Spectrul orientrilor politice Intro l Caracterizarea poziiilor doctrinelor

Spectrul orientărilor politice

Intro l Caracterizarea poziţiilor, doctrinelor, ideologiilor politice pe axa stânga / dreapta este unul din locurile comune ale politologiei. Însă simplitatea subiectului este aparentă - departe de a propune o axă clară de evaluare, în funcţie de criterii bine delimitate şi general aplicabile, această distincţie a suferit în timp ajustări şi nuanţări. Unele mişcări sau doctrine politice moderne par să îmbine elemente ale stângii sau dreptei tradiţionale într-un mod care, cu câteva decenii în urmă, ar fi fost greu de imaginat. În aceste condiţii, mai este relevantă distincţia ca atare? l Deşi caracterizarea unor partide pe axa stânga/dreapta pare să ofere impresia unei consecvenţe doctrinare care vizează una din cele două axe, politicienii sau partidele pot îmbina, în diferite contexte, abordările de stânga cu cele de dreapta.

Intro l Corespunde distincţia stânga/dreapta unei distincţii între două mari familii politice şi orientări doctrinare? Corespunde ea mai degrabă unei distincţii ideologice? Ambele niveluri – doctrinar şi ideologic – sunt implicate. De exemplu, valorile politice fundamentale (egalitate, libertate etc. ) sunt concepute diferit pe cele două axe. Identificarea presupoziţiilor ideologice aflate la baza discursului politic.

Origine l Originea termenilor: tradiţia parlamentară britanică şi aranjamentul locurilor în Adunarea Naţională formată în urma Revoluţiei franceze din 1789, unde regaliştii moderaţi (Feuillants) şedeau la dreapta şi radicalii (Montagnards) şedeau la stânga, pentru simplificarea procedurii de numărare a voturilor; termenii se defineau pe baza atitudinii faţă de vechiul regim monarhic, stânga fiind asociată ideilor de modernizare şi progres, iar dreapta celor de tradiţie, ordine, morală. Baronul de Gauville: “Am început să ne recunoaştem unii pe ceilalţi: cei care erau loiali religiei şi regelui au ocupat poziţii în dreapta scaunului, pentru a evita ţipetele, înjurăturile şi indecenţele care se manifestau liber în tabăra opusă. ” l În 1791, când a fost creată o Adunare Legislativă cu noi membri, dreapta a continuat să-i reprezinte pe “apărătorii Constituţiei”, centrul pe “moderaţi”, iar stânga pe “inovatori”. l Iniţial, în spaţiul european, la stânga se plasau liberalii iar la dreapta conservatorii; cele două familii politice au împrumutat, în timp, una de la cealaltă iar distincţia a devenit mai nuanţată, odată cu apariţia unor noi doctrine şi mişcări politice.

Doctrine l Categorizare în nouă familii doctrinare (Klaus von Beyme): comunist, socialist, “verde”, agrar, regional/etnic, liberal, creştin democrat, conservator şi de extremă dreapta. Putem adăuga social-democraţia. l Stânga contemporană include mişcările social-democrate, socialiste şi comuniste, partidele “verzi” şi unele mişcări anarhiste l Dreapta contemporană cuprinde partidele conservatoare, creştindemocrate, monarhiste şi naţionaliste l Partidele liberale sunt poziţionate de regulă la centru sau centrudreapta (excepţie – liberalismul “progresist”). Liberalism social vs. liberalism economic.

Doctrine l Mişcările de stânga acordă importanţă ideii de egalitate şi justiţie socială, sprijinirii categoriilor defavorizate. Adesea, stânga e asociată politicilor sociale de promovare a libertăţilor civile şi drepturilor fundamentale. În diferite contexte, ea poate susţine secularismul, multiculturalismul, drepturilor minorităţilor, politici deschise de imigraţie etc. l Stânga politică sprijină o intervenţie sporită a statului în reglementarea activităţilor economice şi a industriei, politici redistributive şi, adesea, intervenţia directă a statului pentru sprijinirea categoriilor defavorizate.

Doctrine l Dreapta contemporană include mişcările liberale, conservatoare, creştin -democrate şi naţionaliste şi se defineşte prin promovarea valorilor tradiţionale (adesea religioase), protejarea drepturilor individuale (în primul rând a proprietăţii) şi limitarea intervenţiei statului în plan social şi economic, Şi stânga şi dreapta promovează libertăţile individuale. Care sunt diferenţele? Ce libertăţi au în vedere cu prioritate? l Unele mişcări de dreapta manifestă de asemenea reticenţă faţă de politicile liberale/deschise în materie de imigraţie şi faţă de implicarea extinsă a statului în promovarea diversităţii culturale şi a drepturilor minorităţilor religioase sau sexuale, l Această opoziţie este exercitată în numele tradiţiei (conservatorismul), al libertăţii economice şi a dreptului la proprietate sau al neîncrederii în avantajele unei intervenţii extinse a statului.

Doctrine Distincţia nu funcţionează întotdeauna ferm: l Libertarienii – politici sociale de stânga (multiculturalism, promovarea minorităţilor, politici de imigraţie deschise), dar sunt pentru limitarea drastică a intervenţiei statului, l Partidele socialiste sau social-democrate din Europa Centrală şi de Est după 1990 – economie de piaţă, limitarea intervenţiei statului, l Extremismul naţionalist demagogic din zona central şi est-europeană – de obicei având la bază exponenţi ai fostei puteri comuniste, în primul rând securişti l Fascismul este asociat extremei drepte, însă are în comun cu extrema stângă caracterul colectivist şi etatist extrem de pronunţat Conservatorismul în context britanic, american şi est-european. Distincţii.

