Serviciul Proteciei Civile i Situaiilor Excepionale TEMA Intoxicaii

Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale TEMA: Intoxicaţii. Clasificarea substanţelor toxice. Acordarea primului ajutor medical. Chişinău 2014

Intoxicaţia reprezintă starea patologică determinată de acţiunea unei substanţe toxice ce a pătruns în organism şi de reacţia organismului la prezenţa toxicului. Prin substanţa "toxică" se înţelege orice substanţa care pătrunsă în organism pe diverse căi, provoacă tulburări funcţionale şi / sau alterări structurale, avînd ca rezultat o stare patologică.

Clasificarea substanţelor toxice Medicamente 1. Psihofarmacologice 2. Hipnotice 3. Analgetice Gaze 1. Monoxid de carbon 2. Bioxid de carbon 3. Gaze iritante Produse alimentare 1. Bacterii 2. Plante toxice 3. Ciuperci otrăvitoare Substanţe chimice 1. Diluanţi 2. Acizi. Alcalini. 3. Minerale 4. Toxice 5. Substanţe de luptă Droguri 1. Alcool 2. Nicotină 3. Cofeină 4. Opiante, Heroină 5. Cocaină Amfetamină Substanţe de uz casnic 1. Pesticide 2. Detergenţi 3. Cosmetice

Intoxicaţiile pot fi • voluntare - în cazul tentativelor de suicid; • involuntare – accidentale;

Toxicitatea unei substanţe depinde de: - proprietăţile fizice şi chimice ale substanţei; - concentraţia substanţei; - viteza de răspîndire în organism; - calea de pătrundere în organism a toxicului; - timpul de acţiune al toxicului; - vîrsta intoxicatului (vîrstnicii sunt mai sensibili); - greutatea; - starea de sănătate: afecţiunile hepatice, renale şi alte condiţii patologice cresc toxicitatea unei substanţe; - toleranţa individuală.

Calea de pătrundere: • digestivă: toxicele sunt înghiţite; • respiratorie: gazele; • cutanată şi prin mucoase: (conjunctivală, nazală) solvenţi, pesticide, substanţe caustice, diverse unguente, droguri; • parenteral: prin injectare intramusculară, intravenoasă, subcutanată.

Intoxicaţiile cu monoxid de carbon - CO • Monoxidul de carbon este un gaz incolor, invizibil, otrăvitor, provine din arderea unor gaze precum gazul natural, motorina, petrolul sau a lemnelor. Se poate acumula în zone închise sau semi-închise, cum ar fi: maşini, case, clădiri. . .

Simptoamele intoxicaţiei cu monoxid de carbon nu sunt specifice şi includ: - dureri de cap - greaţa, voma - ameţeala - oboseala - confuzie - somnolenţa - ritm cardiac şi puls rapid - vedere slăbită - dureri toracale - convulsii, - pierderea cunoştinţei.

Protecţia Măştile antigaz GP-7, GP-5, IP-4 cu cartuş de culoare albă. Primul ajutor • scoaterea victimei din mediul accidentat; • resuscitare cardio-respiratorie (la necesitate); • transportarea cît mai repede la spital; • administrarea de oxigen - care este considerat şi antidotul intoxicaţiei cu CO.

Intoxicaţiile cu clor Clor - gaz verde – gălbui cu miros înţepător, solubil în apă, la interacţiunea cu vaporii de apă din aer formează acid clorhidric. Este de 2, 5 ori mai greu decât aerul, norul aerosolic este mai greu decât aerul. Se sedimentează pe pământ.

Simptoamele afectării • dureri tăietoare în ochi; • usturime; • dureri în piept; • lăcrimaţie; • tusa uscată chinuitoare; • vomă; • eliminarea unei spume albe din căile respiratorii; • dereglarea cunoştinţei. După 12 -24 ore de expunere – edem pulmonar, stop cardiac, moartea survine din cauza hipoxiei.

Protecţia. Masca antigaz de tip „B” cu cartuş de culoare galbenă. Primul ajutor. - evacuarea sinistratului din zona contaminată; - inhalaţii cu oxigen prin mască trecut prin vapori de alcool - pentru diminuarea spumei; - spălarea mucoaselor cu sol. de bicarbonat de sodiu 2%; - locurile descoperite ale tegumentelor de spălat abundent cu apă curată.

Intoxicaţiile cu amoniac. • Amoniac- gaz incolor cu miros caracteristic înţepător, la interacţiunea cu vaporii de apă din aer formează apă amoniacală, în amestec cu oxigenul – explodează. Focarul instabil cu acţiune rapidă; nourul contaminat se răspândeşte în straturile superioare ale atmosferei.

Semne de intoxicaţie Amoniac pătrunde prin căile respiratorii: • tusa, • usturime în ochi şi lacrimaţie, • raguşire, • vomă, • excitabilitate mărită, • arsuri chimice a pielii, mucoaselor şi căilor respiratorii. • Este posibila oprirea respiraţiei şi a inimii.

