Uniunea Europeana Instituiile Uniunii Consiliul European Istoric l

  • Slides: 21
Download presentation
Uniunea Europeana Instituţiile Uniunii

Uniunea Europeana Instituţiile Uniunii

Consiliul European - Istoric l l l Nu a fost prevãzut în tratatele institutive

Consiliul European - Istoric l l l Nu a fost prevãzut în tratatele institutive ale Comunitãţilor Europene. Consiliul European a fost înfiintat în urma hotãrârii conferinţei la nivel înalt de la Paris din 10 decembrie 1974, pentru a asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitãţilor Comunitãţilor si a cooperãrii politice. Consiliul European s-a întâlnit prima oarã la Dublin în 1975.

Consiliul European - Organizare l l Conform art. D din Tratatul de la Maastricht:

Consiliul European - Organizare l l Conform art. D din Tratatul de la Maastricht: "Consiliul European impulsioneazã dezvoltarea Uniunii si stabileşte orientãrile politice generale necesare acestei dezvoltãri. Consiliul European reuneşte şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si preşedintele Comisiei. Aceştia sunt asistati de ministrii afacerilor externe ai statelor membre si de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneste cel putin de douã ori pe an, sub preşedinţia şefului de stat sau de guvern al statului membru care deţine în momentul respectiv preşedinţia Consiliului. Consiliul European prezintã Parlamentului European un raport în urma fiecãrei reuniuni, precum si un raport scris privind progresele realizate de Uniune".

Consiliul European – Atribuţii l l l Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea

Consiliul European – Atribuţii l l l Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "Pentru asigurarea realizãrii obiectivelor fixate de prezentul tratat si în conditiile prevãzute de acesta, Consiliul: asigurã coordonarea politicilor economice generale statelor membre; dispune de puterea de decizie prin actele pe care le adoptã, conferã Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliul poate supune exerciţiul acestor atribuţii unor modalitãti. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el îsi poate rezerva dreptul de a exercita direct atribuţii de executare. Modalitãţile susmentionate trebuie sã corespundã principiilor si normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotãrând în unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European. ".

Comisia Europeana - Istoric l Comisia Europeană a fost la origine Înalta Autoritate, înfiinţată

Comisia Europeana - Istoric l Comisia Europeană a fost la origine Înalta Autoritate, înfiinţată prin Tratatele de la Paris privind constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). În calitate de organ executiv al Comunităţii, cu sediul la Luxemburg, această autoritate răspundea de punerea în aplicare a hotărârilor luate de CECO. Cele şase state semnatare numeau direct un număr opt membri, al nouălea fiind ales de Înalta Autoritate. Hotărârile membrilor Înaltei Autorităţi se luau cu majoritate simplă de voturi. În 1967 Înalta Autoritate a CECO fuzionează cu organul executiv al celorlalte Comunităţi Europene CEE (Comunitatea Economică Europeană) şi CEA (Comunitatea Europeană a Atomului), devenind Comisia Comunităţii Europene. În procesul de integrare europeană care a urmat cele mai importante comisii au fost Jenkins şi Delors. Comisia CEE Hallstein I (1957– 1962) Comisia CEE Hallstein II (1962– 1967) Comisia CE Rey (1967– 1970) Comisia CE Malfatti (1970– 1972) Comisia CE Mansholt (1972– 1973) Comisia CE Ortoli (1973– 1977) Comisia CE Jenkins (1977– 1981) Comisia CE Thorn (1981– 1985) Comisia CE Delors I (1985– 1989) Comisia CE Delors II (1989– 1993) Comisia CE Delors III (1993– 1995) Comisia UE Santer (1995– 1999) Comisia UE Prodi (1999– 2004) Comisia UE Barroso (din 2004)

Comisia Europeana – Organizare l Comisia Europeană este compusă la ora actuală din 25

Comisia Europeana – Organizare l Comisia Europeană este compusă la ora actuală din 25 de comisari, din care unul are funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare nouă comisie pe preşedintele acesteia, după care se solicită acordul Parlamentului European. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003 fiecare stat membru al Uniunii Europene îşi deleagă câte un comisar, căruia i se alocă o anumită sferă de competenţă politică, care după posibilităţi trebuie să corespundă cu autoritatea deţinută de statul membru în acel domeniu politic. Consiliul European numeşte comisarii, după ce fiecare guvern naţional a propus pentru comisariat câte trei candidaţi. După numirea acestora se solicită apoi acordul Parlamentului European pentru comisariatul astfel compus. Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentând deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European. Regulamentul de funcţionare al Comisiei Europene conţine şi alte reglementări organizaţionale.