In SUA l În context american, diferenţierea stânga / dreapta corespunde distincţiei liberalism / conservatorism. La stânga s-ar situa Partidul Democrat şi diferitele mişcări liberale sau libertariene. La dreapta se situează Partidul Republican şi mişcările conservatoare, dar şi liberalii free market. l Puncte importante de diferenţiere: separarea stat / biserică, reglementarea pieţei, drepturile minorităţilor, imigraţie, avortul, armele de foc. l "In America the same political labels (Democratic and Republican) cover virtually all public officeholders, and therefore most voters are everywhere mobilized in the name of these two parties. Yet Democrats and Republicans are not everywhere the same. Variations (sometimes subtle, sometimes blatant) in the 50 political cultures of the states yield considerable differences overall in what it means to be, or to vote, Democratic or Republican. These differences suggest that one may be justified in referring to the American two-party system as masking something more like a hundred-party system. “ (Nelson W. Polsby - New Federalist Papers: Essays in Defense of the Constitution)

Stânga Dreapta Sprijinirea intereselor economice ale „maselor largi” (câteodată vizează cu prioritate categoriile defavorizate) categoriilor care deţin putere economică Valori politice prioritare egalitate, echitate solidaritate libertate tradiţie, morală, justiţie, naţiune Egalitatea oamenii sunt egali de la natură iar sistemul politic trebuie să reflecte şi promoveze acest lucru ideea inegalităţii naturale a oamenilor; sistemul politic trebuie să ofere şanse egale Egalitate a veniturilor şanselor Libertate Stânga democratică: libertăţi individuale, libertatea de opinie, manifestare şi asociere este fundamentală Dreapta liberală: libertăţi individuale, libertatea economică este fundamentală Stânga autoritară: libertatea ca “necesitate înţeleasă şi acceptată” Dreapta conservatoare: libertăţi reglementate

Stânga Dreapta Implicarea statului în economie intervenţionist laissez-faire Atitudinea faţă de valorile morale relativism, individualism universalism Relaţia cu religia instituţionalizată secularism parteneriat; promovarea unor valori moralreligioase Ajutorarea celor defavorizaţi prin intervenţia directă a statului – politici sociale redistributive indirect, prin sprijinirea dezvoltării economice, crearea de locuri de muncă şi recalificare Drepturi individuale vs. colective colectivism individualism În planul politicii externe, atitudine cu precădere internaţionalistă, cosmopolită axată asupra intereselor naţionale Dimensiunile aparatului de guvernare Birocraţie extinsă Birocraţie limitată Atitudinea faţă de schimbări social-politice radicale entuziastă prudentă necesitatea unei reforme “din reforme graduale, temelii” a societăţii continuitate

N. Bobbio l axa stânga/dreapta ilustrează diferenţe legate de modul de raportare la egalitate; pe măsură ce înaintăm spre stânga, mişcările politice dau tot mai multă prioritate egalităţii (în plan personal, social, economic). l distincţia evoluează în timp, odată cu percepţiile sociale; de obicei, discuţiile cu privire la lipsa de relevanţă a axei apar atunci când una din părţi este slăbită, iar cealaltă reuşeşte să-şi impună ideologia ca fiind singura posibilă (sau dezirabilă).

N. Bobbio l diferenţa esenţială între dreapta şi stânga politică ţine de faptul că stânga acordă prioritate egalităţii sociale, în timp ce dreapta responsabilităţii individuale. “Stânga acordă prioritate creşterii egalităţii sociale în raport cu menţinerea inegalităţilor sociale. . . Dreapta acordă prioritate inegalităţii naturale şi consideră multe inegalităţi sociale drept rezultatul (ne-eradicabil) al inegalităţilor naturale, iar creşterile egalităţii social drept eforturi utopice sau autoritare de eliminare a inegalităţii naturale. ”

Diagrama Nolan l Creată pentru a ilustra ideea că libertarianismul sprijină atât libertatea economică, cât şi libertatea personală, spre deosebire de liberalismul „progresist”, care sprijină libertatea personală în dauna celei economice) şi de conservatorism, care sprijină libertatea economică în dauna celei personale. l Sectorul stânga-sus reprezintă stânga politică – implicarea guvernului în finanţarea asistenţei sociale şi medicale, a activităţilor educative şi culturale (taxe mărite), libertate personală extinsă (ex. avortul, decriminalizarea “drogurilor uşoare”, statutul minorităţilor sexuale etc). Constrângeri şi impozite mărite în comerţ şi afaceri. Stânga politică presupune o libertate economică redusă şi o libertate personală extinsă.

Diagrama Nolan l Sectorul dreapta-jos reprezintă dreapta politică, care sprijină reducerea fiscalităţii şi limitarea programelor de asistenţă socială; este în favoarea unei implicări mari a guvernului în cultură, educație şi, în sens larg, în formarea individului. Dreapta politică presupune o libertate economică extinsă şi o libertate personală limitată. l Sectorul dreapta-sus corespunde libertarianismului, care – afirmă Nolan – sprijină atât libertatea economică, cât şi pe cea personală. l Sectorul stânga-jos corespunde ideologiei ce reprezintă antiteza libertarianismului. Nolan a numit-o iniţial populism, însă mulţi comentatori ulteriori au preferat termenul autoritarism.

Political Compass: caracterizare pe două axe – economică şi socială http: //www. politicalcompass. org/ “There's abundant evidence for the need of it. The old one-dimensional categories of 'right' and 'left', established for the seating arrangement of the French National Assembly of 1789, are overly simplistic for today's complex political landscape. For example, who are the 'conservatives' in today's Russia? Are they the unreconstructed Stalinists, or the reformers who have adopted the rightwing views of conservatives like Margaret Thatcher ? ”