Protecţia. Masca-antigaz de tip „KD” cu cartuş de culoare sură sau masca izolatoare, sau cel putin – folosirea unui respirator umezit cu solutie de acid citric. Antidotul este acidul acetic de 5% Primul ajutor. • Evacuarea sinistratului din zona contaminată. • Locurile descoperite ale tegumentelor de spălat abundent cu apă curată. • In ochi se picura sol. Albucid, cate 2 picaturi in ambii ochi. • 903

Intoxicaţii cu substanţe caustice • Acizii: -azotic; -clorhidric; -sulfuric; -acetic. • Bazele corozive: -soda de rufe; -soda caustica.

Clinica depinde de calea de pătrundere: - cutanată: acizii concentraţi la contactul cu pielea determina arsuri chimice de diferite grade; - respiratorie: inhalarea vaporilor acizi produce iritarea mucoaselor tractului respirator; - digestivă: - ingestia de acizi corozivi provoacă leziuni ulceronecrotice severe ale tubului digestiv, manifestate prin vărsaturi hemoragice, dureri violente la inghiţire, arsuri retrosternale, diaree cu scaune sangvinolente, şoc etc. - ingestia de baze corozive determină leziuni severe şi profunde la poarta de întrare, în cavitatea bucală, faringe, esofag, cu risc de perforare şi de sechele ulterioare (stricturi esofagiene).

• Primul ajutor: • De reţinut! - evaluarea nivelului de conştienţa şi a funcţiilor Sunt contraindicate provocarea vărsăturilor, vitale cu începerea manevrelor de resuscitare spălătura gastrică şi cardio-respiratorie; administrarea - solicitarea ajutorului purgativelor, deoarece medical şi transportarea există riscul perforaţiei. victimei la spital în cel Nu se va încerca mai scurt timp; neutralizarea sau - spălarea cu multă apă (jet) timp de 20 minute în diluarea toxicului! cazul leziunilor cutanate sau oculare.

Intoxicaţiile cu medicamente • Intoxicaţiile cu medicamente pot apare în cazul intoxicaţiilor voluntare, în scop suicidar sau în cazul supradozării accidentale; situaţii frecvente la copii şi la vîrstnici. • Semnele clinice care pot apare variază în funcţie de substanţa medicamentoasa: de la tulburări digestive (greţuri, vărsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburări cardio-respiratorii (hipo- sau hipertensiune, hiperventilaţie, tahicardie), agitaţie sau somnolenţa şi pana la alterarea stării de conştienţă şi coma.

Primul ajutor: - evaluarea stării de conştienţă şi a funcţiilor vitale şi resuscitarea cardio-respiratorie în cazul în care victima este în stop cardio-respirator (ABC); - apelarea serviciului de urgenta 903; - daca este inconştienta sau varsă, se va aşeza în poziţia de siguranţa (culcat pe o parte); - daca victima este conştientă se poate încerca provocarea de vărsături; - se caută ambalajele medicamentelor posibil a fi răspunzătoare de intoxicaţie.

Intoxicaţia cu mercur • prin inhalarea vaporilor • prin tractul digestiv • percutant

• • Manifestări clinice: rinofaringită, laringită şi bronsită acuta pîna la pneumonie; dureri la deglutiţie (înghiţire); salivaţie bogată; inflamarea, durere şi sîngerarea gingiilor („stomatita mercurică”). • • gingiilor; dureri în abdomen; diaree cu sânge; urinare abundentă; • Primul ajutor! • lavaj gastric (apă, cărbune activat); • administrare de lapte, albuş de ou amestecat cu apa; • pacientul necesita internare in spital ! Antidot specific dimercaprol sau Dpenicilamina

Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile. Manifestări clinice: • colici abdominale; • greţuri; • mioză; • salivaţie; • vărsături; • stare generală alterată.

Primul ajutor: • 903! • spălături gastrice • administrare de adsorbanţi • administrarea purgativelor Antidot specific - atropina

Principii generale de acordare a ajutorului în caz de intoxicaţie cu substanţe toxice. 1. Întreruperea pătrunderii toxicului în organismul sinistratului. 2. Evacuarea din zona afectată, îmbracarea costumelor speciale, a mastilor-antigaz sau a mastilor izolatoare , a respiratoarelor şi altor mijloace de protectie individuala. 2. Înlăturarea urgentă a toxicului de pe pele, mucoase şi cavităţile organismului. 3. Neutralizarea toxicului şi a produselor de metabolizare în organism. 4. Folosirea antidoţelor specifici. 5. Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor.

- în cazul intoxicaţiilor prin înghiţire: evacuarea conţinutului tubului digestiv fie prin provocarea de vărsături (prin stimularea fundului gîtului cu degetul sau cu o linguriţa după ce s-a băut un pahar cu apă caldă sau lapte), fie prin administrarea unor purgative; - în intoxicaţiile prin inhalare de substanţe gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu; - în cazul toxicelor care pătrund prin tegumente, se va spăla tegumentul cu săpun şi apă în cantităţi mari (dus); - prevenirea absorbţiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheaţa pe locul injectării şi a unui garou, proximal de locul injectării.

Mulţumesc pentru atenţie!