Comisia Europeana – Atribuţii l l Comisia este motorul sistemului instituţional al Comunităţii: având

Comisia Europeana – Atribuţii l l Comisia este motorul sistemului instituţional al Comunităţii: având dreptul de iniţiativă întocmeşte proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului şi Consiliului. În comparaţie cu organele de tip “agenda setter” întâlnite în alte sistem politice, cum ar fi în cazul guvernului federal german, comisia poate oricând să retragă orice iniţiativă legislativă care încă nu a fost adoptată definitiv de Consiliu. în calitate de organ executiv Comisia asigură aplicarea legislaţiei europene (directive, ordonanţe, hotărâri), execuţia bugetară şi realizarea programelor adoptate de Consiliu şi Parlament. împreună cu Curtea Europeană de Justiţie verifică respectarea legislaţiei comunitare. în calitate de reprezentant legal al Comunităţii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comerţului şi colaborării internaţionale. Sediul Comisiei Europene Din Bruxelles

Curtea de Justiţie - Istoric l l Tratatul de la Paris, care a instituit

Curtea de Justiţie - Istoric l l Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui si Oţelului a creat 4 institutii: a) Înalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comunã; d) Curtea de Justitie a fost înfiintatã în virtutea art. 31 -45 din Tratat. Ea efectua în mod independent un control judiciar asupra actelor Înaltei Autoritãţi si ale statelor comunitare. Ea era însãrcinatã si cu supravegherea respectãrii Tratatului si cu solutionarea diferendelor dintre tãrile membre sau dintre particulari si Înalta Autoritate. Curtea era compusã din 7 judecãtori si 2 avocati generali numiti de comun acord de cãtre guvernele statelor membre pentru o perioadã de 6 ani. Ea avea în aparatul sãu un grefier, ales prin scrutin secret. Odatã cu Tratatele semnate în 1957 la Roma cele douã noi Comunitãti au fost create cu o structurã asemãnãtoare cu cea a CECO, dar cele trei Curti de Justitie astfel rezultate s-au unificat într-o Curte de Justitie unicã.

Curtea de Justiţie - Organizare Curtea este compusa din judecatori si avocati generali. În

Curtea de Justiţie - Organizare Curtea este compusa din judecatori si avocati generali. În prezent, ea este compusa din 25 de judecatori si 8 avocati generali. La începutul lui 2005 erau urmatorii judecatori: Vassilios Skouris, Francis Geoffrey Jacobs, Claus Christian Gulmann, Antonio Mario La Pergola, Jean-Pierre Puissochet, Philippe Léger, Peter Jann, Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, Romain Schintgen, Ninon Colneric, Stig von Bahr, Antonio Tizzano, José Narciso da Cunha Rodrigues, Christiaan Willem Anton Timmermans, Leendert A. Geelhoed, Christine Stix-Hackl, Allan Rosas, Rosario Silva de Lapuerta, Koen Lenaerts, Juliane Kokott, Luís Miguel Poiares Pessoa Maduro, Konrad Hermann Theodor Schiemann, Jerzy Makarczyk, Pranas Kuris, Endre Juhász, George Arestis, Anthony Borg Barthet U. O. M. , Marko Ilešic, Jirí Malenovský, Ján Klucka, Uno Lõhmus, Egils Levits, Aindrias Ó Caoimh. Judecatorii desemneaza dintre ei, prin vot secret, pe presedintele Curtii de Justitie pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit. Potrivit art. 8 din C. proc. presedintele conduce activitatea jurisdictionala si administratia CJE. În virtutea acestei functii presedintele conduce procedura orala sau dezbaterile, respectiv deliberarile plenului. El numeste de fiecare data „judecatorul raportor" pentru fiecare caz în parte, fara ca el însusi sa exercite vreodata functia de judecator raportor. În schimb presedintele decide singur de fiecare data când se solicita eliberarea unor „ordonante presedintiale" (art. 36 din Statut). Presedintele este competent pentru administrarea generala a CJE si îi revine sarcina de a fixa termenele de judecata.

