SINDROMUL WILLIAMS BEUREN Dr Cristina Skrypnyk Definiie clinic

SINDROMUL WILLIAMS BEUREN Dr. Cristina Skrypnyk

Definiţie clinică Sindromul Williams Beuren este o boală genetică cromozomială rară caracterizată prin - trăsături faciale distincte, - retard mintal moderat, - profil cognitiv particular, - anomalii cardiovasculare - valori crescute ale calciului in sange (hipercalcemie) şi/sau in urina (hipercalciurie). Frecvenţa bolii Sindromul Williams are o frecvenţă de 1: 7500 de nou născuţi şi s-a identificat la ambele sexe şi la toate rasele.

Aspecte genetice Absenta unei regiuni din cromozomul 7 (microdeleţia 7 q 11. 23) este responsabilă de 95% din cazuri. Simptomatologia sindromului este atribuită unora din cele 25 de gene din intervalul deletat ELN- gena pentru elastină –este asociată cu anomaliile conjunctive şi cardiovasculare tipice sindromului= stenoza aortică supravalvulara, stenoza pulmonară

Aspecte genetice corelatia genotip fenotip pentru genele din regiunea critica 7 q 11. 23 Gena � ELN � LIMK 1 � GTF 2 I � CYLN 2 � RFC 2 � STX 1 A Fenotip/ Funcţie anomaliile ţesutului conjunctiv anomaliile cardiovasculare deficitul vizual spaţial şi defectele cognitive deficienţele IQ manifestări neurologice elongarea ADN eliberarea neurotransmiţătorilor

Semne clinice � statura mică � faciesul particular, cu aspect de spiriduş � iris stelat � buze groase, dinţi mici şi spaţiaţi � hipertensiune arterială sistemică � stenoză aortică supravalvulară � stenoză pulmonară, stenoză de arteră renală � voce aspră, groasă � IQ mediu 56, comportament foarte sociabil � hiperacuzie � hipercalcemie, hipercalciurie � infectii urinare, reflux vezico ureteral, nefrocalcinoza � hipotiroidism, pubertate precoce

Semne clinice � faciesul particular, cu aspect de spiriduş -frunte lată cu îngustare bitemporală -proeminenta ariei periorbitale, -epicant, strabism, iris stelat, anomalii ale vaselor retiniene -punte nazală deprimată, nas scurt, vârf nazal rotund, narine anteversate - hipoplazie malară, filtrum lung - copii mici au obrajii bucălaţi şi mici, adulţii au un facies lung - buze groase, gură largă, malocluzie, -dinţi spaţiaţi, hipodonţie, microdonţie

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic Diagnosticul clinic pozitiv este susţinut de o evaluare multidisciplinară (genetician, cardiolog, oftalmolog, oto-rino-laringolog, neurolog, psiholog) şi trebuie confirmat de teste genetice: cariotip, pentru identifcarea rearanjamentelor cromozomiale care pot include regiunea 7 q 11. 23, testul FISH-> cu sonde ADN pentru regiunea critică deletată care include genele ELN->, LIMK 1.

Diagnostic diferential al Sindromului Williams �Sindromul Noonan �Deleţia 22 q 11. 2 �Smith Magenis �Sindrom Kabuki �Sindrom alcoolic fetal �Stenoza aortică supravalvulară izolată �Cutix laxa cu ereditate autozomal dominantă

Sfat genetic � În marea majoritate a cazurilor părinţii nu sunt afectaţi iar în absenţa semnelor clinice testarea FISH a acestora nu este necesară. � Părinţii sănătoşi au un risc de recurenţă mai mic de 5%. � Pacienţii cu WBS au un risc de 50% de a avea descendenţi afectaţi.

Diagnostic prenatal Testul prenatal FISH pentru regiunea cromozomiala 7 q 11. 23 se poate efectua la 12 săptămâni de gestaţie prin puncţia vilozităţilor coriale sau la 16 -18 săptămâni prin amniocenteză. Testarea prenatala trebuie considerata pentru o noua sarcina a unui cuplu cu un copil afectat de sindrom Williams.

