Simbolismul Este o micare artistic i literar de
Simbolismul Este o mișcare artistică și literară de la sfârșitul sec. al XIX-lea începutul secolului al XX-lea, care se opunea naturalismului (ramură a realismului- reprezentarea aspectelor dure, brutale realității)și parnasianismului ( cultivă expresia impersonală, descriptivă). A apărut în Franța. Numele curentului literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publică în anul 1886 in ziarul “Le Figaro” articolul “Le Symbolisme”. Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, autorul vol. “Florile răului” in care valorifică estetica urâtului. In literatura română precursorul simbolismului este Alexandru Macedonski, cel care in 1880 pune bazele revistei “Literatorul” in paginile căreia vor publica toți reprezentanții acestui curent literar.
Trăsături v Preferința pentru imagini vagi, fluide, fără contur, neclare și pentru stări v v sufletești nedefinite; Cultivarea sugestiei , a corespondențelor , a sinesteziilor (senzații diferite: olfactive, vizuale, auditive) și a simbolurilor cu ajutorul cărora sunt scoase la iveală stări sufletești (melancolie, plictiseală, spaimă, disperare , spleenul, nevrozele, nostalgia plecărilor, melancoliile autumnale). Obsesia culorilor (violet, alb, negru, galben etc. )și a unor instrumente muzicale( vioara, flaut, pianul, fluier , clavirul, pentru a exprima anumite stări sufletești). Muzicalitatea este dată de : refren, laitmotiv, repetiții și aliteraţie. Natura citadină devine simbol prin: parcurile desfrunzite , solitare , autumnale, prin momente crepusculare de penumbră și amurguri dezolante, zăpezi apocaliptice, veri toride, ploi interminabile etc.
Trăsături Temele predilecte : soarta poetului condamnat și izolat, nostalgia evadării spre tărâmuri exotice, obsesia morții, iubirea, golul, singurătatea, viața târgurilor provinciale/ citadinismul, natura apocaliptică etc. citadinismul Motivele predilecte: golul, tristețea, plictisul, nevroza, toamna, ploaia, plumbul, amurgul, pustiul, corbul, iarna, plânsul, monotonia, spleenul ”presupune un amestec de plictiseală profundă, dezolare şi tristeţe abstractă, fără ca poetul să ajungă la decepţie şi pesimism propriu-zis, ca în romantism”(Lidia Bote). În versurile simboliste pătrund: oraşul, marea, ţinuturile îndepărtate, târgurile prăpădite, desfundate, cocioabe umile, cafenele sărace, spitale, ospicii, parcuri devastate, bolnavi, vagabonzi, artişti ambulanţi, femei pierdute, obiecte de artă, pietre prețioase, instrumente muzicale, simfonii, flori, parfumuri, păsări exotice etc.
�Arata poetică Arta poetică: simboluri bazate pe corespondenţe, muzicalitatea versurilor dată de: instrumente muzicale, refren , laitmotiv, repetitii ale cuvintelor, aliteraţia, asonanța, paralelism sintactic, simetria versurilor. Cultivarea versului liber ( nu are o structură regulată, nu are picior metric/ritm, rimă și nu este încadrabil în strofe ) și alb ( similar versului liber, dar are picior metric/ rimă).
reprezentanţi Literatura universală: Ch. Baudelaire (considerat precursor), Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas, Paul Valéry. În România, simbolismul a apărut în revista "Literatorul„ (1880) a lui Al. Macedonski, care a fost si teoreticianul curentului în literatura română. Simbolismul românesc are trei etape: etapa teoretizării (Al. Macedonski), etapa simbolismului "exterior", formal (Ion Minulescu), etapa simbolismului autentic (George Bacovia) Alți simboliști români: Traian Demetrescu, denumit de prietenii lui Tradem, Ștefan Petică, Dimitrie Anghel (“poetul florilor”), Ion Minulescu, M. Săulescu, Elena Farago ș. a.
