Smna Seminele provin din ovule nefecundate Ele au

Sămânţa

Seminţele provin din ovule nefecundate. Ele, au forme, mărimi, culori variate care reprezintă criterii de recunoaştere (de determinare) a speciilor, alături de celelalte părţi ale plantei. Sămânţa este un veritabil organism viu care va da naştere unui nou individ.

Structura seminţei de fasole Ø Tegumentul – este un înveliş impermeabil care protejează sămânţa. El are diferite culori. tegumentul

Embrionul – este partea cea mai importantă a seminţei. Conţine deja toate părţile care vor da naştere noii plante. Muguraşul – care va forma primele două frunzuliţe. Cotiledoanele care, sunt ăn numar de două la fasole şi conţin rezervele alimentare ale seminţei, care sunt consumate în timpul germinaţiei (încolţirii) pînă când planta îşi va forma organele asimilatoare. Rădăcinuţa – care va deveni rădăcină. Tulpinuţa - care va deveni tulpină.

Germinaţia seminţelor Sămânţa trăieşte într-o stare latentă de somn, evită să încolţească toamna pentru ca tinerele plăntuţe să nu îngheţe în timpul iernii. Trezirea seminţei mature şi în bună stare la viaţa activă, ducând la naşterea unei plante, se numeşte încolţire sau germinaţie

Prima parte din viaţa unei plante este germinaţia, cu care plantele încep o nouă generaţie. În germinaţie au loc procese ce duc la formarea rădăcinii, tulpinii, a primelor frunze.

Etapele germinaţiei În timpul germinatiei au loc procese importante ce se petrec succesiv: a) Îmbibarea – Seminţele puse în sol se îmbibă cu apă, deci ele se umflă. b) Formarea plantulei - Tegumentul seminţei crapă din interior şi lasă să iasă rădăcinuţa care se prientează vertical , în jos.

c) Tulpina – După ieşirea rădăcinii tulpiniţa creşte, se orientează vertical în sus şi se transformă în tulpină.

d) Frunzuliţele – La fasole cotiledoanele sunt scoase afară , pentru un timp mai realizează fotosinteza. Între timp muguraşul embrionului formează primele frunze adevărate. Cotiledoanele devin inutile şi cad.

Când planta este capabilă să-şi procure singură dioxidul de carbon din aer cu ajutorul frunzelor verzi, apa şi sărurile minerale cu ajutorul rădăcinii iar rezervele seminţei sunt epuizate, încolţirea este terminată – planta este autotrofă La unele plante cum sunt porumbul, grâul, cotiledoanele rămân în sol.

Condiţiile de germinare Formarea plantelor din seminţe depind de o serie de factori: umiditatea şi temperatura. Prezenţa acestora este indispensabilă în timpul germinaţiei.

Ø Prezenţa apei – este necesară la început pentru ca seminţele să se umfle, tegumentul să crape şi să apară rădăcina. Ø Prezenţa aerului – este absolut necesară. Seminţele respiră intens în timpul germinaţiei. Ele au nevoie de oxigen pentru a-şi folosi substanţele de rezervă, de aceea solul trebuie lucrat înainte de însămânţare, el trebuie bine aerisit.

Ø Temperatura – este foarte importantă pentru fiecare specie. Seminţele au limite de temperatură bine stabilite pentru fiecare specie (20 C pentru varză, 90 C pentru porumb, 100 C pentru fasole etc), de aceea agricultorii trebuie să respecte calendarul însămânţărilor. Ø Lumina – este necesară o dată cu apariţia primelor frunzuliţe pentru ca plantele să se poată hrăni singure.

O sămânţă trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru germinare: v Să fie matură (suficiente substanţe de rezervă şi embrionul format). v Să fie întreagă. v Să fie sănătoasă, neatacată de paraziţi. v Să aibă putere de germinare (ctaeva săptămâni pentru stejar, 2 ani păr, păpădie, 3 ani pentru fasole, 5 ani pentru napi.

Sfârşit