Tu esti Cristos Fiul Dumnezeului celui viu Cezareea

Tu esti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!

Cezareea lui Filip – baza sudică a Muntelui Hermon – În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: “Cine spun oamenii că este Fiul Omului? ”

Ei i-au răspuns: “Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. Cezareea lui Filip unul din izvoarele râului Iordan

Isus i-a întrebat: “Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? ” Cezareea lui Filip – peisaj din natură –

Luând cuvântul, Simon Petru a zis: “Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” El Greco – Apostolul Petru –

La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: “Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. Filippino Lippi – Eliberarea din închisoare a sfântului Petru –

Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. Roma – Bazilica Sf. Petru –

Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

Numele: Simon (Isus l-a numit Chefa = Petru) Familia: tatăl-Iona, fratele-apostolul Andrei Stare civilă: căsătorit (nu se ştie dacă a avut copii) Locul de origine: Betsaida-Galileea Profesie: pescar pe Marea Galileii Profil: Sf. Petru – mozaic din sec. XIII – a. preocupat mai mult de lucrurile trupeşti - după ce a fost ales a cutezat să-l întrebe pe Isus: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat, deci care va fi partea noastră? (Mt 19, 27). b. temperament coleric, vulcanic, care acţiona de cele mai multe ori înainte de a chibzui cu grijă: a tăiat urechea soldatului când a fost arestat Isus. c. instabil în deciziile sale, incapabil să respecte chiar şi cuvântul rostit în faţa celorlalţi apostoli: deşi îşi bate pieptul asigurându-l pe Isus de fidelitate până la moarte (Doamne, sunt gata să merg cu tine şi la închisoare şi la moarte - Lc 22, 33); câteva ore mai târziu îl reneagă în faţa unei simple servitoare. d. neînvăţat- porecla Chefa, piatră, nu i se trage doar de la tăria credinţei, ci şi de la cea a minţii. Martiriul: 67 (64) pe Colina Vaticană prin răstignirea cu capul în jos.

Sf. Paul Numele: Saul Locul de origine: Tars, capitala provinciei Cilicia Familia: părinţi evrei, cu stare materială bună (făceau comerţ cu corturi şi stofe din păr de capră) Studii: la şcolile vestite din Tars - în copilărie - la şcoala rabinului Gamaliel din Ierusalim - în tinereţe Formare: fariseu prin naştere, roman prin adopţie, apostol prin chemare. Cunoştea cultura clasică, filozifia stoică, religiile păgâne şi viaţa politică a Imperiului Roman. Viaţa înainte de convertire: Saul nu l-a cunoscut direct pe Cristos. În timpul activităţii publice a Mântuitorului, el trăia la Tars. Auzind vestea marii mişcări produ-se de predica apostolilor despre Isus Cristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al creştinilor. La uciderea cu pietre a sfântului Ştefan, ucigaşii şi-au pus hainele la picioarele lui Saul (Fap 7, 58). El pustia Biserica din Ierusalim, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, ducându-i la temniţă (Fap 8, 3; 22, 4). Saul a pornit să desfiinţeze şi comunitatea din Damasc. Însă pe drum are loc convertirea sa. Martiriul: 67, în localitatea Tre Fontane.

Aşa cum nimeni nu credea că Petru va deveni cel dintâi dintre apostoli şi capul vizibil al Bisericii, la fel nimeni nu credea că este posibil ca Saul, prigonitorul cel mai aprig de atunci creştinilor, să devină apostolul lui Cristos.

Goya – Căinţa sf. Petru – Pe acest Simon, fiul lui Iona, Cristos îl caută, îl găseşte, îl cheamă şi îl alege. Cristos îi cunoaşte slăbiciunile, îi anticipă chiar şi trădarea (Lc 22, 34), dar nu pune preţ pe acestea, ci pe harul pe care avea să i-l ofere şi pe inima acestui om, o inimă ce va primi acest har şi se va lăsa transformat de el.

