SUBIECTUL LECIE ADRESAREA CELULELOR Clasa VIII OBIECTIVELE OPERAIONALE
SUBIECTUL LECŢIE: ADRESAREA CELULELOR Clasa: VIII
OBIECTIVELE OPERAŢIONALE: O 1 - să cunoască şi să poată utiliza: referinţele absolute; referinţele relative; nume de celule, domenii de celule; valori constante; nume predefinite sau definite de utilizator; O 2 - să cunoască şi să aplice adresarea relativă şi absolută a celulelor; O 3 - să utilizeze adresare relativă şi absolută a celulelor la rezolvarea problemelor; O 4 – să utilizeze metodele de referire a celulelor: adrese relative; adrese absolute; nume de celule; domenii de celule.
PRIN CE SE DEOSEBESC FORMULELE DE CALCUL DIN ACESTE DOUĂ FIGURI? Formulele =D 4*E 4, =D 5*E 5, =D 6*E 6, …, =D 9*E 9, din fig. 2. 3. se deosebesc tot prin numărul de rând. Formulele =D 4*E 4, =D 5*E 5, =D 6*E 6, …, =D 9*E 9, din fig. 2. 1. se deosebesc prin numărul de rând, care ia consecutiv valorile 4, 5, 6, …, 9.
METODELE DE REFERIRE A CELULELOR Pentru a simplifica introducerea formulelor, aplicaţiile de calcul tabelar utilizează următoarele metode: • Adrese relative; • Adrese absolute; • Nume de celule; • Domenii de celule.
ADRESE RELATIVE Definiţie! Adresele de celule formate prin juxtapunere (alipirea) identificatorilor de rând şi de coloană se numesc adrese relative. Când o formulă este copiată, aplicaţia de calcul tabelar schimbă adresele relative din componenţa ei în aşa mod, încât poziţia relativă a operanzilor faţă de celula care va conţine formula copiată să rămână aceiaşi.
ADRESE ABSOLUTE În unele cazuri modificarea automată a adreselor nu este necesară, aplicaţiile de calcul tabelar oferă utilizatorului posibilitatea să folosească adrese absolute. Definiţie! Adresele de celule în care identificatorii de rând şi de coloană sunt precedaţi de simbolul $ se numesc adrese absolute.
DIFERENŢA DINTRE ADRESELE RELATIVE ŞI ADRESELE ABSOLUTE Diferenţa dintre adresele relative şi cele absolute constă în : Exemple: A 1, B 1, A 2 – adrese relative; $A$1, $B$1, $A$2 - adrese absolute. Când o formulă este copiată, adresele absolute nu vor fi modificate iar cele relative se modifică în dependenţă de adresele celulelor. =A 1+2 =B 1+2 =C 1+2 =D 1+2 =A 2+2 =A 3+2 =A 4+2 =A 5+2 =A 6+2 =A 7+2 =A 8+2 =A 9+2 =A 10+2 =$A$1+2 =$A$1+2 =$A$1+2 =$A$1+2
NUME DE CELULĂ Pentru a face formulele mai lizibile, aplicaţiile de calcul tabelar permit a atribui celulelor un nume. Un nume de celulă trebuie să se respecte următoarele reguli: Să înceapă cu o literă sau cu caracterul „ _” (liniuţă jos); Să conţină numai litere, cifre, caracterul „. ” (punct sau „ _” ); Să nu conţină spaţii; Să nu fie asemănător unei referinţe; Să nu conţină mai mult de 255 de caractere. Corect Greşit Exemple: Coeficient lei/dolar Cursul_valutar tempe-ratura Temperatura A 2 Temperatura_Celsius 2 S Anul_2003 Anul 2003
PAŞII DE INTRODUCERE A UNUI NUME Pentru a atribui celulei un nume urmărim paşii: Selectăm celula dorită; Lansăm comanda Name, Define (Inserare, Nume , Definire); Introducem în fereastra de dialog numele respectiv.
UTILIZAREA NUMELOR DE CELULE • • Afişarea valorilor Afişarea formulelor În foaia de calcul alimente(fig. 2. 6), costul alimentelor procurate este calculat în lei, euro, dolari SUA; Recalcularea costurilor din lei în euro şi dolari se efectuează utilizând coeficienţii din celulele C 13 şi C 14; Denumite succesiv Lei_Euro şi Lei_Dolar. Fiecare nume de celule reprezintă o adresă absolută, rămânând în procesul copierii fără schimbări.
OBSERVAŢIE! Aplicaţiile moderne de calcul tabelar permit referirea concomitentă a mai multor celule. Exemplu: Fig. 2. 6 care calculează suma valorilor din celulele F 4, F 5, F 6, F 7, F 8 şi F 9, aceste celule fiind indicate printr-o notaţie mai compactă F 4: F 9(se indică adresa primei şi a ultimei celule).
DOMENII DE CELULE Definiţie! Numim domenii de celule o submulţime de celule ale foii de calcul. Un domeniu poate fi adiacent (celulele sunt alăturate) sau neadiacent.
DOMENIILE ADIACENTE În cazul domeniilor adiacente, celulele pot fi adresate indicând adresele a oricare 2 celule care se află în colţuri opuse domeniului; Pentru separarea acestor adrese se utilizează semnul „ : ” (două puncte); Domeniul adiacent din această figură poate fi referit prin una din secvenţele: B 2: E 6, E 6: B 2, B 6: E 2, E 2: B 6.
DOMENII NEADIACENTE În cazul domeniilor neadiacente, se indică toate subdomeniile, adresele respective fiind separate prin semnul „ ; ” (punct şi virgulă). Celulele domeniului neadiacent pot fi referite prin secvenţa B 2: C 7; E 4: F 5; E 8: F 8. E 4: F 5; E 8: F 8;
REALIZAŢI, REZOLVAŢI, RĂSPUNDEŢI: Ex: 3, 4, 6, 9 pag 34 manual. Să se rezolve oral exerciţiile: Ex : 2, 5, 8, pag. 34 manual;
TEMA PENTRU ACASĂ • De învăţat tema: Adresarea celulelor § 2. 2. • Ex. 7, 8, 11, 12. pag. 34 din manual.
- Slides: 19