Reprezentanți- simbolismul românesc
Simbolismul românesc Lidia Bote în vol. Simbolismul românesc, p. 39 vorbește despre “Artistul proletar cult ( după definiția necorespunzătoare a lui Gherea), cel dintâi creator care se arată atras de poezia nouă, este în realitate micul- burghez, vegetând la periferia societății avute și a orașului, ducând adesea o existență de adevărat proletar intelectual. El suferă de mizerie și insalubritate, de nesiguranța asigurării existenței, de tuberculoză. M-au mâncat fript cafenelele și mizeria mărturisea odată despre viața sa Ștefan Petică, dusă în camere sordide, neîncălzite iarna, cu brumă pe pereți. ”
“ Particularităţi Dar pentru aceste variate dispozițíuni sufletești ale noastre, cum ar fi: melancolia, scepticismul, mizantropia, pesimismul, stări psihologice caracteristice…nu este întrucâtva responsabil și mediul social? Pun această întrebare acelora care ne învinuiesc pe noi, tinerii de melancolie și scepticism, când poate aceste morbide dispozițiuni sunt efectul indiferenței, răutății și egoismului lor față de talentul, cultura și munca noastră. ” ( Traian Demetrescu, “Opere alese”)
Particularităţi A respins retorismul romantic şi idilismul sămănătorist, şi-a încorporat însă parnasianismul, în loc să se ridice împotriva lui. 2. Înnoirea expresiei artistice, tematica orientată spre lumea oraşului. 3. S-a desprins din decadentismul francez( mentor Paul Verlaine), nu din simbolism ( mentor Mallarme). 4. A introdus în literatura română o tehnică nouă, un stil liric inedit, fiind expresia unei sensibilități. 5. A lărgit tematica, anexând sfere de viață mai puțin sau deloc explorate și a realizat incursiuni mai adânci în teritorii sufletești, interpretări cât mai nuanțate ale emoției ( D. Micu) 6. D. Anghel este un “poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual și muzicalitate. “M. Dragomirescu Temele şi motivele simbolismului european se regăsesc şi în lirica românească. 1.
ION MINULESCU Cultivă motive lirice tipic simboliste, poezia sa prezintă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre absolut, corabia etc. Teme: iubirea , pietrele prețioase, cromatica , exotismul, ținuturile necunoscute, marea evadare. Stările sufletești sunt enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică și moarte. Limbajul utilizat este alegoric de o sonoritate exterioară specifică, abundent, nu mai puțin fluent, și cu toate că limpede, uneori familiar, lăsând destul loc sugestiei. ( Al. Piru, Istoria literaturii române) Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist. Apelează la parodie, ironie și autoironie, umor, mai ales în romanțe Poeziile sunt dialogate, colocvial sau monologic, confesional ( Al. Piru)
DIMITRIE ANGHEL Temperament sensibil, Anghel caută un refugiu din lumea filistină în fantezie și vis, construindu-și un univers propriu, floral, sugerat prin notarea acută a senzațiilor olfactive(…). Imagini parfumate, care sugerează aspirația poetului către un spațiu pur, dincolo de realitățile prozaice, nostalgia unui ideal de viață estetic. ( Al. Piru) Apelează la alegorii, simboluri ( pe care le explică, de multe ori), sinestezii și corespondențe Tematica: călătoriile, evadarea, universul floral, peisajul marin. ‘”Poezia lui a asimilat creator lirismul eminescian, topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-și identitatea, aluviuni romantice, parnasiene și simboliste. După Eminescu și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufletești complexe, moderne. Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual și muzicalitate. “ M. Dragomirescu
Bibliografie Lidia Bote, “Simbolismul românesc”, Editura pentru literatură, 1966 2. Traian Demetrescu, “Opere alese”, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1951 3. Dumitru Micu, “De la Alexandru Macedonski la George Bacovia, București ”, Editura Minerva, 1984 ; 4. George Bacovia, ” Versuri ”, Editura Saeculum, 1996. 5. Al. Piru, ” Istoria literaturii române ”, Editura Cultura națională, 1994. 6. https: //ro. wikipedia. org/wiki/Literatura_rom%C 3%A 2 n%C 4%8 3_simbolist%C 4%83 1.
- Slides: 12