Roma-Bazilica Sf. Petru – Statuia Sf. Petru – Isus se roagă pentru Petru, căci el este acela care trebuie să-i ţină adunaţi şi statornici în credinţă pe toţi ceilalţi. Acest adevăr dovedeşte clar misiunea lui Petru în Biserică, drept semn şi garanţie a unităţii tuturor creştinilor. Nu fără temei mulţi Sfinţi Părinţi repetau: UBI PETRUS, IBI ECCLESIA, ceea ce înseamnă că păstrarea comuniunii cu Petru este garanţia comuniunii cu Biserica.

Rembrandt – Sf. Paul în închisoare – Am putea spune că spre deosebire de pregătirea lui Petru pentru misiunea încredinţată, lucrarea harului în Saul a fost mai uşoară. De fapt a fost necesar un singur lucru: să i se arate care este adevărul, lucru înfăptuit pe drumul către Damasc. Odată ce i-a fost descoperit adevărul, fiind un om “consacrat” slujirii adevărului, toată fiinţa lui s-a dăruit răspândirii acestui adevăr la toţi oamenii, toată viaţa sa a devenit o jertfă oferită slujirii acestui adevăr care a înţeles că este o persoană, Isus Cristos.

El Greco – Sfinţii Petru şi Paul – Originea sărbătorii Sărbătoarea, mai exact spus, solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul este una dintre cele mai solemne ale anului liturgic. Ea apare în calendarul sfinţilor chiar înainte de sărbătoarea Crăciunului şi, începând din secolul al IV-lea, era obiceiul de a se celebra trei sfinte Liturghii în această zi: prima în Bazilica "Sfântul Petru" în Vatican, a doua, în Bazilica "Sfântul Paul" din afara zidurilor Romei, şi a treia, în catacombele sfântului Sebastian, unde rămăşiţele pământeşti ale celor doi apostoli au trebuit să fie ascunse un anumit timp, pentru a le feri de profanare. Mult timp s-a considerat că 29 iunie ar fi fost ziua în care, în anul 67, ei şi-au mărturisit credinţa prin vărsarea sângelui.

Se pare că sărbătoarea sfinţilor Petru şi Paul ar fi fost fixată la data de 29 iunie pentru a înlocui sărbătoarea păgână care îi preamărea pe Romulus şi Remus, cei doi fondatori ai Cetăţii Eterne. Sfinţii Petru şi Paul, deşi nu sunt primii care au adus credinţa creştină în Roma, sunt de fapt "fondatorii" Romei creştine. Vechiul imn liturgic "Decora lux aeternitatis" "Frumoasa lumină a eternităţii" îi numeşte "Romae parentes" "Părinţi ai Romei", procreatori ai Romei; imnul noului breviar vorbeşte despre Roma care, "fundata tali sanguine" - "zidită cu un sânge atât de nobil" -, "celsum verticem devotionis extulit" "a ridicat cea mai înaltă culme a dăruirii". Cuvântul şi sângele sunt forţele vii cu care sfinţii Petru şi Paul, uniţi cu Cristos, au plămădit şi plămădesc Roma creştină şi Biserica întreagă. Filippino Lippi – Sf. Paul îl vizitează pe sf. Petru în închisoare –

Sunt doi oameni capabili să depăşească barierele mândriei, ale autosuficienţei, capabili să se recunoască în mod spontan păcătoşi: “Doamne, îndepărtează-te de la mine, căci om păcătos sunt eu“, exclamă Petru plin de umilinţă, recunoscându-şi nimicnicia, iar Paul, care persecuta peste măsură Biserica lui Cristos, afirmă: “Eu sunt cel mai mic dintre Apostoli şi nu sunt vrednic să fiu numit Apostol”. Caravaggio Convertirea sf. Paul Răstignirea sf. Petru

Roma-Bazilica Sf. Petru – Mormântul Sf. Petru – Aşa cum Petru este darul Bisericii pentru a-i asigura unitatea, la fel Paul este darul oferit Bisericii pentru răspândirea sa, pentru ca ea să fie într-adevăr universală; iar misiunea lor continuă şi acum în Biserică. Datoria pe care o avem noi toţi este aceea de a rămâne ancoraţi de stânca lui Petru, de a răspândi credinţa, de a-l mărturisi pe Cristos Adevărul,

Power Point Lucian Diac Şcoala Biblică Nazaret www. nazareth. ro