TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII Modul de formare initiala

TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII Modul de formare initiala a cadrelor didactice

TEORIA INSTRUIRII l Are ca obiect de studiu organizarea si/sau dirijarea invatarii, orientarea acesteia spre scopuri eficiente si explicite in temeiul unor postulate

PROCESUL DE INVATAMANT lactivitate de învăţare sistematică, cu o normativitate particulară.

Procesul de invatamant pe site-urile unor asociatii pedagogice l Activitate de invatare asistata de un personal calificat, asociata unui program de studiu desfasurat in scoala; l Situatii planificate de profesori si propuse elevilor pentru a atinge obiective instructiv-educative precise.

INSTRUIRE l învăţare bazată pe procesarea informaţiilor şi construcţia intelectuală.

DIDACTICA l Didactica poate fi considerată atât "arta de a-i învăţa pe alţii", "arta de a preda", "arta universală de a-i învăţa pe toţi totul" ("omnes omnia docendi artificium" scria J. A. Comenius, creatorul didacticii), cât şi "un sistem de prescripţii verificabile" (după De Corte, 1972).

Didactica constructivista l l l Importanta invatarii autonome, autoorganizate; Re-constructia invatarii, descoperirea sensurilor; Dez-invatare, a invata din greseli; Asumarea si infruntarea diversitatii, a incertitudinii, a riscului, a conflictelor; Mentalitate deschisa; centrare pe elev etc.

Modelele procesului de invatamant l l l l modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea predare-învăţare-evaluare; modelul sistemic; modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor teoriei informaţiei în procesul de învăţământ; modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele de feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul instructiveducativ; modelul comunicaţional, care studiază procesul de învăţământ ca proces de comunicare; modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în care acţionează un ansamblu de variabile, determinând specific rezultatele învăţării; modelul situaţiilor de instruire(vezi şi R. B. Iucu, 2001).

Teorii ale invatarii: modele de instruire l l modelul structurilor socio-culturale instruirii, promovat de Lev S. Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a invatarii; modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de codare a informatiei si de concretizare simbolica; modelul instruirii complexe al lui David P. Ausubel, axat pe paradigma invatarii constiente; modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si pe competenta emotionala a profesorilor

ABORDARILE INVATARII BEVAHIORISM l COGNITIVISM l CONSTRUCTIVISM l

Metafora aisberg-J. F. Richard l l l J. F. RICHARD este autorul unui tratat de psihologie cognitiva; Se refera la activitatile mintale; RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale si cunostinte procedurale. PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia, anticiparea; analiza, planificarea; STRATEGII COGNITIVE: deductive, inductive, creative, dialectice

metacognitie l. Cunoasterea propriei cunoasteri l. Un mod de a gandi despre propriul mod de a gandi/invata

metacognitie Cunostintele metacognitive= cunostinte despre modul propriu de a gandi, de a intelege, de a invata; l Comportamentul metacognitiv =strategiile si capacitatile folosite pentru a planifica, organiza si regla propriile activitati de cunoastere. l

Didactica constructivista l Elevul=constructor al invatarii si propriei cunoasteri l Profesorul=manager al situatiilor de instruire, sprijina activ si incurajeaza autonomia

Strategii de instruire l Strategia este o formă specifică şi superioară a normativităţii pedagogice, care asigură activităţii instructiv-educative coerenţă internă, compatibilitate cu obiectivele şi complementaritatea efectelor

caracteristici l l l Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de predare-invatare-evaluare); Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de invatare/instruire; Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii); Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil; Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al cunoasterii).

Structura strategiei l l l Metodele de instruire; Mijloacele de instruire; Formele de organizare a instruirii; Interactiuni si relatii instructionale; Decizia instructionala; Modul de organizare si de abordare a invatarii.

strategie-criterii Criterii decizionale în selecţia şi utilizarea strategiilor: l Orientarea predarii, fundamentul epistemologic; l natura disciplinei de învăţământ; l tipurile de obiective; l nivelul de şcolaritate; l particularităţile grupului clasă; l timpul; l personalitatea profesorului.

Orientarea generala a strategiei se poate asocia cu: l învăţarea prin receptare/ascultare pasivă (model logocentric), l învăţarea prin descoperire, în plan empiric, factual (model empiriocentric), l învăţarea prin acţiune practică directă, din experienţă (model experienţial), l învăţarea prin joc (simulare), l învăţarea prin experimentare, l prin repetiţie ori l prin imitaţie.

constructivism l Paradigma interpretativa aduce in prim plan strategiile bazate pe construirea structurilor cognitive ale invatarii.