Curtea de Justiţie – Artibuţii l Principalele atributii ale Curtii de Justitie sunt: -

Curtea de Justiţie – Artibuţii l Principalele atributii ale Curtii de Justitie sunt: - controlul legalităţii actelor institutiilor; - controlul respectarii de catre statele membre a obligatiilor care le sunt impuse de catre tratate; - interpretarea regulilor comunitare si negocierea validităţii actelor institutiilor.

Curtea de Conturi - Istoric l A fost creatã, la cererea Parlamentului, la 22

Curtea de Conturi - Istoric l A fost creatã, la cererea Parlamentului, la 22 iulie 1975, prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare. Tratatul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977, iar la 25 octombrie 1977 Curtea de Conturi s-a reunit la Luxemburg în sedintã constitutivã. Anterior, exista o Comisie de Control cu atributii în CEE si Euratom si un Comisar de conturi în CECO. Necesitatea crearii acestei institutii a fost determinata de cresterea importanta a volumului finantelor comunitare, de diversitatea surselor si a cheltuielilor acestora, de complexitatea operatiunilor pe care gestiunea lor le impunea, precum si a gestionarii creditelor bugetare. Curtea de Conturi a dobândit prin Tratatul de la Maastricht un statut echivalent celui instituit pentru celelalte 4 institutii comunitare.

Curtea de Conturi - Organizare l Curtea de Conturi este un organ colegial compus

Curtea de Conturi - Organizare l Curtea de Conturi este un organ colegial compus din 25 de membri. Ei trebuie sa fie alesi dintre personalitatile care apartin sau au apartinut în ţarile lor institutiilor de control extern sau care poseda o calificare deosebita pentru aceasta functie si trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta. Ei sunt numiti de catre Consiliul Uniunii Europene pentru o perioada de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului lor. Parlamentul este consultat cu privire la candidatii la statutul de membru, acestia trebuind sa prezinte declaratii în fata comisiei competente a Parlamentului si sa raspunda la întrebarile care li se pun. Membrii Curtii de conturi se bucura de acelasi statut ca si membrii Curtii europene de justitie. Curtea de conturi este condusa de un presedinte ales de catre membrii curtii pentru o perioada de trei ani. Mandatul de presedinte este reînnoibil.

Curtea de Conturi - Atribuţii l l Curtea de Conturi examineazã conturile tuturor veniturilor

Curtea de Conturi - Atribuţii l l Curtea de Conturi examineazã conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Comunitãtii. De asemenea, examineazã conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor oricãrui organism creat de Comunitate, în mãsura în care actul fondator nu exclude acest control. Orice document sau orice informatie, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curtii de Conturi, îi sunt comunicate, la cerere, de celelalte institutii ale Comunitãtii si de institutiile de control nationale sau, daca acestea nu dispun de competentele necesare, de serviciile nationale competente. Asistã Parlamentul European si Consiliul în exercitarea functiei lor de control privind executarea bugetului.

