TEMA IUBIRII FLOARE ALBASTR DE MIHAI EMINESCU 01

TEMA IUBIRII „FLOARE ALBASTRĂ” DE MIHAI EMINESCU 01 APRILIE 1873 „CONVORBIRI LITERARE” PROF. SIMONA-ANDREEA ȘOVA C. T. C. „N. V. -KARPEN” BACĂU

TEMA IUBIREA Discuții preliminarii BIBLIA, Cântarea cântărilor STENDHAL, Despre iubire: 4 tipuri de iubire (iubire vanitate, iubire gust, iubire fizică, iubire pasiune) - 7 pași pentru a ajunge la iubirea pasiune (admirația, admirația tandră, speranța, se naște iubirea, prima cristalizare, gelozia, recristalizarea) -

PLAN DE LUCRU Romantismul. 2. Teme și motive fundamentale din creația eminesciană. Iubirea și natura în opera lui Mihai Eminescu. 3. Date despre operă. 4. Semnificația titlului. 5. Tema poeziei. 6. Specia literară. 7. Structura lirică. Interpretare. 8. Portretul iubitei. 9. Teme și motive literare în „Floare albastră”. 10. Stilul și elementele de expresivitate. 11. Subiecte posibile la evaluarea scrisă. 1.

1. ROMANTISMUL TRĂSĂTURI Romantismul are elemente caracteristice pentru toate cele trei genuri literare: a. - Genul liric: subiectivism spontaneitate imaginatie prezenta naturii atractia pentru spatii exotice preocuparea pentru folclor (mituri, basme, legende etc. ) antiteza utilizarea simbolurilor etc. b. - Genul epic: situatii neprevazute antiteze puternice personaje de exceptie (genii, titani, revoltati prometeici etc. ) relatii de opozitie intre personaje (angelic-demonic etc. ) c. - Genul dramatic: interesul pentru trecutul national preferinta pentru situatii si personaje exceptionale etc.

2. TEME ȘI MOTIVE FUNDAMENTALE DIN CREAȚIA EMINESCIANĂ a. MARILE TEME ALE UNIVERSULUI EMINESCIAN: natura, iubirea, istoria, omul și societatea, conștiința, mitul. b. POETUL ȘI POEZIA. c. CARACTERUL FILOSOFIC AL OPEREI EMINESCIENE: legile, principiile, concepte filosofice, concepte estetice, categorii, mituri, simboluri. d. EVOLUȚIA MODELULUI UMAN: modelele estetice, prototipuri, arhetipuri, actanți, Dumnezeu. e. MODELUL ESTETIC: dimensiunea romantică, elemente clasice, elemente realiste interferate în texte.

PORTRETELE LUI MIHAI EMINESCU

3. DATE DESPRE OPERĂ MIHAI EMINESCU (1850 -1889): § § § „El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870, ca un meteor din alte lumi. ” (Garabet IBRĂILEANU) „Cea mai înaltă încorporare a inteligenței române. ” (Titu MAIORESCU) „Omul deplin al culturii românești. ” (Constantin NOICA) „poetul nepereche”, „poetul național” (G. CĂLINESCU) „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc. ” (G. CĂLINESCU) Poezia a fost citită în ședința „Junimii” din 7 septembrie 1872, împreună cu Înger și demon și a fost publicată în revista „Convorbiri literare” din 01 aprilie 1873. Este considerată „un fel de premisă la marea problematică a Luceafărului și a Scrisorilor închinate dragostei. ” (Zoe DUMITRESCU-BUȘULENGA) Poezia este una dintre creațiile-cheie ale eroticii eminesciene, oferind posibilitatea de înțelegere a modului în care poetul a asimilat influențele romantismului.

4. SEMNIFICAȚIA TITLULUI - floare albastră este un motiv romantic. - NOVALIS, romanul neterminat Heinrich von Ofterdingen: floarea albastră se metamorfozează în femeie. Simbolic, reprezintă idealul de fericire, de perfecțiune feminină; infinitul, iubirea, fascinația depărtărilor. - LEOPARDI, Ginestra: efemeritatea iubirii și imposibilitatea atingerii fericirii umane; puritatea iubirii și candoarea iubitei. - M. EMINESCU: floarea albastră simbolizează: - Iubirea pierdută, dorul orientat către trecut (este una dintre atitudinile întâlnite în poezia erotică eminesciană); cea dintâi tentație a vieții; ființa care păstrează dorințele și pe care le dezvăluie cu vrajă; perfecțiunea feminină, care stăpânește inima prin magie. - contaminare mitică a florii de nu mă uita. - este un epitet oximoronic:

- este un epitet oximoronic: Floare - gingășie, feminitate; albastră - infinit, absolut, masculinitate; - Lexemul este asociat cerului; - Signaletica dominantă e vegetalul (induce culoarea verde); - Simbolizează lumea realului, caldă, a contingentului. - Simbolizează lumea rece a absolutului, a ideilor.

