SINDROMUL ANGELMANN Dr Cristina Skrypnyk Definiie clinic l

SINDROMUL ANGELMANN Dr. Cristina Skrypnyk

Definiţie clinică l Sindromul Angelman este o boală genetică caracterizată prin retard mintal, retard sever de vorbire, facies caracteristic, microcefalie, mişcări de tip ataxic, convulsii şi un comportament particular, cu crize paroxistice de râs. l Retardul de dezvoltare devine evident în jurul vârstei de 6 luni iar tabloul clinic caracteristic se conturează adesea după vârsta de 1 an.

Frecvenţa bolii l Sindromul Angelman are o frecvenţă de 1: 12000 -20000 de nou născuţi.

Aspecte genetice l Sindromul Angelman este cauzat de modificări ale unei gene materne (UBE 3 A) de pe regiunea amprentată a cromozomul 15 (15 q 11 q 13). l microdeleţie a regiunii 15 q 11 q 12 materne (70% din pacienţi) UPD 15= doi cromozomi 15 de origine paternă (7% din pacienţi) translocaţie, inversie cromozomială implicând regiunea critică 15 q 11. 2 (1% din pacienţi). mutaţie în gena UBE 3 A (11% din pacienţi) l l l

Semne clinice l - - Diagnosticul clinic de sindrom Angelman este susţinut de: dificultăţi de alimentare retard de dezvoltare microcefalie până la vârsta de 2 ani convulsii, după vârsta de trei ani retard de vorbire, comunicare nonverbală tremur al membrelor, mişcări de balans râs paroxistic, atenţie redusă dismorfie cranifaciala: occiput aplatizat, strabism, protruzia limbii, gură largă, dinţi spaţiaţi, mandibulă proeminentă, hipopigmentare iriană şi cutanată

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic Suspiciunea clinică de Sindrom Angelman trebuie urmată de teste genetice. - Testul FISH (hibridizare fluorescenta in situ) poate identifica deleţiile 15 q 11 - Testul de metilare ADN 15 q 11 poate detecta UPD 15 paternă. Analiza mutaţională se indică în contextul suspicionării unei mutaţii in gena UBE 3 A. - 11% din cazurile diagnosticate clinic nu pot fi certificate prin teste moleluare de diagnostic, posibil datorită existenţei altor mecanisme sau gene implicate în definirea fenotipului. l

Sfat genetic Riscul de recurenţă pentru părinţii unui copil afectat depinde de cauza sindromului: deleţie, disomie uniparentală paternă, defect de amprentare, mutaţie a genei UBE 3 A. Deleţie= <1% UPD 15 paternă= <1% defecte de amprentare= 50%, dacă şi mama are acelaşi defect mutaţie UBE 3 A = 50%, dacă şi mama are acelaşi defecte neidentificate= posibil 50% l

Diagnostic prenatal l Diagnosticul prenatal este posibil pentru toate tipurile de defecte moleculare cunoscute şi se indică după certificarea tipului de defect molecular al cazului index şi sfatul genetic corelat cu acesta. l Dacă părinţii au un copil afectat prin mutaţie UBE 3 A, chiar dacă testul mutaţional al mamei este negativ, diagnosticul prenatal trebuie efectuat în contextul unui posibil mozaicism germinal pentru această mutaţie (mai multe celule germinale posibil afectate).

Evoluţie şi prognostic l Gradul de severitate al simptomelor asociate sindromului Angelman este diferit de la un pacient la altul şi este corelat cu mecanismul molecular cauzal. l Durata de viaţă este una normală şi reproducerea este posibilă. Terapia motorie şi logoterapia imbunătăţesc considerabil prognosticul. l Evolutiv, o parte din trăsăturile sindromului (hiperreactivitatea, convulsiile) pot diminua în intensitate şi frecvenţă.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire l l l l Hiperreactivitatea este rezistentă la terapia comportamentală iar terapia medicamentoasă sedativă nu pare a fi eficienţă şi are fecte secundare. Terapia anticonvulsivantă si dieta cetogenică sunt necesare pentru controlul convulsiilor. Terapia fizică şi cea ocupaţională pot îmbunătăţi controlul motor. Logoterapia trebuie axată pe metode nonverbale de comunicare. Sedativele uşoare şi administrarea de melatonină pot fi utile în controlul tulburărilor de somn. Strabismul şi problemele oropedice se por corecta chirurgical. Sclioza trebuie monitorizată, în special la pacienţii cu ataxie severă dependenţi de scaunul cu rotile. Controlul dietei este necesar pentru prevenirea obezităţii.

Viaţa cotidiană Deşi comunicarea este foarte dificilă (maximum 10 cuvinte) pacienţii cu sindrom Angelman agreează contactul cu alte persoane. Pubertatea este în general normală la adolescenţii cu sindrom Angelman. Adulţii au de regulă o stare generală bună, dar nu pot avea o viaţă independentă, necesitând îngrijire permanentă din partea familiei.

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 1. Sindromul Angelman este : a. o boală moştenită din familie b. caracterizat de retard mintal sever c. o boală genetică frecventă d. o boală cauzată de modificări ale cromozomului 15 matern l l a. b. c. d. 2. Modificările genetice din Sindromul Angelman: nu sunt incă cunoscute 70% din pacienti au o deleţie a cromozomului 15 matern 70% din pacienţi au o deleţie a cromozomului 15 matern 7% au ambii cromozomi 15 moşteniţi de la tată

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 3. Semnele clinice ale Sindromului Angelman: a. macrocefalie b. convulsii c. alimentaţie excesivă d. crize de râs paroxistic 4. Pacienţii cu sindrom Angelamn: a. pot avea o viaţă independentă b. articulează cuvintele foarte bine şi se exprimă foarte uşor c. au o pubertate normală d. au retard de vorbire şi comunică nonverbal

Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate 5. Părinţii unui copil cu sindrom Angelman: a. sunt sănătoşi b. vor avea cu certitudine numai copii cu sindrom Angelman c. nu pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină d. necesită sfat genetic pentru stabilirea riscului de recurenţă 6. Pacienţii cu sindrom Angelman: a. nu supravieţuiesc, de regulă, perioadei neonatale b. pot ajunge la vârsta adultă c. pot avea copii sănătoşi d. beneficiază de terapia fizică şi ocupaţională

Răspunsuri corecte l l l 1. b, d 2. b, d 3. b, d 4. c, d 5. a, d 6. b, d