Parlamentul European - Istoric l Între 10 -13 septembrie 1952, în cadrul CECO (Comunitatea

Parlamentul European - Istoric l Între 10 -13 septembrie 1952, în cadrul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului) a avut loc prima şedinţă a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 de membri ai parlamentelor naţionale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere. În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înfiinţează Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Atomului (EURATOM). Adunarea Generală, alcătuită acum din 142 de deputaţi, răspundea de toate cele 3 comunităţi. Fără a beneficia de noi competenţe, adunarea îşi schimbă totuşi denumirea în Parlamentul European. În 1971 CE are un propriu buget, la elaborarea şi adoptarea căruia participă şi adunarea. În 1979 au loc pentru primat dată alegeri directe pentru Parlamentul European. În 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se foloseşte pentru prima dată noţiunea de “Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse şi în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege şi fără acordul Consiliului de Miniştri şi poate înfiinţa comisii de investigaţie. Parlamentului European din Bruxelles

Parlamentul European - Organizare l l Parlamentul îsi desemneazã dintre membrii sãi presedintele si

Parlamentul European - Organizare l l Parlamentul îsi desemneazã dintre membrii sãi presedintele si biroul. Membrii Parlamentului european sunt alesi din 1979 prin vot universal direct în baza Actului pentru alegerea reprezentantilor în Parlament prin vot universal direct, anexat la Decizia Consiliului din 20 septembrie 1976. Alegerile trebuie sa aiba loc în cursul unei perioade unice pentru toate statele membre, însa reprezentantii nu sunt înca alesi dupa o procedura uniforma pentru toate statele membre. Pâna când o asemenea procedura universala va fi elaborata de Parlamentul European, procedura electorala ramâne reglementata de legislatiile nationale. Absenta unei proceduri uniforme interzice P. E. sa acorde ajutoare financiare partidelor politice în rambursarea cheltuielilor de companie electorala. Numarul membrilor P. E. si repartizarea locurilor între statele membre, astfel cum au fost fixate prin Actul din 20 septembrie 1976 au fost succesiv modificate prin actele de aderare ale Greciei, Spaniei si Portugaliei. Consiliul European de la Bruxelles din 10 -11 decembrie 1993, în perspectiva noilor aderari a prevazut ca efectivul P. E. sa se ridice la 639. Datorita renuntarii Norvegiei numarul membrilor a scazut la 626. Odata cu intrarea celor 10 noi tari membre in Uniune, Parlamentul European care si-a inceput mandatul in 2004 are 731 de membrii. Membrii P. E. beneficiaza de imunitati si privilegii. În special ei nu pot cercetati, retinuti sau urmariti pentru opiniile sau voturile exprimate în exercitarea functiilor.

Parlamentul European - Organizare l l l Pe durata sesiunilor parlamentarii beneficiaza pe teritoriul

Parlamentul European - Organizare l l l Pe durata sesiunilor parlamentarii beneficiaza pe teritoriul national de imunitatile recunoscute parlamentarilor din ţarile lor, iar pe teritoriul oricarui stat membru, de scutirea de orice masura de detentie si de orice urmarire judiciara. Imunitatea nu poate fi invocata în caz de flagrant delict si nici nu poate constitui un obstacol în dreptul P. E. de a ridica imunitatea unuia dintre membrii sai. Durata mandatului este de cinci ani si coincide cu perioada de legislatura a P. E. Reprezentantii voteaza individual si personal. Ei nu pot fi legati de instructiuni si nici nu pot primi vreun mandat imperativ, ceea ce consacra caracterul reprezentativ al mandatului. Organizarea si functionarea P. E. sunt cuprinse în linii generale în Regulamentul interior. P. E. adopta regulamentul sau interior cu majoritatea membrilor care îl compun. Organele de conducere sunt Presedintele si biroul acestuia si care sunt desemnati de P. E. dintre membrii sai. P. E. tine o sedinta anuala. El se reuneste de plin drept în cea de a doua zi de marti din luna martie. De asemenea, P. E. poate sa se reuneasca în sesiune extraordinara la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului si a Comisiei. P. E. este dotat cu comisii parlamentare, comisii care au un rol esential, pentru ca reunindu-se în intervalul sesiunilor, asigura continuitatea lucrarilor P. E. Comisiile prevazute de Regulamentul interior sunt : -comisii permanente – în numar de 20, atributiile lor sunt fixate de regulament. Membrii comisiilor permanente sunt alesi în cursul primei perioade a sesiunii P. E. nou ales si, apoi la sfârsitul unei perioade de 2, 5 ani ; -comisii temporare – mandatul lor este în principiu de maximum 12 luni. Componenta, mandatul si atributiile acestor comisii sunt fixate prin deciziile pe care le instituie. În regulamentul interior mai sunt prevazute si comisii parlamentare mixte, cu Parlamentele statelor asociate sau a statelor cu care au fost angajate negocieri în vederea aderarii. O alta caracteristica a Organizarii P. E. consta în faptul ca deputatii sunt grupati nu pe nationalitate ci pe grupuri politice, în functie de afinitatile politice. Grupurile se constituie prin remiterea unei Declaratii Presedintelui P. E. cuprinzând denumirea grupului, semnaturile membrilor sai si componenta biroului. Aceasta Declaratie este publicata în J. O. C. E.

