SINDROMUL VELOCARDIOFACIAL DIGEORGE Dr Cristina Skrypnyk Definiie clinic

SINDROMUL VELOCARDIOFACIAL/ DIGEORGE Dr. Cristina Skrypnyk

Definiţie clinică l Sindromul Velo Cardio Facial (SVCF) este cauzat de microdeleţia cromozomului 22 q 11 şi definit de o serie de anomalii care formează acronimul CATCH 22: anomalii Cardiace, Anomalii faciale, hipoplazie Timică, Cleft palatin, Hipocalcemie

Frecvenţa bolii l Sindromul VCF/Di. George este cel mai frecvent sindrom de microdeleţie cromozomială, cu o frecvenţă de 1: 2000 -4000 de nou născuţi. l SVCF se întâlneşte la circa 8% din copiii cu despicătură palatină, 5% din nou născuţi cu anomalii cardiace şi la un procent important din copiii cu vorbire hipernazală şi/sau dificultăţi şcolare.

Aspecte genetice l l l Cele mai multe cazuri de sindrom velocardiofacial sunt sporadice. 85% din pacienţi au o deleţie interstiţială, de mărime variabilă a regiunii cromozomiale 22 q 11. 2, şi nu există o corelaţie între mărimea deleţiei şi semnele clinice. 15% din pacienţi cu fenotip cert SVCF nu au o deleţie detectabilă, putând avea o mutaţie punctiformă a uneia din genele din această regiune.

Semne clinice Anomalii cardiace congenitale : Tetralogie Fallot Arc aortic întrerupt Trunchi arterial comun Inel vascular Defect septal ventricular Defect septal atrial Anomalii arc aortic l Anomalii ale palatului Incompetenţă velofaringiană Uvulă bifidă Despicătură labială Despicătură palatină ocultă Reevaluare a vorbirii-pacient prea tânăr l l Hipocalcemie

Semne clinice Deficienţă imună Hipoplazie timus Deficit de producere celulară T Deficit funcţional celular T Defecte umorale Deficienţă Ig. A l l Dificultăţi de învăţare Retard mintal uşor Tulburări psihice l Trăsături faciale caracteristice l l

Semne clinice l Trăsături faciale caracteristice microcefalie, facies lung, arii malare şterse, retrognatism, epicant, distichiazis, ptoză, strabism, embriotoxon posterior, anomalii ale helixului, urechi protuberante, şanţ preauricular, otite medii cronice, nas lung proeminent, vârf bulbos, hipoplazia aripioarelor laringomalacie l Marea varibilitate a semnelor clinice impune evaluarea de o echipa de specialisti: genetician, cardiolog, chirurg maxilofacial, neurolog, imunolog, endocrinolog.

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic l Suspiciunea clinică trebuie urmată de investigaţia citogenetică şi de testul FISH cu probe pentru regiunea cromozomială a sindromului Digeorge (DGCR). l Testul FISH identifică deleţiile submicroscopice 22 q 11. 2

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic l l 83% din pacienţi au o deleţie a regiunii DGS de pe cromozomul 22 q 11: majoritatea pacienţilor au o deleţie mare de 3 Mb iar restul o deleţie mai mică de 1, 5 Mb Deşi mărimea deleţiei la persoanele afectate este variabilă nu există nici o corelaţie între mărimea deleţiei şi fenotip. Cea mai mică regiune deletată (regiunea critică minimă) are 480 Kb lungime şi conţine gena/ genele care determină fenotipul SVCF: GSCL, CTP, CLTD, HIRA şi TMVCF, TBX. Alte anomalii cromozomiale asociate cu fenotipul Di. George : deleţia cromozomului 10 p duplicaţia cromozomului 9 q

Sfat genetic l 93% din pacienţi au o deleţie de novo, 7% au moştenit-o de la un părinte. l Nu există niciun element care să indice severitatea manifestărilor clinice şi a retardului mintal. l Analiza FISH este necesara pentru ambii părinţi ai unui individ afectat. l Riscul de recurenţă pentru părinţii unui copil afectat depinde de statusul acestora. Testul FISH negativ pentru del 22 q 11. 2 conferă un risc de recurenţă scăzut. Testul FISH pozitiv conferă un risc de recurenţă de 50%. l Un individ afectat are un risc de 50% de a avea descendenţi afectaţi. Riscul altor membrii din familie depinde de statusul părinţilor cazului index. l

Diagnostic prenatal l Diagnosticul prenatal prin test FISH cu probe pentru regiunea 22 q 11. 2 este posibil pentru sarcinile cu risc. Identificarea ecografică a unui defect cardiac conotruncal sau a despicăturii palatine prin screening ecografic la un făt fără istoric familial pozitiv poate sugera diagnosticul şi necesită examinarea FISH. Diagnosticarea prenatală în ultima parte a sarcinii trebuie urmată de instituirea precoce a unui program de management.