5. TEMA POEZIEI Poezia evocă un proiect erotic eșuat din cauza incompatibilității celor doi: - - el, orgolios, dorește absolutul și nu vrea să se lase amăgit de instincte și ea, iubita, dorește o materializare a sentimentului prin trăirea clipei. Textul liric depășește tema iubirii, evocând condiția omului de geniu. Este vizată disanalogia, incompatibilitatea dintre geniu și iubire.

6. SPECIA LITERARĂ - EGLOGĂ: IDILĂ CU DIALOG. - IDILA: specie a genului liric în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic.

7. STRUCTURA LIRICĂ. INTERPRETARE. 1. Planul feminității: - amplu, două secvențe. - 1 – 3, 5 – 12 - Monologul fetei. - Întregul ritual al dragostei este din perspectiva iubitei. 2. Planul masculinității: - 4, 13, 14 - Bărbatul reprezintă geniul, care prin gândire, dorește să cuprindă universul în totalitate. - La reproșul iubitei, dar și la invitația în codru, reacționează cu indiferență și ironie. - El s-a cufundat într-un univers al gândirii și contemplației, figurat prin simboluri cosmice (nori, cer, soare) și terestre („câmpiile asire”, , , piramidele-nvechite”). - El este meditativ și contemplativ.

8. PORTRETUL IUBITEI - Iubita întruchipează dorința de împlinire imediată a iubirii. E prezentată ca o ființă care crede cu ardoare în dragoste. Preia inițiativa actului erotic. Întregul ritual al dragostei e din perspectiva ei. Ea e vicleană, ademenitoare, promițându-i iubitului o lume plină de bucurii și de farmec. E frumoasă („Mi-oi desface de-aur părul” etc. ) Inocentă, rușinoasă, emoționată („Și de-a soarelui căldură/ Voi fi roșie ca mărul”). Încrezătoare. Îi place să fie alintată. E disprețuitoare la convenții („Ș-apoi cine treabă are. ” „Cui ce-i pasă cămi ești drag. ”) Figuri de stil: - Comparația „roșie ca mărul” Enumerația „ce frumoasă, ce nebună” Epitetul metaforic „de-aur părul” Metafora „dulce minune”

9. TEME ȘI MOTIVE LITERARE ÎN „FLOARE ALBASTRĂ” TEME: a. Tema genialității, care dorește atingerea absolutului. b. Tema filosofiei (Schopenhauer). c. Iubirea neîmplinită. d. Timpul (în secvența finală). e. Tema naturii edenice, care aspect autohtonizat.

MOTIVE: a. Floarea albastră. b. Codrul personificat, devenit cadru protector pentru cuplul de îndrăgostiți. c. Motivul stelei (aspirația către absolut și imposibilitatea de a-l atinge). d. Visul (e o șansă de evadare din contingent). e. Izvorul. f. Motivul nopții, alături de cel al lunii, creează un cadru specific romantic.

10. STILUL ȘI ELEMENTELE DE EXPRESIVITATE - Antiteze (se anticipează problematica din Luceafărul, întrucât genialitatea e un posibil Luceafăr, iar fata, o posibilă Cătălina): - El – ea (genialitate – om comun) Real – ireal Prezent – trecut Tristețe – fericire Celest – teluric Timp – clipă Absolut – relativ Mare – cer - Figuri de stil (epitete care conturează cadrul romantic, metafore, personificări ale naturii, comparații, enumerații etc. ). Expresiile populare sunt semn al oralității (se construiește atmosfera de intimitate și de apropiere a celor doi): grămădești, mi-i spune, nu căta, oi desface, voi cerca, mi-i da, să-ți astup, nime. - ELEMENTE DE PROZODIE: - - Rimă îmbrățișată Ritm trohaic Măsura de 7 -8 silabe.

11. SUBIECTE POSIBILE LA EVALUAREA SCRISĂ 1. Scrie un eseu despre particularitățile romantismului, prin referire la o operă lirică studiată. 2. Tema și viziunea despre lume reflectate într-un text liric studiat, aparținând lui Mihai Eminescu. Eseu structurat despre particularitățile de compoziție dintr-un text liric eminescian studiat, valorificând ideile exprimate întro afirmație critică dată: De exemplu: „Metafora fierbinte a iubitei s-a înfruntat cu recele simbol filosofic în Floare albastră. ” (Zoe DUMITRESCU-BUȘULENGA) 3.