Strategiile constructiviste l l Trecerea dela hambarul empiric la hambarul constructiv(evolutia calitativa a invatarii)-Gardner Autoorganizare si autoobservare a invatarii.

constructivism l Pluralism; l Reflexivitate; l Cooperare; l Permanenta revizuire a sensurilor, prin experiente directe.

constructivism l Centrarea pe subiect; l Managementul cunoasterii; l Axarea pe relativitatea cunoasterii; l Perceptia diferentei.

Tipuri de strategii în funcţie de gradul de dirijare a învăţării: l Algoritmice (dirijare semnificativă, directă); l Semialgoritmice; l Euristice; l Creative.

Tipuri de strategii în funcţie de particularităţile gândirii la care fac apel: l Inductive; l Deductive; l Analogice (transductive); l Mixte (combinate).

Strategii de instruire pentru supradotati l. De accelerare a instruirii; l. De grupare; l. De imbogatire.

Pedagogie diferentiata diferentiem procese structuri continuturi

PREDAREA -COMUNICAREA DIDACTICA, -PROGRAMAREA DIDACTICA, -TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI, -ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR CURRICULARE SUPORT IN INVATARE, -ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR ELEVILOR. l NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA. -

PREDAREA l l transmitere de cunostinte si mediere a cunoasterii; management al instruirii( asigurand convertirea metodelor de predare in metode de invatare); oferta de experiente de invatare; in relatiile sale cu invatarea si evaluarea

predarea l. Predarea converteste informarea in formare, mediaza constructia cunoasterii individuale.

caracteristici l. Caracter transformator; l. Caracter formativ; l. Caracter interactionist; l. Caracter complex.

l Strategiile predarii nu coincid deplin cu strategiile invatarii, deoarece elevii invata si independent de conducerea invatarii prin predare.

Modele de predare l « Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus accentul pe modificarile de comportament pe care le produce activitatea profesorilor/institutorilor( « teoriile comportamentale » ), altii pe relatiile personale care apar intre profesori/institutor si elevi( « teoriile personaliste » ), pentru ca cei mai multi sa insiste asupra logicii expunerii si a modului in care ea determina logica corespunzatoare a invatarii( "teoriile rationaliste » )

Modele de predare l l l modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire, ordonarea obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si elaborarea proiectului de comunicare), modelul bazat pe programare-simulare, modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare), modelul bazat pe comunicare-dezbatere, modelul predarii dirijate, modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul

Dupa B. Joyce si M. Weil, modelele predarii ar fi: l modelele bazate pe procesarea informatiei l l l (invatarea conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa, invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei cognitive si al cercetarii stiintifice); modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva, reuniunile clasei, predarea constientizata etc. ); modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol, "laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului etc. ); modele comportamentale (invatarea deplina, invatarea prin simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor selfmanagementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc. )(B. Joyce, M. Weil, 1994).

Comportamente de predare l l l comportamente de organizare a activitatii; de impunere( de informatii, sarcini, opinii); de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din partea elevului); de personalizare( incitare la exprimarea propriei opinii, la folosirea experientei personale a elevului); de interpretare( de individualizare si interpretare a situatiei personale); de feed-back pozitiv ori negativ.

Stil de predare l « Stilul este asociat comportamentului, se manifesta sub forma unor structuri de influenta si actiune, prezinta o anumita consistenta interna, stabilitate relativa si apare ca produs al « personalizarii » principiilor si normelor care definesc activitatea instructiv-educativa » (Dan Potolea).

Stiluri de predare Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista: l stil centrat pe profesor/institutor; l stil centrat pe elevi; l stil centrat pe interactiunea profesor/institutor-elev.

Stiluri de predare Dupa gradul de implicare: l stil apropiat-stil distant; l stil metodic, sistematic- stil neorganizat; l stimulativ-stil rutinar.

Dupa sursele generative ale stilurilor l l Stilul=produs al personalitatii(conceptia ideografica); Stilul=determinat de normativitatea interiorizata si exteriorizata in predare(conceptia nomotetica); Stilul=determinat de context(conceptia situationala) S=f(Px. Nx. M), ipoteza triplei proveniente, conceptia ideotetica(integrativa).