T I C Structura calculatorului Albu Mihai Pavel

T. I. C. - Structura calculatorului Albu Mihai Pavel Clasa a IX-a G

PROCESORUL este una dintre cele mai importante componente a unui calculator, fiind cel care stabileşte cine, ce şi când sa facă. Deoarece se pot obţine performanţe destul de bune şi cu un procesor care nu este vârf de gama, ne poate da falsa impresie că el nu are un rol foarte important. De exemplu, un împătimit al jocurilor va pune un accent mai mare pe placa video decât pe procesor. Totul depinde de destinaţia calculatorului, acest lucru însemnând că nu avem mereu nevoie de cel mai performant procesor. Vom întâlni des denumirea de CPU în cazul procesorului (Central Processing Unit ), sau UCP, aceasta fiind traducerea în limba română (Unitate Centrală de Prelucrare). Istoria modernã a procesoarelor desktop începe în 1993, odatã cu apariţia primului Pentium. Primul model disponibil rula la o frecvenţã de 60 MHz, avea 3, 3 milioane de tranzistori şi era capabil de a efectua pânã la 100 de milioane de operaţii pe secundã (Million Instructions Per Second - MIPS).

MEMORIA CACHE În informatică, MEMORIA CACHE (sau simplu un cache) este o colecție de date ce sunt o "copie la indigo" a valorilor originale stocate altundeva sau calculate mai devreme, unde operația de aducere din memorie a datelor originale este costisitoare (datorită timpilor mari de acces la memorie) sau costul recalculării acestora este mare, în comparație cu costul citirii acestora din cache. Cu alte cuvinte, un cache este o arie temporară de stocare unde datele utilizate în mod frecvent pot fi depozitate pentru un acces rapid la acestea. Odată ce datele sunt stocate în cache, în viitor vor fi luate de aici și utilizate decât să se încerce readucerea datelor originale sau recalcularea acestora, astfel încât timpul mediu de acces este mai mic. Memoria cache, sau RAM cache-ul este memorie de tip static RAM. Ca orice SRAM, are o viteza si un cost mult mai ridicate decat RAM-ul dinamic (DRAM). Avand in vedere ca programele acceseaza memoriile de date sau instructiuni in repetate randuri, s-a observat ca prin pastrarea a cat mai multe dintre aceste informatii pe SRAM, intregul sistem functioneaza mai rapid.

DISPOZITIVELE PERIFERICE DE INTRARE/IESIRE „I/E” ("intrare-ieșire"), sau în engleză I/O (input/output), este termenul general pentru acele dispozitive prin care un calculator primește informații din lumea exterioară, inclusiv instrucțiuni despre ce să facă, sau trimite înapoi (în afară) rezultatele calculelor sau operațiilor logice pe care le-a efectuat. Două categorii principale de dispozitive sunt: dispozitivele secundare de stocare: dischetele, unitățile CD, DVD, discuri dure și altele; capacitățile de stocare a datelor pot diferi foarte mult între ele. precum și dispozitivele pentru conectarea la rețele de calculatoare. Posibilitatea de a interconecta calculatoarele pentru a transfera date și informații între ele a deschis calea unei mulțimi de noi aplicații. Internetul, și aici în special World Wide Web, permit miliardelor de calculatoare de pe glob să se lege unele cu altele pentru a transfera între ele informații de toate tipurile.

HARD-DISK-UL (HDD) HARD-DISK-UL serveste drept memorie non-volatila , mediu de stocare pentru documentele , fisierele sau aplicatiile utilizatorului. In 1954 IBM a inventat primul hard-disk cu o capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de 5 MB impartita pe 24 de platane. Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator de HDD-uri, Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare personale , capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de 625 KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency Modulation).

MOUSEUL a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute in anul 1963 dupa un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost denumit si bug (in engleza, ceea ce inseamna gandac), dar denumirea a disparut in favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele cateva dispozitive de indicat dezvoltate pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart NLS computer, care era un sistem atat hardware cat si software. Celelalte dispozitive au fost dezvoltate pentru a se folosi de alte miscari ale corpului; cum ar fi dispozitive montate pe cap si atasate de barbie sau nas; dar in cele din urma mausul a castigat datorita simplitatii si comoditatii sale.

SCANNERUL În domeniul computerelor, un SCANNER (scris și „scaner” sau rareori și „schenăr”; pronunție AFR: [ske-năr] ; din engleză de la scanner) este un aparat care scanează optic ( = sondează, explorează prin baleiaj, linie cu linie și punct cu punct) imagini analogice, texte tipărite sau chiar și obiecte reale, și produce ca rezultat o imagine digitală în 2 D. Se folosește pe scară largă în birouri, cel mai des sub forma unui aparat de pus pe masa de lucru, plat, cu "pat" de sticlă pe care se plasează documentul sau obiectul de scanat (vezi imaginea din dreapta). Pentru scanări în masă (teancuri de foi separate) se folosesc dispozitive ajutătoare care trag singure foile la scanare, una după alta. N

IMPRIMANTA face parte din categoria perifericelor de ieșire, aceasta fiind utilizată pentru transpunerea informației din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel de fișier grafic, un e-mail, un articol etc. ). Imprimantele se clasează după mai multe criterii, d ex. în funcție de scop (imprimare/tipărire) și de rapiditate. matriceale (cu ace scăzută) - folosită pentru foi de calitate scăzută, facturi fiscale, etc (în general documente tip), singurul model de imprimantă care permite imprimarea simultană a 2 sau 3 exemplare, folosind hârtie autocopiativă. cu jet de cerneală - calitate medie înspre ridicată - viteză medie - pentru documente + poze/fișiere grafice) laser (viteză rapidă / calitate ridicată/ - folosind un toner cu imprimare termică - legitimații, carduri etc. cu matriță - foloseste o matriță

RETEAUA DE CALCULATOARE (engleză: computer network) leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile unui alt calculator din aceeași rețea. Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, chiar submarine, și terminând cu legături prin unde radio cum ar fi WLAN, Wi-Fi, Wi. MAX sau Bluetooth, prin raze infraroșii ca de ex. Ir. DA sau prin intermediul sateliților.

BIBLIOGRAFIE → http: //ro. wikipedia. org → www. hasdeu. bz. edu. ro → www. e-referate. ro → http: //referat. clopotel. ro