Evoluţie şi prognostic � Marea majoritate a pacientilor cu sindrom Williams evolueaza favorabil, complicaţiile caracteristice fiind secundare afectării cardiovasculare. � Hipercalcemia poate contribui la iritabilitate, starea de vomă, constipaţie şi crampe musculare, poate apare la orice vârstă şi ca urmare urmărirea nivelului seric şi urinar al calciului trebuie făcută la fiecare doi ani. � Adulţii trebuie evaluaţi în vederea unui posibil prolaps de valvă mitrală, insuficienţă aortică, stenoză arteriale şi trataţi corespunzător. � Atenţie şi monitorizare necesită deficitul auditiv, si se impune o evaluare periodica endocrinologica, acesti pacienti putand dezvolta hipotiroidism si diabet zaharat.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire � Monitorizarea cardiovasculară anuală este absolut necesară deoarece stenozele se pot agrava, necesitând intervenţia chirurgicală în special pentru stenoza aortică şi cea renală. � Aceşti pacienţi pot dezvolta complicaţii secundar anesteziei, inclusiv moarte subită. � Hipertensiunea răspunde bine la tratamentul medicamentos, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată comparativ la ambele braţe cel puţin o dată pe an.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire � Preparatele multivitaminice prescrise în pediatrie conţin vitamina D şi nu se indică a fi administrate copiiilor cu sindrom Williams. � Strabismul trebuie corectat cu ochelari adecvaţi sau chiar chirurgical. � Medicaţia psihotropă poate avea efecte benefice pentru deficitul de atenţie. � Evaluarea psihologică şi terapia psihiatrică pentru asistarea deficienţelor cognitive şi comportamentale trebuie individualizate pentru fiecare pacient.

Viaţa cotidiană Marea majoritate a pacienţilor cu sindrom Williams au o inserţie socială bună. Ei pot fi implicaţi în activităţi diverse dar necesită totuşi supraveghere din partea părinţilor, nefiind capabili de o viaţă complet independentă.

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 1. Sindromul Williams este : a. o boală moştenită din familie b. o boală a copilăriei c. o boală genetică rară d. o boală cauzată de modificări ale cromozomului 7 q 11. 23 2. Modificările genetice din Sindromul Williams: a. regiunea cromozomială răspunzătoare nu se cunoaşte b. 95% din pacienti au o deleţie a cromozomului 7 q 11. 23 c. pot fi vizibile la miscroscop d. deleţia genei ELN pentru elastină este responsabilă de anomaliile cardiovasculare

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 3. Fenotipul Sindromului a. deficientele vizuale sunt atribuite genei LIMK 1 b. manifestarile cardiovasculare si conjunctive sunt atribuite genei ELN c. hipocalcemia neonatala ridica suspiciunea de sindrom Williams d. faciesul de spiridus confirma diagnosticul de sindrom Williams 4. Testul FISH pentru regiunea 7 q 11. 23: a. se indica la orice pacient cu anomalii cardiovasculare b. se indica la pacientii cu stenoza aortica supravalvulara c. testul FISH negativ exclude diagnosticul de sindrom Williams d. permite diagnosticul prenatal al sindromului Williams

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 5. Semnele clinice ale sindromului Williams sunt: a. întârziere în dezvoltarea intrauterină şi postnatală b. hipotonie neonatală c. hipertensiune arterială sistemică d. hipocalcemie 6. Pacienţii cu sindrom Williams: a. necesită control cardiovascular regulat b. necesită administrarea de calciu si vitamina D pentru profilaxia rahitismului c. pot avea o viaţă total independentă d. necesită control ORL si oftalmologic

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 7. Părinţii unui copil cu sindrom Williams: a. sunt sănătoşi b. vor avea cu certitudine numai copii cu sindrom Williams c. diagnosticul prenatal este inutil la o viitoare sarcină d. au un risc sub 5% pentru un alt copil afectat cu acelaşi sindrom 8. Pacienţii cu sindrom Williams: a. nu au risc anestezic mai crescut decât populaţia generală b. pot ajunge la vârsta adultă c. sunt insensibili la sunete puternice d. pot avea o pubertate precoce

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 9. Sfatul genetic in sindromul Williams: a. se acorda de medicul genetican b. se acorda de medicul de familie c. necesita un diagnostic clinic de certitudine d. nu necesita cariotipul si testul FISH 10. Pacienţii cu sindrom Williams: a. necesita monitorizarea regulata a tensiunii arteriale comparativ la ambele brate b. nefrocalcinoza nu impune corectie terapeutica c. constipatia, iritabilitatea si crampele musculare impun evaluarea calcemiei d. otitele recurente nu se pot trata

Răspunsuri corecte � 1. c, d � 2. b, d � 3. a, b � 4. a, d � 5. a, c 6. a, d 7. a, d 8. b, d 9. a, c 10. a, c