trăiască în simbioză cu algele care efectuează procesele de fotosinteză

Studiul paleoclimatic al coralilor • Studiile coraligene, s-au bazat in principal pe inregistrarile mediului de crestere a ratei de corali, a izotopilor si a urmelor de elemente. • Pentru studiile paleoclimatice, subgrupa importanta este constructia recifului, coralii masivi in care polipii coralilor traiesc simbiotic cu algele unicelulare. • Rata cresterii coralilor variaza in cursul unui an. Straturile cu densitate ridicata sunt produse in timpul celor mai mari temperaturi ale apelor de suprafata.

Rata cresterilor coraligene din Paleoclimat • Rata de crestere a coralilor , se bazeaza pe o varietate de factori incluzand temperatura marii de suprafata si a valabilitaii nutritionale. • Recordul celei mai lungi rate de cresteri coraligene, este dat de Patzold and Wefer, Bermuda. In acesata regiune, rata cresterii e invers proportionla cu temperatura marii de suprafata. • Cresterea coralilor este data de bogatia nutritionala a apelor de suprafata. • Cele mai friguroase conditii experimenteaza din-14701710 si din -1760 pana la sfarsitul secolului 19, urmate de incalzirea secolului 20.

Fotografii ale razelor pozitive de bucati de corali, din largul coastei de Kenya. Bucatile acopera o perioada din 1944 -1700.

Urmele elementelor din corali • Deoarece majoritatea elememtelor sunt chimic asemanatoare cu Calciul, sumele urmelor acestor elemente pot fi gasite in scheletul carbonat al coralului. Multe studii au aratat cum concentratia relativa a unor elemente ofera semne ale unui paleoclimat sau oceanoclimat.

Stiati ca? • Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii a arătat la Poznan că o cincime din recifele de corali ar fi dispărut deja de pe Glob din cauza creşterii acidităţii oceanelor, aceasta din urmă fiind legată de încălzirea globală În prezent, toate recifele sunt ameninţate de schimbarea climatică, au mai spus specialiştii. • Cantitatea de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră din atmosferă creşte şi este responsabilă, printre alte lucruri, de creşterea temperaturii oceanelor.

Bibliografie • R. S. Bradley, Paleoclimatology. Reconstructing climates of the Quaternay, second edition, International geographics series, Volume 68 • Gheorghe Ianos – Paleogeografia cuaternarului , 2005