Evoluţie şi prognostic l l l l Evoluţia pacienţilor cu SVCF este influenţată de spectrul şi severitatea anomaliilor prezente (în special cardiace şi imunologice care implică un risc vital). Dezvoltarea psihomotorie este normală sau uşor întârziată (dificultăţi de învăţare) la 60% din pacienţi şi numai 15% au un retard mental sever. Achizitionarea limbajului este întârziată, iar vorbirea este frecvent hipernazală. La copii tulburările psiho-comportamentale sunt rare dar 65% din adulţi au un episodic psihotic. Nu există nici un element predictiv valabil al expresiei şi evoluţiei clinice. Unele semne/simptome tind să se amelioreze cu vârsta. Există modalităţi eficace de intervenţie medicală, psihologică sau educaţională care pot corecta unele anomalii.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire l l l l l Monitorizarea calcemiei- suplimentarea dietei Nivelul limfocitelor T şi B- nu se vaccinează antipolio -alte vaccinuri vii-consult imunologic Examinare cardiacă management corespunzător Examinare ecografică renală Evaluare radiologică a anomaliilor vertebrale Curba de creştere- evaluare endocrinologică Evaluare gastroenterologică- tratamentul refluxului gastroesofagian, terapie de postură Evaluare chirurgicală-corecţie a despicăturii Program educaţional-logoterapie de la vârsta de 1 an

Viaţa cotidiană l În copilărie şi adolescenţă, persoanele cu SVCF pot prezenta dificultăţi de comunicare şi timiditate excesivă; de aceea este importantă favorizarea integrării sociale, mai ales participarea la activităţi colective în care sunt implicaţi copii de aceeaşi vârstă. l Dificultăţile de învăţare şi dezvoltarea lentă a limbajului pot conduce la necesitatea unei şcolarizări speciale. l Deficitul intelectual, dacă este prezent, nu împiedică o integrare socială bună. l Problemele psihiatrice pot avea consecinţe asupra vieţii familiale, sociale şi profesionale şi de aceea trebuie evaluate şi tratate cât mai curând posibil pentru a limita efectele negative.

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 1. Sindromul Velocardiofacial este : a. o boală moştenită din familie b. caracterizat de retard mintal sever c. o boală genetică frecventă (1: 2000 -4000 nou născuţi) d. o boală cauzată de deletia 22 q 11. 2 2. Modificările genetice din Sindromul Velocardiofacial: a. nu sunt incă cunoscute b. majoritatea pacienţilor au o deleţie a cromozomului 22 c. majoritatea pacienţilor au moştenit deleţia 22 q 11. 2 de la un părinte d. 15% din pacienţi au o mutaţie a unei gene de pe cromozomul 22

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 3. Sindromul Velocardiofacial este : a. definit de un fenotip clinic foarte variabil b. cauzat posibil si de anomalii ale cromozomului 10 p c. suspicionat la pacientii cu despicatura labio palatina d. suspicionat la nou nascutii cu hipercalcemie 4. Modificările genetice din Sindromul Velocardiofacial: a. marimea deletiei se coreleaza cu severitatea clinica b. deletia minima 22 q 11. 2 are 480 kb c. elucidate prin testul FISH d. elucidate prin cariotip

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 5. Deletia cromozomului 22 q 11. 2: a. prezenta la 50% din pacientii suspicionati clinic b. identificarea ei confirma diagnosticul clinic c. nu se poate identifica prin testul FISH d. se poate identifica prin testul FISH pentru regiunea 22 q 11. 2 6. Pacienţii cu sindrom Velocardiofacial: a. nu pot avea o viaţă independentă b. au dificultăţi de comunicare şi sunt timizi c. nu se pot integra în societate d. necesită suplimentarea dietei cu calciu

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 7. Semnele clinice ale Sindromului Velocardiofacial: a. malfomaţii cardiace conotruncale b. deficit imun prin hiperplazie de timus c. dificultăţi de invăţare d. hipercalcemie 8. Evaluarea unui pacient cu Sindrom Velocardiofacial: a. efectuata doar de catre genetician b. impune o echipa multidisciplinara c. Impusa de hipocalcemia neonatala d. efectuata doar de catre cardiolog

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 9. Părinţii unui copil cu sindrom Velocardiofacial: a. sunt întodeauna sănătoşi b. pot avea semne clinice uşoare de sindrom VCF c. nu pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină d. necesită sfat genetic pentru stabilirea riscului de recurenţă 10. Pacienţii cu sindrom Velocardiofacial: a. nu supravieţuiesc, de regulă, perioadei neonatale b. nu pot fi şcolarizaţi c. au un risc de 50% de a avea copii afectaţi cu sindrom VCF d. au o dezvoltare psihomotorie normală sau uşor întârziată

Răspunsuri corecte l l l 1. c, d 2. b, d 3. a, b 4. b, c 5. b, d l l l 6. b, d 7. a, c 8. b, c 9. b, d 10. c, d