Parlamentul European - Atribuţii l Parlamentul european: - are un rol consultativ în procesul

Parlamentul European - Atribuţii l Parlamentul european: - are un rol consultativ în procesul elaborãrii actelor comunitare; - emite avize conforme referitoare la încheierea acordurilor internationale; - exercitã un control politic asupra Consiliului si al Comisiei; - intervine în procedura de desemnare a membrilor Comisiei; - se bucurã de drept de initiativã, putând cere Comisiei sã prezinte propuneri; - are o putere de codecizie legislativã în domeniul bugetar si în alte domenii expres prevãzute de tratate; - are dreptul de a examina petitiile care îi sunt adresate; - numeste si destituie pe mediatorul european. Parlamentului European din Strasbourg

Consiliul Uniunii Europene - Istoric l l l Consiliul Special de Ministri, reglementat de

Consiliul Uniunii Europene - Istoric l l l Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale statelor membre. Consiliul era institutia înzestratã cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptând acte care le angajau fãrã a mai fi nevoie de aprobãri sau ratificãri ulterioare. Fiecare guvern avea libertatea sã delege ca reprezentant al sãu pe unul din membrii sãi, considerat cel mai competent în problemele înscrise pe ordinea de zi a Consiliului. Consiliul dãdea un "aviz conform", prin care aproba deciziile importante ale Înaltei Autoritãti. Odatã cu semnarea Tratatelor de la Roma, în 1957, prin care se instituiau celelalte douã Comunitãti Europene, respectiv CEE si CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie câte un Consiliu. Prin Tratatul semnat la Bruxelles în 1965, intrat în vigoare în 1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitãti Europene.

Consiliul Uniunii Europene - Organizare l Consiliului de Ministri este format din ministri delegati

Consiliul Uniunii Europene - Organizare l Consiliului de Ministri este format din ministri delegati de catre guvernele statelor membre. Desi terminologia oficiala nu prevede limite stricte, s-a convenit sa se faca o diferentiere între denumirile diferitelor reuniuni ale Consiliului, în functie de domeniile specifice abordate. Consiliul este compus din câte un reprezentant pentru fiecare stat membru. Tratatul de la Maastricht precizeaza ca reprezentantii statelor sunt la nivel ministerial si trebuie sa fie abilitati sa angajeze guvernul tarii pe care o reprezinta. În cazul în care un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea Consiliului, el poate fi reprezentat de un functionar national de rang înalt, de reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este ambasadorul tarii respective la UE). Functionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu însa nu are drept de vot, acesta putând fi delegat doar unui alt membru al Consiliului. De la 1 mai 2004, Consiliul este compus din 25 de membrii.

Consiliul Uniunii Europene - Atribuţii l Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeanã:

Consiliul Uniunii Europene - Atribuţii l Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: "Pentru asigurarea realizãrii obiectivelor fixate de prezentul tratat si în conditiile prevãzute de acesta, Consiliul: - asigurã coordonarea politicilor economice generale statelor membre; - dispune de puterea de decizie; - prin actele pe care le adoptã, conferã Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitãti. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el îsi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare. Modalitãtile susmentionate trebuie sã corespundã principiilor si normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotãrând în unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European. ".

Bibleografie l l l www. europeana. ro www. europa. eu ro. wikisource. org

Bibleografie l l l www. europeana. ro www. europa. eu ro. wikisource. org