SURSE DE POLUARE A APEI a sursele de

SURSE DE POLUARE A APEI a) sursele de poluare organizate sunt următoarele: · surse de poluare cu ape reziduale menajere; · surse de poluare cu ape reziduale industriale. b) sursele de poluare neorganizate sunt următoarele: · apele meteorice; · centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce pot deversa: a) reziduuri solide de diferite provenienţe; b) deseuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare.

Autopurificarea apelor Apa, ca şi aerul, cunoaşte un fenomen de autopurificare, care se realizează prin procese fizice şi fizico-chimice şi procese biologice şi biochimice. Procesele fizice şi fizico-chimice de autopurificare - sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influenţată de temperatură, viteza de scurgere a apei etc. ; - prin acţiunea radiaţiilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene, dar care având o putere mică de penetraţie nu acţionează eficient decât în cazul apelor curate, limpezi şi nu prea adânci; - prin reacţii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc între substanţele chimice din apă şi cele din apă poluată care se varsă; - prin reacţii chimice chiar numai între substanţele chimice din apă poluată.

Procesele biologice şi biochimice constau în primul rând în concurenţă sau antagonismul dintre flora proprie apei şi flora poluantă pătrunsă în apă. Astfel, germenii proprii apei, germeni saprofiţi, eliberează în apă o serie de metaboliţi cu acţiune antibiotică faţă de germenii poluanţi, atât saprofiţi cât mai ales patogeni, ducând în cele din urmă la distrugerea germenilor patogeni. Diferite organisme din apă sunt bacterivore, se hrănesc cu germeni atât din flora proprie apei cât şi cu cei din flora supraadăugată. Dar numărul germenilor proprii apei nu scade căci ei se dezvolta la 20°C, pe cată vreme cei patogeni au nevoie de o temperatură de 37°C ceea ce nu găsesc în apă şi ca atare numărul lor scade treptat. În fine, prezenta bacteriofagilor în apă face prin fenomenul de liza să distrugă germenii patogeni, fapt contestat de unii autori, dar confirmat de faptul că bacteriofagii din apă se pot dezvolta chiar fără îmbogăţire pe germenele omolog. Toate aceste fenomene conduc la autopurificarea apei de flora patogenă. În plus, tot germenii proprii apei iau parte activă la procesele de degradare, de descompunere a substanţelor organice din apă, fenomen denumit din această cauză biodegradare, care de asemenea contribuie activ la autopurificarea apei şi la dispariţia suportului nutritiv (de hrană) a eventualilor germeni patogeni pătrunşi prin poluare.

I. Boli infecţioase: boli microbiene: febră tifoidă, dizenteria, holeria; boli virotive: poliomielită, hepatita epidemică; boli parazitare: dizenteria, giardiaza. II. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu potenţial toxic: Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă prin: oboseala nejustificată; afectează globulele roşii, vasele sanguine; afectează sistemul nervis central, provocând ecefalopatia saturnina şi cel perifieric cu dereglări motorii. Intoxicaţia cu pesticide: alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice; encefalopatii; malformaţii congenitale.

APA POLUATA