SISTEMUL OM MASINA MEDIU SI SISTEMUL SOCIOTEHNIC Omul

SISTEMUL OM – MASINA – MEDIU SI SISTEMUL SOCIOTEHNIC

Omul reprezinta singurul subiect al muncii. Sistemele tehnice sunt instrumente cu ajutorul carora omul produce bunurile necesare propriei existente, el proiectind, construind, exploatind si intretinind aceste instrumente. O etapa obligatorie in orice investigatie in PM este analiza activitatii de munca. Aceasta se realizeaza intotdeauna in raport cu diferite clase de variabile: omul, ca ocupant al unui post de munca (se urmareste investigarea capacitatilor, a competentelor umane); obiectul si instrumentele muncii (ex: semifabricate, masini); activitatea specifica de realizare a unor functii si sarcini ale postului de munca, avându-se in vedere anumite restrictii operationale, de siguranta si eficienta; mediul fizic, organizational, social in care se desfasoara activitatea de munca.

Notiunea de sistem reprezinta un mod de a gindi si intelege problemele si o anumita metodologie (Gibson, 1960, apud Iosif). “Sistemul om – masina – mediu este un ansamblu format din unul sau mai multi oameni si una sau mai multe componente fizice (masini) care interactioneaza pe baza unui circuit informational, in cadrul unei ambiante fizice si sociale, in vederea realizarii unui scop comun” (Iosif, 1981).

Caracteristicile sistemelor se refera la aspectele structural – functionale acestora, iar din punct de vedere al PM, ele reprezinta “conditiile de munca”. Printre caracteristicile sistemelor se numara: scopul. Acesta este ratiunea de a fi a sistemului. Orice sistem are unul sau mai multe scopuri. intrarile. Ele vizeaza tot ce este introdus in sistem sau in fiecare componenta pentru realizarea scopurilor: materiale, energie, informatie. In interiorul sistemului, iesirea dintr-o componenta devine intrare pentru componenta urmatoare. iesirile. Ele rezulta in urma transformarii intrarilor, atit la nivelul sistemului, cit si la nivelul fiecarei componente a acestuia. Iesirile pot coincide cu scopul sistemului, dar exista si cazuri de incongruenta, cind avem de-a face cu iesiri nedorite: rebuturi, accidente. Iesirile reprezinta punctul initial al feedback-ului.

legaturile de comunicatii. Semnalele, comenzile sustin interactiunile componentelor sistemului si legaturile acestuia cu exteriorul. structura. Reprezinta configuratia sistemului, oglindind gradul de complexitate si de organizare a interrelatiilor dintre elementele acestuia. functiile sistemului si componentele sale. In vederea realizarii scopurilor, sistemul indeplineste anumite functii repartizate pe subsisteme si componente (ex: componenta umana indeplineste functia de supraveghere, diagnostic, interventie, reglare, optimizare).

Proprietatile sistemelor vizeaza cerintele fundamentale tehnico – economice si sociale pe care sistemul trebuie sa le respecte. Printre ele se numara: stabilitatea sistemului. Un sistem stabil este acela care indeplineste intotdeauna scopurile pentru care a fost creat. In cazul in care apar perturbari, efectele negative pot fi eliminate prin reglare, de care se ocupa de cele mai multe ori omul. adaptabilitatea sistemului. Ea reprezinta capacitatea sistemului de a se modifica fara perturbari majore, in cursul schimbarilor ce apar la nivel de masina, tehnologie, energie, scopuri, oameni. Exista doua tipuri de evolutie: cea continua, constind intr-o perfectionare a componentelor si cea discontinua, care presupune trecerea de la un nivel la altul si corespunde unei restructurari a sistemului. fiabilitatea sistemului. Ea depinde de fiabilitatea fiecarei componente si reprezinta capacitatea sistemului de a realiza un ansamblu de functii cerute in vederea atingerii scopului, in conditii date si pentru un timp dat.

TIPURI DE SISTEME 1. In functie de gradul de extensie sau marime a sistemelor exista: sisteme elementare. Mai sunt numite “sisteme om – masina – mediu” si sunt alcatuite dintr-un om si o masina (O X M) (ex: informaticianul si computerul sau). sisteme complexe. Se mai numesc si “sisteme sociotehnice” si sunt formate din mai multi oameni si mai multe masini. Ele sunt ansambluri de sisteme elementare sau posturi de munca (Σ (O X M) ). Ex: un atelier, un birou, un santier, o organizatie. In cadrul acestor sisteme avem doua subsisteme diferite: tehnic si social-uman si predominante sunt relatiile interpersonale, sociale.

TIPURI DE SISTEME 2. In functie de prezenta legaturii inverse (feedback) exista: sisteme cu legatura inversa, numite si sisteme cu bucla inchisa sau cibernetice. sisteme cu bucla deschisa. 3. In functie de prezenta relatiilor sistemului cu mediul extern exista: sisteme deschise. Ele fac schimburi de substanta, energie si informatie cu mediul extern. sisteme inchise.

TIPURI DE SISTEME 4. In functie de gradul de determinare a efectelor unor cauze (relatia cauza – efect) exista: sisteme determinate. Relatiile cauza – efect, o data cunoscute, permit realizarea de predictii certe asupra evolutiei sau modificarilor comportamentului sistemului. Masina este un astfel de sisteme probabiliste. In aceste sisteme, o anumita cauza nu provoaca intotdeauna acelasi efect. In aceasta categorie se inscriu sistemele complexe (cu procese automatizate) in care omul intervine in caz de disfunctie. sisteme probabilist – adaptative. Sunt sisteme foarte complexe si sunt caracterizate prin comportament probabilist si perfectionarea continua a functiilor lor, fiind capabile sa retina rezultatele raspunsurilor la situatiile anterioare. Ex: sistemele expert.

TIPURI DE SISTEME 5. In functie de scopuri exista: sisteme de productie; sisteme de transport; sisteme de comunicatii; sisteme de intretinere a altor sisteme etc. 6. In functie de evolutia repartitiei functiilor intre om si masina (dezvoltarea tehnologiei) exista: sisteme manuale; sisteme semiautomatizate; sisteme informatizate.